KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

supse obrajii și își înălță sprâncenele. — Nu discutam chiar despre asta, Mark. Weber îi admiră detașarea. Părea imposibil să nu fi avut vreodată copii. Pe-acolo, spuse Mark. Nu mă lua cu hachițe tehnice. Deci despre ce vorbeați? o întrebă Weber pe Barbara. Vulnerabil, descumpănit, înecându-se la mal. Zâmbetul ei era o aluzie la discuții particulare. Îi sugeram doar tânărului Mark, aici prezent... —Alias eu... —... că e momentul pentru o nouă abordare. Dacă ține să știe ce vrea Karin... —Vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Totul e prea palpitant. Trebuie să mă piș. Mai nou se pare că-mi vine să mă piș întruna. Doctore? Cât de bătrân trebuie să fii ca să te-apuci să te ocupi de prostată în mod rezonabil? Nu așteptă răspunsul. Weber se uită admirativ la Barbara. Planul ei avea o frumusețe simplă, inaccesibilă teoriei neurologice. Nimeni - nici indivizii pentru care creierul era un computer, nici cartezienii sau neocartezienii, nici noii behavioriști deghizați, nici farmacologii, funcționaliștii sau partizanii leziunilor - n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pe care i-ar fi întors-o ea? Rămase acolo și nu spuse nimic, gata să se întindă pe jos și să moară. Mark ieși din baie, îmbrăcându-se din mers. Își legăna capul, cu maximum de vioiciune pe care Weber îl văzuse vreodată la el. — Gata, uite care-i planul. Uite ce-o să fac. Cuvintele lui păreau mărunte și foarte îndepărtate. Weber nu reuși să le distingă în larma din jur. Chipul Barbarei Gillespie, ovalul acela deschis, continua să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
moară. Mark ieși din baie, îmbrăcându-se din mers. Își legăna capul, cu maximum de vioiciune pe care Weber îl văzuse vreodată la el. — Gata, uite care-i planul. Uite ce-o să fac. Cuvintele lui păreau mărunte și foarte îndepărtate. Weber nu reuși să le distingă în larma din jur. Chipul Barbarei Gillespie, ovalul acela deschis, continua să-l privească, formulând cea mai simplă întrebare posibilă. Viscerele, suspendate în aer, răspunseră în locul lui. Ajunseră amândoi într-un restaurant din Kearney, unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Minneapolis sau Atlanta și trimise prin fax în toată țara. America istorică, dispărută, reîncarnată în francize reconfortante. Ăsta ar fi trebuit să fie o mină de argint din 1880, deplasată cu vreo șase sute și ceva de kilometri. Dar până la urmă, Weber fusese la unul identic din Queens. Ușurința conversației lor îl derută. Vorbeau în frazele stenografiate, comice, ale celor care se cunosc din copilărie. Idioglosie, un limbaj comun cât se poate de împărtășit. Ciuguleau dintr-o ceapă prăjită în untură, flecărind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nimic, nici un indiciu asupra propriei opinii. Interesul ei pentru Mark îl irita, punându-i sub acuzare propriul interes. De ce trebuia să fie în relații atât de intime cu băiatul ăla, când avea și mai puține în comun cu Mark decât Weber? Clătină din cap și-și trecu mâna prin tentativa lui de păr. — Nesigură, în cel mai bun caz. În mod normal sunt conservator când e vorba de ceva atât de puternic. Când dai cu zarul neurochimic, e ca la barbut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
simptomele, chiar și atunci când le erau arătate. Nu reușesc să-mi explic. Crezi că tipul ăsta,Ramachandran, are dreptate? Că poate exista un mic susbsistem cerebral care face pe „avocatul diavolului“ și care se defectează? Nu citise doar cărțile lui Weber, ci mult mai mult. Și era mult prea avidă să discute despre ce citise. El o asculta intens, uitându-se la ea cu urechea aproape lipită de umăr, o postură care amintea vag de un câine. Dar tu cine ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lui, în aerul plin de foșnet de frunze. Se întoarseră la Mark, la amnezia retrogradă, întrebându-se dacă amintirea acelei nopți mai era încă înăuntru, recuperabilă, teoretic, chiar dacă nu și pentru el. Spune că a fost la un bar, spuse Weber. Un fel de discotecă de pe șosea. Ea zâmbi, cel mai solitar zâmbet pe care-l văzuse vreodată. — Vrei să vezi locul? Abia atunci realiză Weber că ea tatona. Mai întâi sun-o pe soția ta, îl învăță ea. Cum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
