7,506 matches
-
un amurg înflorit pe dinăuntru Într-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntruîntr-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
printre hamali, căutând cu privirea vapoare care se încarcă. E unul mare chiar aici la dana 1 ,are burta desfăcută ca să primească înăuntru destul de multe Dacii. Loganuri ,breakuri și sedane, Dustere și Sandero așteaptă cuminți la rând, să navigheze către zări pe care doar vaporul le cunoaște. „ Dacia a scos România din criză. Acum o să mă scoată și pe mine ! ” Dar trebuie să afle unde se duc,nu poți pleca la drum fără să știi unde-o s-ajungi și-n
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
pe dos, apoi cum se cuvine. Mut nasturii pe partea mea de cer Și mă dezleg de umbrele aldine. Am alte continente să-ți ofer Și alte-nscrisuri. Pe-un răboj de vreme Se pot citi și alt fel încercări. Când zarea ta ’napoi o să mă cheme Voi despărți furtunile de mări Și-ți voi hrăni cu-albastru pescărușii Atât de triști de când nu i-am strigat. Am să te smulg din brațele cenușii Și-am să-ți dezvălui chipul nefardat Al
UNUL TU, UNUL EU... de AURA POPA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383244_a_384573]
-
Dacă există vreun capăt, voi merge! De dimineață și până în zori Cuvintele-acestea le am de merinde Și eu m-am întrebat deseori Dragostea noastră cât se întinde, Dragostea noastră de unde vine? O simt peste tot, ca pe duhul cel sfânt, Zările mele de ea îmi sunt pline- Dumnezeu ne-a lăsat-o aici, legământ... Omul singur pe pământ să nu fie! Mi-e martor lumina din ziua dintâi Și-acum îi aud porunca cea vie, Până la capătul ei să-mi rămâi
PÂNĂ LA CAPĂT DE LUME... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383270_a_384599]
-
că trece Mereu pe loc a stat, De dinaintea ta e-acolo Tu mergi prin el,atât! Te sui în grabă agățându-te Orbiș pe povârnișul vieții, Socoți doar c-a ta este Poteca ce-ai ales să urci. Te-cumeți către zări înalte Și îți epuizezi resurse Dorind să-ajungi pe culmi, Mirat vezi atunci la poale Că pașii-ți sunt imprăștiați! Totul se schimbă,trece Dar Timpu-n veci va sta La fel de neclintit Va fi și după tine,același Ca pentru cei care
TOTUL SE SCHIMBĂ,TRECE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383277_a_384606]
-
brațe te-aș ține Numai să rămâi aicea, mamă! Aș face din părul tău cărări Spre amintirile-mpreună, Când mă plimbai încet de mână, Spre lumea largă și frumoasă. Hai acasă! Scumpă și tristă ți-e privirea Ce caută în zări pierdute O fărâmă din alte clipe În care ne-agațam una de alta. Nu e-n nici un loc mai bine Ca în inima ta caldă. O,scumpă și frumoasă mamă! Nu e nici una ca tine! Și-mi pare rău că n-
MAMA de CLAUDIA ARCHIP în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383287_a_384616]
-
Articolele Autorului Luntrea Cantul iubirii tace-n uitare. Gândurile obosite curg Pe-o luntre, pe ape amare, S-ajungă în tainicul amurg. Iubirea valsează sihastra Pe marea ce-i dăruie viața, În vise pe-o geana albastră Ea cheamă din zare speranța. Iar vântul mângâie norii Și Luntrea o duce spre vise, Cu aripi de gânduri cocorii Un drum spre speranță-i croise. Amurgul poartă își deschide Spre marea iubire albastră, Pășind pe tărâmuri silfide, Acolo e dragostea noastră. Iubirea-o
LUNTREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383297_a_384626]
-
Dante era orbit. Era cât pe ce ca flăcările să Îl atingă, când dintr-o dată se trezi. Se ridică din pat tremurând. Privirea Îi alergă spre fereastra deschisă, În căutarea astrului pe care Îl visase. Se arătau zorii. Înaltă peste zare, abia Învăluită de primele dâre subțiri de lumină albastră, Venus strălucea de-ți lua ochii. Era astrul indicat de Guido,Înainte să se facă nevăzut În flăcări. Dante era uluit: prietenul său nu era mort. O știa cu siguranță. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bună: călare pe raze de soare blânde, se vede venind primăvara. La auzul acestei vești mult așteptate, pădurea și-a pus straie verzi și a pornit o sărbătoare cât un anotimp de lungă. A ținut să anunțe în cele patru zări că este bine și că a trecut iarna. În semn de mulțumire pentru mândrul soare, care i-a mângâiat călduros crengile în vremurile grele, pădurea a înflorit. Iar florile au răspândit în jur miresme bogate și amețitoare. Noapte de noapte
