1,402 matches
-
s-a părut stranie: moartă, întinsă pe masă, în sicriu, mămăica părea, ca și domnul Proharcin, o forță. Ceva deosebit de impresionant, ceva redutabil emana din noua ei postură. Nu-i vorbă, și în viață fiind, mămăica era o forță. Înaltă, voinică, autoritară, dintr-o bucată, nu lipsită de o anume aroganță de fostă mare negustoreasă, necazurile (moartea prematură, tragică a unicului ei copil, mama Doinei, anii de detenție, de canal, de deportare) nu izbutiseră s-o frângă. O marcaseră însă, lăsaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fie socri), pentru M. ele reprezentau adevărul gol, tot ce mai rămăsese din părinții lui. Contrastul era cutremurător, insuportabil pentru cel care avea un termen de comparație (acest „termen de comparație” fiind însăși viața!). Tanti Nuța și tanti Didina, femei voinice, aprige, poruncitoare, venite din Lipia la înmormântare, insistaseră să se deschidă, cu acest prilej, groapa nepoatei lor Emilia (mama Doinei și al lui Marius), înhumată neprohodită. Se deschisese apoi și groapa soțului Ștefan, și osemintele amândurora, la un loc, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a trezit spunându-mi că trebuie să vin și eu cu ea pentru că... tanti a murit. Moartă, semăna extraordinar cu mama. Apoi, după îmbălsămarea la domiciliu, expresia feței i s-a schimbat, devenind, aș zice, redutabilă. Fusese o femeie trupeșă, voinică; în ultimii ani slăbise însă incredibil, de bătrânețe mai curând decât de o boală anume (deși boli avea destule, fiind suferindă încă din tinerețe); în vremea din urmă folosea bastonul chiar în deplasările prin casă, de unde, de altfel, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de jandarmi, dar din cauza periculozității, a cerut ca însuși bunicul, care era apreciat ca foarte destoinic, să-l ducă până la Râmnicul Sărat, din post în post, ca nu cumva să scape. Mama ne spunea că hoțul prins era un om voinic și puternic. Bunicul era și el tânăr, în putere, și avea experiență cu astfel de tâlhari. Într-o zi de dimineață, din luna septembrie a plecat cu hoțul cu mâinile legate, pe jos de la postul lui de jandarmi unde îl
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Avea stare materială bună. N-a școlit nici unul dintre copii. Pe toți i-a făcut gospodari în satul Boarca. MAMA ILEANA A doua soră a tatei a fost „mama Ileana” căsătorită cu Ion Barbu, un flăcău din Gradiștea, frumos, voinic și harnic. A avut mulți copii. Ca temperament se asemăna cu sora ei Zamfira. Nu era însă zgârcită, dar avea limba tare ascuțită și, mai ales, când se inerva, ( și se inerva din temiri ce) cuvintele curgeau cu viteză, ca
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mama Ileana și când eram la seminar și când eram la Facultate, după terminarea serviciului militar. Al doilea copil al mamei Ileana a fost Gheorghe, mai mic decât mine cu aproape doi ani. Era un copil frumos, mai corpolent, mai voinic decât mine. Pentru calitățile lui fizice, dar și pentru cele sufletești, pentru purtarea lui foarte frumoasă, era iubit de noi toți. Îi plăcea să meșteșugărească. În toamna în care eu am fost dus la seminar, mama Ileana a dus pe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a îmbolnăvit și a trebuit să renunțe la atelierul de tricotat. Vărul Gheorghe, al doilea fiu al mamei Ileana, a fost dus să învețe meserie la o turnătorie din Ploiești, la un patron. Deși era băiat vioi, frumos și mai voinic decât mine, după un an, l-au adus acasă slab, bolnav și plin de păduchi. Bietul băiat a fost tuns pe cap „două zeruri” și se vedeau păduchii înfipți în pielea capului la rădăcina părului. A suferit mult dar s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
șoferi, iar Rodica asistentă medicală. Și nenea Gheorghe, și soția lui m-au vizitat și la Crucea și la Vama. MĂTUȘA ȘTEFANA Ultima, și cea mai mică soră a lui tata, Ștefana, s-a căsătorit cu Apostol Trișcaș, un bărbat voinic, harnic și bun la suflet. La nuntă, tata le-a donat locul de casă pe care-l părăsise când s-a mutat „La trei vânturi”. Ștefana a născut zece copii. Soțul ei a murit „de tânăr” la 50 de ani
