1,491 matches
-
în valuri ca niște păsări de pradă, aducând cu ei groaza și moartea... Curând, bubuiturile încetară, uruitul bombardierelor slăbi din ce în ce, îndepărtânduse spre Apus... ducând cu ele, mai departe groaza și moartea, lăsând în urechi, doar vuietul... un vuiet care-ți răscolea ființa... Era înfricoșător... era sinistru... O tăcere deasă se așternu în compartiment, că îți țiuiau urechile. După o vreme, fostul cheferist rupse tăcerea, vorbind rar pe un ton gros, ca numai pentru sine. „ Ciudate sunt destinele omenirii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în Moldova. Ne-am „urat” Directorul și profesorii... și, am trecut la săteni. De neuitat a rămas pentru bănățeni, noaptea aceea a Anului Nou, dar... și, pentru noi. Satul vuia de urale... „hăi...hăi”, de pocnetele harapnicelor, ca din pușcă, vuietul buhaiului, și tălăngilor, dar mai ales cu „hăielile”.. de se auzea până la marginea satului. Era un adevărat spectacol și, care impresiona. Trecuse mult de miezul nopții și, urasem doar la câteva gospodării... „Vă așteptăm să mai veniți că tare fain
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se dezlănțuie, cu o indulgență de necrezut pentru, profesoara de matematică, spaima Liceului Internat din Iași. Dar, Părintele Director, de neînduplecat, în miez de noapte a pornit din capătul satului, unde era cazat, prin omătul până la brâu, orientându-se după vuiete, să potolească pe tulburătorii de datină. ... Satul vuia de pocnete și „hăieli”... Sătenii ieșiți pe la porți, ascultau înfiorați ceea ce nu mai auziseră în viața lor. Da’ zâceți-i cântecu’ cela fain cu „Moldova..”, că tare ne place..!, și, într-adevăr, le
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
toate potecile și ascunzătorile din munți, încât, în puterea nopții pașii îl purtau cu ochii închiși prin locuri greu accesibile, ori neumblate, cu o ușurință uimitoare.. De jur împrejur... culmi cu creste înălțate drept, rupturi de stâncă, șuvoaie repezi cu vuiet asurzitor, păduri fără sfârșit, prăpastii, poteci întortocheate... bătăi grele de aripi, ori țipătul păsării de noapte fâlfâind pe deasupra, care te înfioară... totul, absolut totul îl cufunda într-o stare de fericire deplină, de încântare până la extaz. Copil al munților, frate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de grota de la cascadă... o ascunzătoare sigură. „ - Mai am puțin !”, își zise el cu voce tare, gâfâind, ca să pară că nu-i singur. Luna înălțată pe cer îi era călauză ca... „Stâlpul de Foc”, lui Moise în Pustie. „ - Încă puțin..!”, vuietul vijelios al cascadei se auzea tot mai aproape. Era răcoare. De peste vârfurile de brazi, venea un suflu cu miros de cetină. Se așeză să-și tragă sufletul... Privirea i se opri pe stația de radio. Ochii i se umeziră, amintindu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
învârtă în jur... Își prinse capul în pumni.. cu ochii închiși strâns, strâns până la durere. În spatele lui, pe culmi cu creste înălțate drept, se întindeau păduri fără sfârșit.. La picioare, începea prăpastia, cu rupturi de stânci și șuvoaie repezi cu vuiet vijelios neîntrerupt. Se uită înspăimântat spre prăpastia fără fund... și, pentru prima dată, în viață, i se făcu frică. Și, deodată sări direct în picioare, strigând.. cuprins ca de o desperare... „Trebuie să-mi văd mama... trebuie să o văd
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
biletelor cuprindend sufragiele alegătorilor, se va dovedi că a falsificat, sustrasu, adăogit sau prefăcut biletele, se va pedepsi cu inchisore de la șase luni pînă la 2 ani, sau cu o globire de la 100 la 300 galbeni. Articolul 30 Dacă prin vuiete sau demonstrațiuni amenintatore în localul alegerilor sau în giurul seu, s'ar fi atins sau s'ar fi încercat a se atinge esersiciul dreptului electoral și libertatea votului, vinovații se vor pedepsi cu inchisore de la o lună pînă la an
LEGE din 2 iulie 1864 cu privire la alegeri. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125698_a_127027]
-
mulțimi de plugari istoviți, de cosașii tăind incomensurabil poloage paralele, de milioanele conaționalilor „clăcași”, văzuți la un loc, sub osânda muncii poruncite, masă inumerabilă de robi ai pământului a cărei suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist.”1 Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: „Versuri declamatorii? Poate. Însă cu totul noi.”Ă, Vladimir Streinu respinge obiecția de retorism și declamatoriu adusă poeziei lui Goga, demonstrând persuasiv că
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