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
martore ne stau documentele vremii - zeci de asemenea stabilimente, unde turcul de rând, oșteanul viteaz, veteranul operat de plăgi, temnicerul tăcut, eunucul energic, veneau să pună țara la cale, lângă un rachiu de orz sorbit agale, cu ochii ațintiți în zare sau, în câteva cazuri, de-a dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului. Cu satisfacția datoriei împlinite și strângând forțe proaspete pentru cele ce vor urma, ne îngăduim și noi, povestitorii, să adăstăm o clipă, în acest episod jubiliar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari de brustur și pâlcuri cuminți de mohor. Mestecă încet și privesc în zare. Amândoi văd un deal. „Dacă i-aș înăspri puțin liniile - gândește povestitorul - mai că ar semăna cu un munte”. „Frumos deal, nimic de zis - gândește lectorul. De unde naiba a apărut și ăsta aici în câmpie?4 Repausul se sfârșește. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele-i rozalii, își puse mâna streașină la ochi și văzu în zare pâlcuri-pâlcuri de călăreți galopând pe niște cai micuți, ca niște jucării, drept spre stejarul său. Atunci stejarul zise: „E sabie în țară! Au năvălit tătarii! Și-n bălți de sânge își scaldă micuții armăsari! Ascunde-le degrabă în scorbură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prinse în sfârșit după luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii își trece palma sfielnic pe după umerii domniței, în răcnetele boierului bătrân din caleașca răsturnată, când din soare n-a mai rămas pe dunga zării decât un abur roșietic, începu și ospățul boierului Radu Stoenescu-Balcâzu. Din bourul învârtit la frigare fură aduse mari hartane rumenite și stropite din belșug cu mujdei făcut cu vin alb de Preșcova. Apoi trei slujnicuțe, din care una, cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sânul familiei, de un devotament dincolo de orice îndoială, era un bărbat foarte puternic și rezistent, capabil să facă față oricărei situații neplăcute. Cu toate acestea, Laila nu putea să nu fie îngrijorată văzând cum singura ei fată se pierdea în zare spre miazănoapte. — Allah e mare! își spuse în șoaptă. El o va apăra. Mai frică îi era de fiecare dată când unul dintre băieți cobora în puț; și își făcea atâtea griji, încât își petrecea nopțile trează, așezată la gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în trecere le transforma una după alta într-o infinită gamă de cenușiuri ce puneau stăpânire pe lume ca niște paladini și căpetenii de oști ale adevăratului lor domn și stăpân, negrul, ale cărui armate își fluturau deja stindardele în zare. Milioane de țânțari se înălțau dintr-o foarte veche salină ce se profila spre nord-est și veneau atrași de mirosul sângelui ce plutea de trei zile ca o mantie invizibilă deasupra bătrânilor munți. Niciodată, în mii de ani, nu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
hotărât cu mâna și, râzând cu gura până la urechi, le strigă cât îl țineau puterile: Cine râde la urmă râde mai bine! Zicând asta, se îndreptă spre nord-est, și în câteva minute aparatul nu mai era decât un punct în zare. Abia atunci familia Sayah se apropie de sac, Aisha îl deschise și rămase câteva clipe năucită, cu gura căscată și cu ochii cât cepele. — Este posibil să existe atâția bani? exclamă în cele din urmă. Există sau nu, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ar fi întâmplat nimic. Marc Milosevic reacționă după mult timp. Rămăsese întins pe jos, ținând strâns plosca, orbit de praful pe care-l ridicaseră elicele și atât de zăpăcit de cele întâmplate, încât abia după ce aparatul deveni o muscă în zare pricepu că ceilalți îl abandonaseră și nu aveau nici cea mai mică intenție să se întoarcă după el. Culcat