1,651 matches
-
L-a sărutat pe cap, l-a tras de urechi și apoi l-a pus pe un covoraș de mătase. — Fuguța la joacă, Mucki... așa... ce cuminte ești. Puiul de leu a scos fericit niște sunete și s-a dus voios la fereastră, unde a Început să se joace cu marginea uneia dintre draperiile grele. Goering era mai scund decât Îmi imaginasem, ceea ce-l făcea să pară cu atât mai masiv. Purta o vestă de vânătoare din piele verde, o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ajuta să-l identifici: are un ganglion vizibil la Încheietura de la mâna dreaptă, pe care nu-l poate ascunde. I-am dat fotografia Înapoi spunând: — Nu prea am de la ce porni. Și dacă refuz? — N-o să faci asta, zise Heydrich voios. Vezi dumneata, oricum ai da-o, tot mergi la Dachau. Diferența e că, lucrând pentru mine, o să fii sigur că ieși de acolo. Ca să nu mai zic și de faptul că-ți vei primi banii Înapoi. Nu prea pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
valize; ea plângea mai departe În hohote. Din dragoste, m-a lăsat să iau din casă orice cărți am vrut eu. Când a sunat taximetristul la intrare, a fugit sus răvășită; am plecat fără să ne luăm rămas-bun. Mă simțeam voios precum chiriașul călătorind Între două etaje, deși cu sfâșiere mută simțeam cum se rupea În mine o etapă a existenței și Începea alta mai dură; sfânta gratuitate de care m-am bucurat până acum ca un rege Începea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trecuse toată luna septembrie fără ca Emmy să aibă ocazia să le spună față în față, dar era încântată că așteptase până acum. — Nuuuu, făcu Leigh uitându-se pe deasupra paharului de vin cu o privire de maxim șoc. — Daaaaaaaa, fredonă Emmy voioasă. — Graso! Graso! Fată grasă! chirăi Otis. Adriana lovi colivia cu dosul mâinii și imediat Otis încercă s-o ciupească. — Povestește-ne tot! Cine era? Unde? Când? Cum? A fost bine? E viitorul tată al copiilor tăi? Emmy se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că nu există Dumnezeu? Tare am mai râs de tine după aia cum ai putut să fii atâta de prost. Dacă te trăznea? Da io nu te-am spus la nimeni. Cu drag al tău văr care te iubește. Salut voios de pionier!” Închizi ochii și te gândești la satul mic ascuns Într-o căldare a dealurilor, Înconjurat de păduri, la Încheierea colectivizării, la lumina electrică, la râpele adânci pline de urzici și de brusturi, la ulița bunicii, la pârâu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
elev. După ce-ți scoți uniforma, nici măcar elev nu mai ești. Parcă ai fi pionier. A fost frumoasă viața ta de pionier. Ai mai dârdâit din când În când, mai ales de 1 Mai, dar a fost frumos. Spuneai: Salut voios de pionier! Așa spuneai. Ți s-au Încălzit tălpile. Dacă ți-ar da cineva brânci În sobă? Te gândești imediat cum l-au chinuit pe Lazăr de la Rusca. De Dan Deșliu. Știi poezia pe dinafară. Ard lemnele și flăcările le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui: „Considerăm ca adevăruri de la sine grăitoare acelea că toți oamenii sunt creați egali; că ei sunt Înzestrați de către Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile și că printre aceste drepturi se numără viața, libertatea și căutarea fericirii”. Acum, dați colțul voioși spre Florărie. Înarmați cu Spumă de drojdie și vermut Mamaia. Dar și mai Înarmați se reped spre voi câțiva milițieni care vă fugăresc printre colonade ca să vă tundă pletele de beatelși. Te ascunzi Într-un bloc peste drum de Poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și Îi amintea de posibilitățile vieții ei. Mulțumită doctoriței Jane, aceste posibilități erau mult mai palpabile. Cu câțiva ani În urmă - Împinsă de la spate de Ronnie - Ruby Își făcuse o serie de teste și de tomografii și aflase de pe buzele voioase ale lui Jane că În mod sigur nu moștenise tuburile „viclene“ ale mamei ei și ale mătușii Sylvia. Când afacerea cu haine de nou-născut și bebeluși a Început să meargă bine, a găsit-o parcă. Stella, una dintre verișoarele mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