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu țiganii și dacă am și lăutarii alături să te ferești că atunci sunt nebun. Mda. Cum stai cu lemnele? Sigur că prost!” A scris pe o foaie de bloc-notes cu litere mici, nervoase: ”Vasile, cauți 2-3 tânjale cu boi voinici și duci la școală la domnul învățător atâtea lemne cât să ardă trei ani și el și școala”. Nebun, nebun, cu dorința de a-și arde existența de-a-ntorsul calului, ultimul coborâtor din spița de acolo a Calimachilor avea o inimă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
destul de bine românește, soția nici un cuvânt. Am plecat mai spre seară și când am ajuns la Damianovca, o suburbie a Chiliei, a început să amurgească. Se mergea greu, căruța mare, noroiul până aproape de butucul roții, noroc că erau caii voinici și bine hrăniți. Pe drum am vorbit tot timpul. Feodor conducând caii și schimbul de vorbe cu nevastă-sa. Cam înghețasem, dar cum să te dai jos și să fugi după căruță în noroi și întuneric? În fine, după ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de către negustor, cum la fel nici eu nu cunoșteam rusa. M-am dus, am deschis ușa, clopoțelul și-a făcut datoria și m-am pomenit că iese din camera alăturată o fată ca de vreo 18 ani, frumoasă și cam voinică pentru anii ei. M-a întrebat, după ce mi-a răspuns cu "zdravstui-te" la bună-ziua mea, "șo vî felaite”? Am căutat să-i explic dar nu înțelegea deloc. Noroc că a venit un copil de școală care ne-a luminat pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
frumoasă, angelică și un glas melodios. Vorbea calm și avea un timbru catifelat. Își cântărea cu grijă cuvintele când discuta despre ceva și spunea întotdeauna numai ce se cuvine, cerându și adeseori iertare. Preoteasa Frosica Domnescu era o femeie frumoasă, voinică și vorbăreață. Era curioasă, vroia să știe tot ce se întâmplă în comună și era dispusă oricând să dea o informație sau să transmită o bârfă. Când apărea un personaj nou printre intelectuali sau specialiști, făcea tot ce putea pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Spunea și de o casă, de un gard, alt amănunt reținut de mintea bolnavă a lui Vasile. Altceva, nimic, obscuritate totală. În liniștea instalată într-un moment, devenisem oarecum suspecți. Dar am avut noroc. S-a apropiat, precaut, un tânăr voinic, cu un pahar de băutură în mână, spunând că el este cel căutat și, uitându-se lung la Vasile, cu ezitare, cu ochii împăienjeniți de băutură, s-a îndreptat către băiat: "tu ești Vasile, măi, ești Vasile...", rămânând, emoționat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Chiar așa este. Se numește domnul Antoine, este din Lion, dar s-a stabilit în țara noastră de mulți ani, s-a căsătorit cu o româncă, acum femeie vârstnică. Domnul Antoine este o persoană corpolentă, dar mai mult îndesat și voinic decât gras. Vorbește perfect românește, are o voce răgușită care i se potrivește ca și mustăcioara galică. Am continuat povestea. Stăpânul motocicletei nu-i un celibatar. Adică, este văduv, soția lui a murit de tânără; i-au rămas doi copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
șlapi și slip, chiar când se află la instituții sau la biserică; am abandonat, cum se spune, "marafeturile". Ce-i rău dacă bolnavii de la Sfântul Spiridon se plimbă toată ziua prin centru în pijama? Am văzut, zilele trecute, un țigan voinic, păzindu-și, pe malul Bahluiului, un cal care păștea. Omul se simțea bine, era în pijama nou nouță, era și el mai prosper, ca toată lumea. Peisajul era înfrumusețat, oricum, diversificat. Cu domnii și doamnele "se naște însă o problemă". Fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
modă. * In Place du Tertre se simțea toamna. Odată cu rărirea frunzelor, se răriseră și oamenii. Era cald, de departe se auzea, uriașă, respirația orașului, pictorii își vedeau de treabă, mă simțeam, cum se spune, în largul meu, când un ins voinic, bătrân, dar nu bătrâncios, mă apucă de cot și, cu o privire căreia trebuie să-i spun privire-diagnostic, mi se adresă direct, românește, fără nici o umbră de ezitare, de parcă ne-am fi văzut ieri: "Tu ești fiul Thaliei". Și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îi vindea la preț bun. Mie mi se rupea inima de frică, atât în întunecata și umeda casă, teribil de ferecată, cât și în curtea mare. Preferam, totuși, această ogradă, unde mă jucam cu un câine care fusese odată foarte voinic, un câine de pază, arătând, în vremea când l-am cunoscut, jalnic; parcă era o jucărie de cauciuc dezumflată. Nu îmi amintesc de o ființă mai înfometată decât acest câine care avea un nume falnic, Samson. "Fii atent, Samson mușcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe Giovanni Calabria cu braț puternică și părintesc spre cele mai înalte culmi ale sfințeniei și l-a iluminat prin discernământul său pentru a interpreta «semnele» lui Dumnezeu în ceea ce privește Opera. Din punct de vedere fizic, părintele Natale era un bărbat voinic și robust, de statură puțin peste medie; ochii gri-obscuri și foarte vii, umbriți de sprâncene dese și negre, o coroană deasă de păr, devenită în etate matură argintie și de obicei acoperit cu o tichie preoțească neagră. Îmbrăca o haină