recuperabilă, teoretic, chiar dacă nu și pentru el. Spune că a fost la un bar, spuse Weber. Un fel de discotecă de pe șosea. Ea zâmbi, cel mai solitar zâmbet pe care-l văzuse vreodată. — Vrei să vezi locul? Abia atunci realiză Weber că ea tatona. Mai întâi sun-o pe soția ta, îl învăță ea. Cum de ți-ai... — Te rog. Ai stat cu mine toată seara. Ți-am spus c-am fost căsătorită. Știu cum se face. Așa că Weber rămase în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
atunci realiză Weber că ea tatona. Mai întâi sun-o pe soția ta, îl învăță ea. Cum de ți-ai... — Te rog. Ai stat cu mine toată seara. Ți-am spus c-am fost căsătorită. Știu cum se face. Așa că Weber rămase în parcare, dându-i lui Sylvie raportul de seară, în timp ce femeia indescifrabilă dădea ture sub felinarul de stradă, la cincizeci de metri de el, oferindu-i intimitate, îmbrățișându-se singură în haina ei de piele întoarsă, prea subțire. Luară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pe care nu o cunoștea - se simțea scârbit, ca atunci când trecea o zi fără să lucreze. Dar era un simplu adăpost reciproc, improvizat. Gândul la ceva ilicit părea aproape comic - agresiune cu o armă letală, cum glumea dintotdeauna cu Sylvie. Weber și Barbara se învârteau și se răsfirau. Peste tot în jurul lor, oamenii se mișcau. Salsa și boogie. Box step și împleticeli ritmice. Zvârcoleli bizare ca să țină pasul cu chitările Appalachian și mai bizare ale formației, care scârțâiau și zdrăngăneau. Lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
bâțâia sub clar de lună. Ea râse de el. —Arăți de milioane! Arăta ca un prost. Un pui de pasăre neîndemânatic, trâmbițând sosirea toamnei. Dar trupul îi pulsa în ritmul lucrurilor. Muzica se opri, lăsându-i singuri cu stinghereala lor. Weber rămase într-o baltă de rușine, simțind nevoia să umple golul. Crezi că Mark și prietenii lui au dansat în seara aia? Ea se încruntă la varianta asta. —Bonnie a zis că n-a fost aici. Nu c-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
fost aici. Nu c-ar fi fost alte femei la mijloc. Cu siguranță s-a băut și s-au luat și alte substanțe. Mark mi-a spus asta. Muzica începu din nou: heavy bluegrass metal. Un val îl cuprinse pe Weber, ușor, omniscient. Chiar și dansul părea insuportabil de plin. Haide, spuse el. Ar trebui să plecăm. Aici n-avem ce afla. Simțea și ea, era convins de asta. Fiorul ăla al prăbușirii. Ei doi ar fi putut fi oricine, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
sărută ușor pe obraz. Mișcarea bruscă o făcu să tresară. Un mic dejun însă, nu mai mult; se așeză și comandă. Mintea lui era exact ceea ce-i trebuia, tăioasă și brutală ca un audit. Îi descrise tratamentul prescris de doctorul Weber. —Antipsihotic, șopti ea. Testă pe el cele mai înspăimântătoare obiecții ale lui Daniel. Mi-e frică să-mi las fratele drogat cu substanțe care modifică dispoziția. Karsh clătină din cap și arătă spre micul lor dejun. O ceașcă de cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de coate. S-ar putea ca fratele tău să aibă dreptate. Chiar te-ai schimbat. Înainte ca ea să apuce să protesteze, adăugă: În bine, după care dispăru pe bulevardul principal din Kearney, proaspăt renovat. În seara aceea, sună doctorul Weber. Cum o mai duci? întrebă el. Părea sincer îngrijorat. Dar ea refuza să se lase analizată. Nu ea, ci fratele ei avea nevoie de ajutorul lui. Scotoci după lista cu noi întrebări despre tratamentul propus și începu să i le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-l pun la curent cu stadiul la care ați ajuns. —E... eu nu... mai am încă nelămuriri... Scotocind printr-un teanc de documente pentru Adăpost, îl răsturnă și-l împrăștie pe covor. Înjură brutal, apoi acoperi receptorul. —Te rog, spuse Weber. Întreabă-mă orice. Acum sau oricând vrei, după ce ajung acasă. Dar am crezut că... am crezut că o să mai avem o șansă să discutăm variantele. E o decizie importantă și n-am... Putem discuta. Și-l ai pe doctorul Hayes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