dezlegare realistă a suferinței de a trăi și gândi, devenită însă la poetul nostru izvor de spaime și halucinări macabre (Aur sterpă, după inițiativa faustiană în filozofia conceptelor-mame, către care l-a dus căutarea fericirii (Stânci fulgerateă, autorul Visurilor în vuietul vremii este preocupat (...Ă de procesul duratei personale.”3 Sonetistul Mihai Codreanu (Mihai Codreanu: Statui 4 Ă are disponibilități poetice multiple: este „parnasian, bineînțeles, dar și romantic de atâtea ori, senin și plastic”, „întunecat și muzical”, având „timbrul tânguios de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de renumitele Terase Albe și Roz pline de apă pe care maorii le foloseau pentru a se Îmbăia și a găti. Aceste terase au dispărut În dimineața de 10 iunie 1886, când Muntele Tarawera din apropiere a erupt cu un vuiet asurzitor, iar lacul Rotomahana s-a transformat Într-o coloană Înaltă de abur și nămol. Erupția a expulzat un volum uriaș de zgură bazaltică printr-o crăpătură lungă de 17 km până la o distanță de 18 km, Îngropând trei sate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și părăsit... Din depărtări nehotărâte, umbre negre se desprindeau din noapte În răstimpuri și, lunecând grăbite, se mistuiau pe rând În ușa luminată și larg deschisă a templului. Șuvoaiele apelor, nepotolite Încă, Își mai trimeteau de prin văi, până-n depărtare, vuietul lor nedeslușit și surd... Fiori iuți de vânturi ușoare Însuflețeau, În răstimpuri, neclintirea frunzișului negru, și picături grele de apă mari cădeau pe pământ... Seara de adio are un caracter fastuos, cu lumânări aprinse pe măsuțe de pai de bambus
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
secolele VII-VIII) Înscrise pe lista Patrimoniului Internațional UNESCO, datorită sculpturilor 568 exemplare Înfățișându-l pe Buddha 725. În cealaltă capitală antică Puyo se remarcă pagoda Paeckche din aceeași perioadă 726. Soarele Începu a cumpăni dincolo de amiază... În văile din jos vuietul surd al râului se schimbase În urlet clocotitor de ape vijelioase ce mânau dindărăt cu iuțeală de uragan surpăturile de stânci smulse din scoborâșurile Înalte ale drumului lor la vale și frământau cu zgomot Înăbușit bolovanii grei și nestatornici de pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
desfrunziți În celelalte anotimpuri, cu cascadele lor de flori galbene, ori arboles de fuego care domină peisajul prin coroana lor de flăcări, salcâmi uriași ce poartă cu ostentație printre frunze flori roz cu spini, Încărcate cu polen. 654 Liniștea munților, vuietul surd al vântului, foșnetul frunzelor, parfumul dulceag al florilor, mă Îndeamnă la noi reflecții. Cum de supraviețuim, Într-o natură perfectă, dar o lume plină de deșertăciuni?! Mă gândesc că educația joacă un rol Încă din pruncie, așa că curând devine
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
singurul care-i mai unește pe toți deopotrivă, având creștetul În cer și picioarele bine Înfipte În pământ. Chiar și așa, el e cel care se sacrifică, căci rămâne mereu trist și solitar, cu părul Înălbit și barba Înghețată, În vuietele sinistre ale urgiilor de vânt, 684 lăcrimând și visând să-și dea nemurirea pentru o clipă de tandrețe umană. Singura lui consolare este aceea că doar zeii Își mai pot cățăra sufletele pe el, căci oamenii nu au ce căuta
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
an de zile n-o să se mai vorbească decât de aventura asta... În orășelul ăsta, unde bărbații și femeile și copiii nu au altă petrecere decât bârfirea, fie chiar fără motiv... dar Încă având motiv... și ce motiv, Fănică!... Ce vuiet! Ce scandal! Ce cronică infernală!...” (s.n.). Bârfirea devine și ea o formă a petrecerii Într-o lume În care grija principală a oamenilor e celălalt. Cu ochiul minții, Zoe vede spectacolul compromiterii ei definitive, al condamnării ei publice ca adulterină
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a lumii ca circ ori ca bâlci este scandalul. Uneori personajul vrea scandal, caută să iște scandal, se vrea protagonist al unui scandal (public), dar de cele mai multe ori se teme de scandal. Zoe e Îngrozită de perspectiva unui scandal („Ce vuiet! ce scandal! ce cronică infernală!... Și eu, Fănică, În timpul ăsta, ce să fac? Să mor?”) și de iminența producerii lui prin publicarea scrisorii de amor; scandal Înseamnă compromitere definitivă, așezarea ei la zidul infamiei. De scandal se teme și Didina
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cu nuanțele sale, silueta arborilor și linia arboretelor, jocul luminilor și al umbrelor, conturul orizontului în reverberația depărtărilor, luciul apelor sau succesiunea spațiilor sunt elemente ale limbajului pictural. O pictură, un tablou care se înregistrează odată cu percepția auditivă a freamătului, vuietului și ecoului se întregesc cu plăcerea olfactivă a aromelor, mereu altele dimineața sau seara. Spațiile verzi depășesc însă valoare artistică psihoemoțională. Prin condiționarea microclimatului, spațiile verzi au un potențial sanogenetic determinând influențe estetico-igienice și esteticocurative, ceea ce, în timpurile noastre, reprezintă