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
munteni și doi feciori di lele fărmecați, doi lîngăi ce li pute botu a lapte?... N-avem noi nevoie di domn muntean, munteanul îi om viclean; nu-i ca moldoveanul, ortoman, și dănos la mână și la suflet fălos... Hai! voinici, drăguții mei, dați năvală de mi-i prindeți și mi-i legați colea cot la cot să-i ducem poclon lui Ioniță-vodă, ca doi berbecei di Armindean! . - Câni nerușinați, liftă rea!... strigă Chiajna, spumegând deturbare; dar Dumbravă nu-i dete
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oferi tot atâtea citate ca și cărțile. Umanist al științei sătești, Creangă scoate din erudiția lui un râs nestins, citând neostenit și cu o viteză amețitoare: " - Hei, hei! dragul tatei, cu vorba aceasta mi-ai adus aminte de cântecul cela: Voinic tânăr, cal bătrân Greu se-ngăduie la drum..." * "- Ei apoi, zi că nu-i lumea de-apoi. Să te ferească Dumnezeu, când prinde mămăliga coajă. Vorba ceea: Dă-mi, Doamne, ce n-am avut, Să mă mir ce m-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fundul grădinii, A adormit în fân. Nu-nțeleg pe maica asta. Pare a fi alta ca noi. Adoarme în fân. Și supt pernele ei albe, supt pernele ei sfinte adesea am aflat flori roșii. Flori roșii... Flori roșii. Și e voinică. Are fața frumoasă și brațe tari... Și poate are gânduri calde. Căci în cor cântarea ei pare a fi alta ca a noastră cântare. În cântarea ei tremură viața înăbușită. Și se piaptănă la oglindă. Și adesea am văzut-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de băutură, îl întîmpină singur afară și fără multă ceremonie ține să ciocnească un pahar cu el. Pe același Făt-Frumos și pe Zmeu, care se ceartă, împăratul îi împinge cu mâna și-i dă afară. Tocmeala apoi între el și voinicii pețitori e din cele mai gustoase. Tot ce privește existența Zmeului e de o rară poezie și dezvăluirea felului cum se nasc miturile în popor e făcută cu un fin umor, căci spectatorul asistă și la drama reală a Zmeului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
CIUREZU Originalitatea poeziilor lui D. Ciurezu stă în interpretarea haiducismului printr-un simț de sine viguros și optimist: De câte ori trec sara prin colnic Spre Golul-Drincii-n sus, la răgălii, Se vânzolesc în mine patimi vii Și pe prăsea strâng pumnul meu voinic. Chiotele și gesturile vitejești din poezia populară, convenționale acolo, sunt dezvoltate plastic, în sensul unei pure risipe a energiei: Dinspre Parâng Din urmă luna un vânăt rîng pe oblânc, cu trap prelung pe brâu, se pierde-n crâng, pe frâu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
atitudine de simpatie pentru tipurile sale. În Dăomnulî Goe, în Vizită etc. se știe cu câtă antipatie zugrăvește Caragiale pe copii, pe mame, raporturile dintre copii și mame - din clasele ce formează "mahalaua". Acum iată începutul nuvelei Păcat: " Un băietan voinic - barba de-abia-i mijește, și sub căciula de oaie părul creț și des... și niște ochi blânzi - și mintos tânăr. Când a plecat de-acasă să meargă la București, p-atîția ani în școli, mama lui - de treabă femeie! - l-a sărutat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Aceasta însă nu contrazice cele zise mai sus și nu înseamnă că arta poate împăca clasele. Dar despre aceasta, altă dată. care nu poate ține slugi acasă. El va admira pe acel artist care va avea ca ideal o femeie voinică, harnică, muncitoare, gospodină. Alt exemplu: Zola, ale cărui romane, în mare parte, sunt cantaridă 1 tipărită, va plăcea, va fermeca pe burghezi, cari din pricina trândăviei și a bogăției, făcând abuzuri sexuale, sunt storși, dar care totuși voiesc cu orice preț
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]