familia lui, la soția lui. Dacă ar fi intrat pe ușă, iar soția lui nu l-ar mai fi recunoscut? Dacă ar fi amenințat să cheme poliția dacă nu pleca? Antipsihotice. — Nu știți prin ce trec eu. Îmi închipui, spuse Weber. —Ba n-aveți cum. N-aveți nici cea mai vagă idee. Se săturase de oameni care-și închipuiau că-și pot închipui. Era pe punctul de a-i spune exact ce credea despre el. Dar se liniști, de dragul lui Mark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cu o reputație internațională, când ar fi putut bate pe la uși, milogindu-se să fie primită, târându-și fratele pe tot continentul, clinică obscură după clinică obscură, în căutarea cuiva care să știe măcar cu ce are de-a face. Weber rămăsese surprinzător de stăpân pe el, cel puțin în amintire. În orice caz, nu spusese ce gândea. Avea prea multă experiență ca să facă asta. Din câte-și amintea, nu-și pierduse niciodată cumpătul într-un cadru profesional. Plecarea mea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
simplu nu mă mai deranjează. Durere peste tot, dar pur și simplu nederanjantă. Poate că suferise o leziune și era în plin proces de compensare. Dar la telefon nu putu face altceva decât să acționeze mecanic: ce-ar face Gerald Weber? O lăsase pe Karin Schluter să-l insulte, fără să se apere. Îi răspunsese la întrebări cât de sincer putuse. Încheiase conversația simțindu-se mai mult decât umilit. Dar umilirea nu-l preocupa. Ceea ce-l dărâma îl și însuflețea, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
sună pe Christopher Hayes la Bunul Samaritean, iar acesta îl salută cu căldură. — Tocmai citeam noua dumneavoastră carte. Încă n-am terminat-o, dar chiar nu înțeleg atacurile presei. Nu e cu nimic diferită față de ceea ce ați scris până acum. Weber ajunsese la aceeași concluzie anihilatoare. Tot ceea ce scrisese până acum nu făcea decât să înrăutățească dizgrația vagă în care căzuse. Îi spuse lui Hayes că trecuse prin oraș să-l examineze pe Mark. Vestea îl reduse pe Hayes la tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ajunsese la aceeași concluzie anihilatoare. Tot ceea ce scrisese până acum nu făcea decât să înrăutățească dizgrația vagă în care căzuse. Îi spuse lui Hayes că trecuse prin oraș să-l examineze pe Mark. Vestea îl reduse pe Hayes la tăcere. Weber descrise agravarea stării lui Mark, pomeni de articolul pe care-l găsise în jurnal și expuse motivele în favoarea olanzapinei. Doctorul Hayes fu de aceeași părere. — Țineți minte, desigur, că în iunie am propus să explorăm această direcție. Weber nu ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
la tăcere. Weber descrise agravarea stării lui Mark, pomeni de articolul pe care-l găsise în jurnal și expuse motivele în favoarea olanzapinei. Doctorul Hayes fu de aceeași părere. — Țineți minte, desigur, că în iunie am propus să explorăm această direcție. Weber nu ținea minte. Conștient în mod acut de cum părea acum în ochii celuilalt bărbat, forță finalul conversației, reușind până la urmă s-o eutanasieze. În noaptea aceea făcu drumul înapoi la Lincoln și așteptă acolo să prindă un zbor. Îl sună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Lincoln și așteptă acolo să prindă un zbor. Îl sună pe Mark de pe aeroport, ca să-și ia rămas-bun. Mark fu stoic. —M-am gândit eu că o să te cari. Ai tăiat-o de aici cam repede. Când mai vii înapoi? Weber spuse că nu știe. Niciodată, ai? Nu pot să zic că nu te înțeleg. Și eu m-aș întoarce la adevărata chestie, dacă aș ști cum. În ultima vreme, Mark nu-i în stare de nimic altceva decât să pice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de atac în fața unor luptători-fantomă... Ea stătea în mijlocul încăierării, o agentă dublă, vânzându-se ambelor tabere. Aduse lupta înăuntrul ei, cu toate perspectivele posibile învârtindu-se bezmetic în democrația necontrolată din țeasta ei. Câte părți ale creierului descriau cărțile lui Weber? O răscoală a agenților liberi; șaizeci de particularități numai în partea prefrontală. Toate formele alea de viață cu denumiri latinești: măslina, lintea, migdala. Căluțul-de-mare și cochilia, pânza de păianjen, melcul și viermele. Destule părți de rezervă ale corpului, cât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-i doar primul pas. Uită-te câtă apă cer. Și prietena ta are dreptate. E imposibil să facă bani, dacă locul o să se umple doar două luni pe an. Ea îl mângâie pe spate în cercuri mari, blânde. Cărțile lui Weber ziceau că asta produce endorfine. Funcționă un minut sau două, apoi el se întoarse pe partea cealaltă. Am dat-o în bară. Trebuia să-i demascăm și când colo... —Ssst. Ai făcut tot ce-ai putut. Pardon, nu asta am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]