1,689 matches
-
respir normal, întotdeauna fusese misterioasă, dar acum de gâtul său atârnă o pancartă, Naama, scrie pe ea cu litere întortocheate, eu îmi holbez ochii, pentru o clipă am impresia că este o scrisoare adresată mie, cine știe de câți ani zace acolo, o ating emoționată, încerc să o dezlipesc de ușă, dar pe ea nu scrie nimic altceva, doar numele meu. Din câte se pare, el a plecat, nu mai locuiește aici, iar cine știe ce Naama îi luase locul, îmi luase locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sistem 5.1 decent în cameră, reglați cu atenție egalizatorul de frecvențe și lăsați sunetul să vă înconjoare! Dacă nu vă trepidează pieptul, dacă tălpile nu se desprind singure de pe podea, dacă mâinile rămân inerte pe spătarul canapelei, dacă mintea zace îmbâcsită sub asaltul muzical dat cu grandoare nebună, atunci e cazul să vă faceți un control medical - pesemne ați murit și nu știți! Voi încheia semnalând „cântecul de lebădă“: Yellow Shark - concertul de la Frankfurt, septembrie 1992, cu Modern Anssamble condus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
despre ce și cu cine vorbești tot la treburile dumitale ți-e gândul. Da’ mai las-o-ncolo de putere și de mazilire, că doară acum ești cu o femeie! - zise Cosette țuguindu-și buzele a reproș. — în orice femeie zace un turc - grăi spătarul. Dă-i unei femei doi eunuci zdraveni și dacă nu va mazili pe unul dintre ei, să-mi zici mie cuțu! — Cuțu! - făcu Cosette. Ce-are a face o femeie cu doi eunuci? Păi vezi? - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și să găsească acolo pana ce-ar putea să exprime adevărul. O prejudecată la fel de păgubitoare acționează și în cazul principalului furnizor contemporan de pene - gâscă. Cu aerul ei ușor de tâmpenie, gâscă păcălește pe mulți. Dar în aripa fiecărei gâște zace pana înaripată a unui nou Voltaire. Stă în puterea noastră a o descoperi și a o smulge de-acolo. Episodul 108 PAN BIJINSKI Dacă, din întâmplare, unul sau altul din cei prezenți în ospitalierul han al lui Macek ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mama. Ce să fac cu ei? Crezi că pantalonii Îl fac pe călăreț? Nu, dragă: pe călăreț Îl face calul. Frumos spus: pe călăreț Îl face calul... Dar nu cumva prea-frumos spus? Ei și? De atâția ani, de-atâția, mama zace. Din pricina, mai cu seamă a picioarelor. Picioarele ei sprintene de altădată. Acum moarte. Chircite. Deformate. Micite. Poate că de asta: dansul, mereu dansul - de el Îmi aduc aminte. Dar poate că din aceeași pricină, calul - de care nu știu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de confirmat identitatea celui ucis. Vreau să cred că nu i s-a Întîmplat și soțului dumitale așa ceva. Deoarece nu ni s-a comunicat nimic de la poliție, considerăm cazul un mare semn de Întrebare deocamdată. Dacă a fost omorît, atunci zace probabil Într-o ladă la fundul oceanului și dacă s-a Întîmplat așa ceva, atunci lucrurile se complică mult... Înseamnă că a fost complice Într-o afacere periculoasă... știu eu, poate mărfuri de contrabandă sau falsificări de bancnote... Femeia rămase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vei vedea cum tinde să-și Întoarcă privirea, clipind neîncetat. Și apoi, niște fibre nervoase nevăzute se vor intercala Între ochii, buzele și alte detalii de expresie din fotografie și ale tale și Începi să fii capabil să descifrezi ceea ce zace dincolo de acea expresie, ca și cum ai citi ce ți-e scris În propria ta inimă. Ceea ce-i foarte important este că vei putea distinge lucruri intime, obiceiuri eare nu sînt expuse privirilor celorlalți... EL scrîșni puternic pe molarul din spate, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
perfect cum să schimbe planurile real-imaginar și să redea cu fidelitate întreaga poveste. Iscusința cu care Marian Malciu schimbă cadrele este uimitoare. Situații, întâmplări, personaje, destine paralele, toate converg, înaintând în același sens dramatic, tulburător, în care un tânăr orb zace pe patul de spital, în timp ce creierul lui lucrează asiduu. Lectura este captivantă. Marian Malciu este omul detaliului. El descrie cu minuție o scenă precum și pe protagonistul ei în toate nuanțele, fără să omită nimic din ceea ce ar putea să conducă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