abandoneze conversația cu Chanel și Craig, Ruby s-a Întors În spatele tejghelei și ridicat telefonul de lângă casa de marcat. —Bună ziua, Les Sprogs, zise ea, conștientă de faptul că vocea Îi suna un pic searbădă și lipsită de caracteristicul ei șarm voios. —Bună, Ruby? —La telefon. Bună, Ruby, sunt eu, Sam Epstein. Îmi cer scuze că te deranjez la serviciu. Am Încercat să te sun pe mobil, dar se pare că este Închis. —Oh, bună, Sam. Ce mai faci? În ciuda tuturor Îndoielilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
așa de nepoliticos. M-am cam enervat, atâta tot. —Nu-ți mai face probleme, spuse Chanel. A Începu să-l mângâie pe Alfie pe cap. Neața, păpușică! Se Îndreptară spre tejghea unde era Ruby. —Căruciorul tău e gata, spuse Ruby voioasă. Mă duc să-l aduc. Stai puțin. Aș vrea să-mi cer scuze și de la tine. —Eh, nu-i nimic, Îi zâmbi Ruby. Ești mamă singură. Tocmai ai născut un copil. Hormonii tăi au luat-o razna și te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să-l vadă șters, dar nu putea recunoaște asta, pentru că ar fi fost ca și cum ar fi recunoscut că o dezgusta. —Este periculos? întrebă ea în cele din urmă. Deci avusesem dreptate. —Floare la ureche. Era expresia lui Harry, și tonul voios părea potrivit în situația dată. Am ridicat privirea la timp ca să o văd dându-și jos pantalonii de casă. Pântecul ei întins sub chiloții de un alb virginal. Pielea de deasupra lor era subțire și palidă ca un pergament, în contrast cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
după ce am mai sunat o dată. O parte din covoare erau așezate unele peste altele, înăbușind zgomotul pașilor; călcam moale, aproape pluteam. Covoarele aveau ceva strălucitor, de parcă ar fi luminat. Erau de culoare deschisă, într-o nuanță aurie, cu desene lejere, voioase: mănunchiuri de crengi presărând în lung și-n lat frunze și păsări, și aceste modele, culoarea, strălucirea molatică umpleau camera cu o atmosferă luxuriantă. Un perete de sticlă întins pe întreaga lungime deschidea priveliștea unei suprafețe de grădină pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întrebam când făcuse totul. Nu în timp ce eram bolnavă, pentru că l-aș fi auzit. Trebuie să fi făcut-o cât am fost eu în Selsey cu Ed. Deci el încerca să pună la loc fragmentele vieții noastre, în timp ce eu o demontam voioasă. Chiar în momentul în care eu eram sigură că îl voi părăsi, el probabil stătea în fața bufetului din bucătărie, amestecând cănile mele de cafea cu prăjitorul lui de pâine, crezând că fiecare obiect pus la loc va repara un fragment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Vienei de altă dată... În mine a rămas o jurubiță de mătase argintie, ca un miez dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de doisprezece ani este încă luat la întrebări și în felul acesta cu siguranță descumpănit de mine, eu cântăresc, într-un prezent ce dispare tot mai repede, fiecare pas pe scară, mă aud tușind, respir greu și trăiesc cât mai voios cu putință tot mai aproape de moarte. Franz Krause, unchiul împușcat, a lăsat în urmă o nevastă și patru copii puțin mai mari, de aceeași vârstă sau cu doi-trei ani mai mici decât mine. Cu ei nu mai era voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
putea ajunge, pot afla lucruri pe care le pot și vedea, însă nu mă pot despărți de carte. Și să vă mai spun ceva. Cărțile au miros! Miros a hârtie, miros a tuș ori cerneală și literele parcă sunt jucăușe, voioase și nerăbdătoare să formeze cuvintele ce mă cheamă să le citesc. Când le iau în mână, le văd cum îmi zâmbesc mulțumite și își desfac singure paginile. Mă port cu ele așa cum mă port cu prietenii mei cei mai buni
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