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
programul european de dezvoltare nr.” etc. Iar pe parbriz, lipit cu scotch, tronează un portret mare al Părintelui Arsenie Boca. Modernitate românească, puterea didactică a sincretismului. „Satul pelerin”, constituit cu două zile înainte, se pune în mișcare. Fascinante baletul uman, vuietul mașinilor, motoarele ambalate, comercianții care încearcă să mai vândă ceva, orice, oricum, acum la final. Senzație puternică : toți, absolut toți, formează o comunitate. Efemeră, dar o comunitate. Pe când cobor în pas alert pentru a ajunge spre satul Silvașul de Sus
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tine la pelerinaj, dar prefer să rămân aici, la căldurică”. Fără să vreau, adopt tactica pelerinului cu experiență, grăbesc pasul, știind că orice persoană depășită se traduce în mai puțini timpi de așteptare. De departe se aude un soi de vuiet prelung, nedefinit, un fel de „Aăăuuuaaa...” răgușit. Este slujba religioasă transmisă din difuzoare de tip goarnă, asemănătoare cu acelea ce transmiteau alarmele aeriene în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Nimeni din jur nu pare deranjat de acest fundal sonor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
templu construit de Toth la Sais acum circa șaisprezece mii de ani, într-o catacombă, lângă un sicriu uriaș, Schliemann a găsit o colecție neobișnuită de instrumente muzicale și un papirus cu o scriere muzicală egipteană necunoscută. Instrumentele pot reproduce vuietul vântului, zgomotul valurilor, cântecele păsărilor și vocile tainice ale naturii. Doar celebrul Jean Sibelius a făcut încercări de a imita vocile naturii în compozițiile sale. Acolo, în vechime erau o trompetă uriașă din lemn ce scotrea un sunet asemănător cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
unei piese muzicale? Cunoaștem răspunsul oricui la această întrebare. Trist sau fericit, intri în această stare extatică, o experiență interioară care tinde să te facă mai bun. Dar și sunetele naturii, cântecul păsărilor, vântul trecând printre copaci, ploaia căzând sau vuietul valurilor răsturnate pe țărmuri sunt sunete diverse care ne afectează pentru că suntem parte din lumea fizică în care trăim și suntem strânși legați de nuanțele prezenței sale fizice. În malaxorul existenței noastre undele sonore sunt copleșitoare și la un moment
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stilul nostru de viață ar trebui să genereze sau să creeze propriile noastre sunete tămăduitoare și de alinare în perioadele când suntem singuri. Licorna, expresie a dogmei și liberei gândiri Omnes ante Mosem per Unicornem prophetaverunt 470. Licornul aude prin vuietul timpului/glasul nimicului/prin zvonul eonului/ bocetul omului. Toate acestea se vor întâmpla când profeția lui Blaga se va împlini și omul va deveni un eon dogmatic cu puterea de a accepta dogma divinului într-un spațiu și timp al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de departe pot intra, ajung în ușa mea chiar, Ușa casei din pădure. Se deschide tăcută; Pe pat este ceva acoperit, ceva chircit, ghemuit... Eu sunt acolo întins și totuși nu știu... Nimeni nu mai ajunge atât de adânc... Un vuiet înalt, blând, întins ca o sârmă... E doar un coșmar. Nimeni nu se trezește, nimic nu se întâmplă... Aici în fundul lumii, ceea ce a fost înainte lumea, și are să fie după aceea, mă strânge la pieptul ei negru și mă leapădă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Nicolae Iorga, Nocturnă, Vălenii de munte, 1939. 780 Nichita Stănescu, A treia elegie, Necuvintele, Jurnalul național, 2009. 781 Noul Testament, Ioan 14:6. 782 Mihail Eminescu, La steaoa, Poesii, 1895. 783 Al. Philippide, "Peste câte mii de ani", în Visuri în vuietul vremii, Editura pentru literatură, București, 1969. 784 Liviu Pendefunda, Nemărginire, Vrăjitorii Marelui Vid, Magicians of the Emptiness, Moonfall Press, 1996 785 George. Gavrilean, Eu nu mai sunt, Caravela Visului și Oglinda, Contact int'l, 1998. 786 Ion Alexandru Angheluș, Prinț
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cine nu-și mai amintește despre podul de la Mărăcineni? Câtă vorbă, cât tam-tam, ca și cum podul acela peste o lingură de apă ar fi fost Piramida lui Keops sau Versailles-ul. Nu mai departe decât vinerea trecută, s-a pornit un vuiet peste țară, transformat, metamorfozat într-un strigăt victorios: Avem buget! Avem, „după lupte seculare” care au durat trei zile, timp suficient să se producă și să țină o minune. O opoziție rarefiată și anemică n-a putut împiedica pe cei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]