un pahar de vin. Sau o sticlă. De ce nu? Aș putea să dau chiar acum pe gât o sticlă de Chablis bun. Dau la o parte așternuturile, încântată că am două zile libere de care să mă bucur. Uniforma mea zace pe podea, așa că mai bine o duc la curățătorie să scap de grija asta. Apoi poate o să am timp de mine și o să mă apuc să scriu scenariul. Hmm. Sau poate nu, totuși. Sunt prea obosită ca să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
roman libertin“. Ibricul de jumătate de kilogram, plin cu cafea fiartă în pripă pe-un ochi holbat zădarnic de aragazul străvechi, nu-ți mai descleie mințile, sufletul atârnă greoi ca o bucată de carne în cârligul ascuțit al măcelarului, trupul zace descompus în bucăți de durere fizică, zglobii sunt numai frații lui Greogor Samsa, clătorind, inoportuni și indecenți, printre vrafurile de volume, gândaci îndrăznind să străbată până și calendarul bisericesc, ca și cum lunile, coloanele înalte, sfinte, doldora de cuvioși și cuvioase, da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
răspuns. Teodora tocmai conduce spre ușă un bărbat scund și spătos îmbrăcat într-o pufoaică și încălțat cu pâslari. Este înfășurată în aceeași bertă cu înfățișare de mantie de culoarea măslinei, bordată de franjuri înnodate în mod bizar. Artiomușca... Îi zace nevasta de mai multe zile și azi are mari fierbințeli. I-am dat niște picături de nalbă amestecată cu crețișoară. Dacă astea nu-i fac bine, va trebui să mă duc s-o văd și asta e mai greu, stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
când, inevitabil, s-au mai produs câteva erori evidente în tălmăcirea evenimentelor viitoare, încrederea mea oarbă s-a zdruncinat, am început să apelez din ce în ce mai rar la practicile oculte, până când am ajuns, într-un târziu, să mă debarasez de carte. Acum zace de mai mulți ani într-un colț al bibliotecii, nici nu mai știu pe unde-i, n-am mai văzut-o de multă vreme. Pur și simplu am avut o tresărire când am văzut-o aici, la tine. Și, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împrumute. Ea terminase cota de rechizite la care avea dreptul. Se duse mai întâi la Rita, acolo află că divergentul cu soacra sa nu se aplanase deloc, aia face grevă, spuse, nu mai vrea să stea cu copiii și gata, zace în camera ei cât e ziua de mare, eu mă mir că nu amorțește de atâta stat în pat. Copiii se joacă de capul lor în bucătărie, că-i mai cald. Ce te uiți, bă, la mine, se răstește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reacții, în toate există o fază pregătitoare, o stare de incubație și el, blegul, șade atâta vreme cu ea bot în bot și nu observă nimic, nu-i vede figura ca de om hăituit. Câtă superficialitate sufletească, câtă goliciune mai zace în băiatul acesta al meu, de ce o fi oare așa, nu-și dă seama că nimic din ceea ce se întâmplă acum nu se mai repetă? Vor trece zilele și anii și el n-o să rețină nimic important din ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună de legat. Se odihnește sprijinită de perete, în hol poșeta îi alunecă din mână, își leapădă pantofii, mai face câțiva pași și se prăbușește în fotoliu, cu genunchii tremurând. Zace acolo nemișcată, palidă, câteva minute pe urmă un alt impuls o face să sară din fotoliu, aleargă la baie, dă drumul la robinete, le lasă să curgă cu toată presiunea, toarnă câteva picături de lavandă în cadă, aleargă la dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câțiva pași și de respirația persoanei căreia Îi aparțineau, dincolo de ușile Închise ale șifonierului - inspectorul care se ocupa de caz ar fi dat din cap și ar fi arătat cu indexul spre pat, declarând ceva ce era evident: femeia care zace acolo trebuie să fi murit cumva, nu-i așa? Atâtea aveam de gând să zic, că habar n-am cum s-a Întâmplat? Susțineam cu seriozitate că s-a târât singură În dormitor și a adormit pentru totdeauna, Întinsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu ea În E. Nu știu de ce s-a inundat. — Ce știi de Harry? — Cred că și el a suferit un șoc. Ați avut noroc că amperajul n-a fost mai mare, altfel erați acum prăjiți amândoi. În fine, Harry zace pe podea În C, ori adormit, ori inconștient. Ai putea să arunci o privire. N-am vrut să risc să-l mișc și de-aia l-am lăsat acolo. — S-a trezit? Ți-a spus ceva? — Nu, dar pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