planșe rupte-n bucăți, truse strivite pe podea, cioburi, cărți arse, Fahrenheit 451. Ateneul scapă. LÎngă galeriile Orizont, o altă femeie terifiată, stîlcită În bătaie. Ora 14:30. Pe Magheru trec continuu basculante cu mineri care cîntă și-și agită voios bastoanele. LÎngă Leonida, un camion frînează brusc, patru, cinci ortaci sar din el și-ncep să alerge cu toată viteza Înapoi, spre Nottara, cu bastoanele ridicate. Se reped spre un tînăr care se pare că la trecerea mașinilor ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prima mînă, cu o panoramă a L.A.-ului Încețoșată de smog. Numărul 3245: zugrăveală Într-o nuanță piersicie, flamingi de oțel pe pajiște, un sedan albastru pe alee. Bud coborî din mașină și apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră clinchete voioase de clopoței. Îi deschise un mulatru cu pielea deschisă la culoare. Treizeci și ceva de ani, scund, Îndesat, pantaloni scurți și o cămașă cu guler Mr. B. — Am auzit la radio și mi-am Închipuit c-o să veniți. La radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
privirea aceea calmă, fixă, care te cântărește, pe care a avut-o când m-a prezentat Rich: cam cum te-ai uita la o juncă În obor. —O, știu că tu ești de felul tău palidă, draga mea, recunoaște ea voioasă. Dar un pic de ruj poate face minuni. În ceea ce mă privește, am numai cuvinte de laudă pentru nuanța „Rug de toamnă“ de la Helena Rubinstein. O ceașcă de ceai? Chiar nu am vrut să mă descriu În timpul prânzului de Boxing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
așa, dragă? —O, ce interesant, spune Simon. Nu chiar. Capace de plastic pentru butelii de aerosoli. Foarte plictisitor, foarte urât mirositor și foarte prost plătit. Tăcerea ușor jenantă care urmează e Întreruptă de Kirsty. Și tu, Kate, mă Întreabă ea voioasă, ce film bun ai mai văzut În ultimul timp? —O, mi-a plăcut „Tigrul la pândă“. Fac o pauză. Și „Dragonul la pândă“. —Ascuns, Îmi șoptește Rich. —„Tigrul ascuns“, spun eu. Mi-au plăcut... ăă... scenele chinezești. Mike Leigh e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-o eu. Alice locuiește Într-o casă burgheză, lângă Queen’s Park: a cumpărat-o Înainte ca un apartament cu patru dormitoare și terasă din zonă să coste mai mult decât statul Colorado. După ce se vede Înăuntru, Emily o ia voioasă la picior să se joace cu Nat și Jake, dar Ben aruncă o privire setului Brio necunoscut și se lipește de piciorul meu ca un marinar care se leagă de catarg În mijlocul unei furtuni de gradul 10. Trebuie să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
câți șoferi are compania Pegas? Lasă-mă să ghicesc, tu ești singurul? — Aha. Mă las În curând de taximetrie. Vin examenele. —Mecanică? —Filozofie. — Deci, prin faptul că ești șoferul meu, ești și propriul meu cal Înaripat? Claxonează ca o aprobare voioasă a celor spuse de mine. Știai că pentru șoferi ești scutit de la plata impozitului, dar pentru Îngrijirea copiilor nu? Claxonează din nou și sperie un grup de costume de pe trotuar; se Împrăștie ca porumbeii. E o lume nebună. Nu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cumsecade, Întoarceți-vă la Londra. Duceți-vă acasă, vedeți-vă de călătorii. S-ar putea să mai fiți atacat o dată. Nimeni din Estrella de Mar nu vă vrea Înspăimîntat... Se Îndepărtă prin mulțime, un stîlp de spînzurătoare legănîndu-se pe deasupra mulțimii voioase ieșite să cineze În oraș. Am așteptat-o pe Paula la barul de la Restaurant du Cap, unde am mai șters un nume de pe lista mea de suspecți. Ascultîndu-l pe Andersson, detectasem aluzia la o anume complicitate, poate același regret de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foarte tensionată. O privesc cu gura căscată. Nu știu de ce, eram convinsă că o să mă întrebe de Eduard și despre ce mai simt pentru el acum. Dar așa e, trebuie să le povestesc despre minunata petrecere de ziua mea! îndrug voios tot ceea ce-mi închipui că și-ar dori să audă de la mine. Povestesc zâmbind, în timp ce mintea mea zbârnâie în continuare și gândurile mi se ciocnesc dureros în creștet. Când, în sfârșit, consider că le-am potolit curiozitatea, cer voie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
arunci în jos și ea se ridică și se lasă înapoi ritmic, ca într-o miș care de dans. Așa atingeam și eu solul în saltul meu de la balcon, sărind iar în sus, vreun metru, și apoi revenind pe pământ, voioasă. în acel vis de care îmi amintisem brusc și pe care până acum îl ștersesem de tot din memorie, alergam nebunește sus pe scări până acasă, ca să mai sar de la balcon, iar și iar, să țopăi fericită pe trotuar, mirându
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]