pe pământul negricios și bătătorit și sprijinindu-se de una din nenumăratele roci ce păreau că fuseseră împrăștiate pe acea întindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Fii atent. Imaginea se lărgi un pic, cuprinzând și mai mult nisip bătut de vânt, mult și inutil. - Da, am înțeles, hotărî Bogdan. Mersi, Luca. În clipa aceea apăru pe ecran un om în pula goală, ce privea undeva în zare. Era cu curul la aparat. Nisipul îl umplu într-o secundă, dar el rămase să privească. Apoi se întinse jos, pe spate, rămânând nemișcat. Doar din ochi clipea foarte des, în încercarea de a nu fi orbit de nisip. Trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
coraçao, parce que Sir Sugismund, mon brotherado, était d’un frumusețe incroyable. E ça ce n’etait pas tout parce que il était aussi de-o asemenea bunătate și-o inteligenția nemăsurabile, que tous les autres kings din cele patru zări erau geloși, vrând să-l ucidă. Puseseră chiar și-un premius pe capul lui, en voulant de voler son creieration e son suflețeișăn, ca să și le pună lorus, ca să fi devenit și ei deștepți și buni la inimado. Asta, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de a înțelege ce anume provoca sunetul acela perfect continuu, asemănător murmurului din piepturile și gâtlejurile a mii de războinici încurajându-se înaintea ultimei bătălii de pe tărâmul vieții, suscitând în același timp teroare în inimile dușmanilor aflați pe colinele din zare. Și iată că nestăvilita mea curiozitate a fost grabnic răsplătită. Cercetând încă o dată chipurile participanților la cenaclu, am înțeles, spre teribila mea groază, că ei erau cei care emiteau în chip atât de straniu sunetul acela, devenit acum ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mei. Și nu numai că eu cred acest lucru, ci, mai mult, știu că așa va fi! Hei!! Strig acum din nou, așa cum am făcut în clipa când am început să vreau să mor, zbier ca să fiu auzit din toate zările și de toate popoarele, ca un nebun ce sunt, astfel ca să pot povesti minunea care mi se întâmplă! De ce nu priviți, oameni asemenea dumnezeilor? Mâna aceasta puternică și plină de lumină care mi se întinde pentru a mă salva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru intelighenția europeană, deci o dovadă că În dialectica dezvoltării omenirii nu există constante. În tinerețe Racikovski participase la cenacluri studențești clandestine, unde se citeau În șoaptă cărți și manifeste interzise, aveau loc discuții conspirative și iubiri tainice, străluminate de zările unui viitor neclar, iar „romantica revoluție era singurul program“. Cu șapca trasă zdravăn pe frunte, se fofila prin ganguri dosnice pînă În pivnițele Întunecoase unde mirosea a cerneală tipografică, se tipăreau pamflete de culoarea sang de beuf și se Întocmeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
numit Jidogin i, de aici, printr-un hotar convențional, hotarul merge până la pădurea Iapa. în partea de apus, comuna Filipeni se mărginește cu comuna Ungureni, Parincea și Pâncești, de care se desparte prin dealurile Ungurenilor (Leca), dealurile Sloboziei și Frunteștilor (zarea de apus) până la satul Bărboasa. în partea de sud se mărginește cu Oncești și Godinești de care se desparte printr-un hotar convențional care pornește din satul Pe Laz, trece pârâul Dunavăț și merge până la Bărboasa. în partea de răsărit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
spații întinse, cu altitudini între 200 și 500m. în structura solului predomină gresiile și nisipurile, în alternanță cu argilele și marnele, fapt care explică succesiunea aproape regulată de interfluvii prelungi și nu prea înalte. în acest sens, obcinile pornind din zarea Mărăștilor se dirijează spre sud până la Piscul Scaunului (la est de Petrești), unde caracterul de obcină este mai șters, din cauză că separă pâraie mai puțin importante, având aspect de coline. Din zarea Bălăii, înspre est, continuă culmile dealurilor Oțelești, Tarnița, până la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]