poștașului. este limpede că poștașul începuse să distribuie scrisorile în cutiile poștale cînd... „Cînd... ce ?” întreabă Vocea. X nu știe ce să răspundă. tot ceea ce poate constata este că poștașul și-a abandonat geanta și că o parte din corespondență zace împrăștiată pe jos. X se apleacă, se uită cu atenție. s-ar părea că unele scrisori (nedeschise, bineînțeles) au fost călcate apoi în picioare. „De cine ?” X nu știe. Dar îi vine greu să creadă că locatarii blocului au trecut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
au fost abandonate pe tarabele din hala centrală a orașului, nu vede că în magazinul de păsări decorative și de animale mici nu mai există nicio pasăre decorativă și niciun animal mic. Pe placa electrică a unui vînzător de clătite zace o foaie de clătită calcinată, de undeva, de la etajul cinci al unui imobil se scurge un firicel de apă. o furgonetă și două automobile au încremenit după o ciocnire la o intersecție, motorul furgonetei fumegă, pe caldarîm se văd pete
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
noroc de pisica sa. Bietul animal, înnebunit din cauza foamei, se agita atît de mult în dreptul ferestrelor sfîșiind perdelele și încercînd să zgîrîie sticla încît a atras atenția unor trecători... mai discut cu un bărbat tînăr, nici patruzeci de ani, care zace de o săptămînă în turnul ascensorului. îmi povestește cum s-a prăbușit în gol de la etajul 12 și cum a murit pe loc. nu înțelege cum de s-a putut deschide ușa la etajul său fără ca ascensorul să fi fost
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
carne congelată, legume în conservă, trei kilograme de cartofi și zece morcovi. apoi : biscuiți, zahăr, un borcan cu dulceață de caise, șase litri de lapte în cutii de carton. are destulă mîncare pentru cîteva zile. X se întinde pe canapea. Zace întins și așteaptă. „Ce ?”. nu știu. Dar nu e normal. „Ce e normalitatea ?” nu știu. Dar nu e normal. „Gîndește-te că toată lumea se aștepta la asta.” La ce ? „să se întîmple ce s-a întîmplat.” Și ce s-a întîmplat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
e normal să fiu, în continuare, aici. ar fi normal să fiu cu ei. ar fi normal să fiu acolo. „Unde ?” acolo unde sunt ei. „nu fi idiot. ei nu sunt nicăieri”. X nici nu mai știe de cîte zile zace în apartament. se privește în oglindă. s-ar părea că a slăbit. nu-i stă bine cu barba crescută sălbatic. Par un cerșetor, își spune X surîzînd. Dar nu are puterea nici să se spele și nici să se radă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
auzit un strigăt, dar nu din odaia ocupată de Miss Bilham; mi s-a părut că recunosc vocea nepereche a doamnei Mariana. Străbătând coridoarele și scările, am ajuns pe terasă. Acolo, În amurg, cu sobrietatea naturală a marii actrițe ce zace În ea, doamna Mariana arăta spre tablou teribil, pe care, din nefericire pentru mine, nu-l voi uita. Jos, ca și În ziua dinainte, defilaseră taurii; sus, ca și În ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da nefericit sorbită dă propaganda nevătămătoare și obscurantistă care o făcea toți concurenții. Vezi că io Îl șteam dă dămult pă malacu dă Sampaio, da nu mi-a fluturat nicicând pân scăfârlie vro fixă care acolo, pântre chintali dă șunci, zace un scârța-scârța pă hârtie dă forță și anvergură! Fincă chestia m-a uimit și imoționat, m-am Împrofitat pă cai mari dă viraju luminat care-l lua parolele cu care ne dam talente: c-o șopârlă strâmbă care, În a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în povești. Cîinii. Ei da, cîinii sînt cu adevărat un pericol. Doar știți că sar la om și dacă sînt sătui și pe deplin domesticiți. Cu cît sînt mai de-ai casei, cu atît sînt mai răi. Închipuiți-vă ce zace într-un cîine din ăsta, flămînd și hoinar! De ei, da, de ei ne putem teme. Dar pînă acum n-am găsit nimic din ceea ce ar putea să ne îngrijoreze cu adevărat." Și s-a uitat semnificativ la bocancii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]