1,495 matches
-
ceas mai devreme socialismulă Socotim deci că prima grijă a unui conducător de teatru trebuie să fie alcătuirea unui asemenea repertoriu care să corespundă năzuințelor claselor muncitoare, filozofiei care o călăuzește, un repertoriu profund partinic.“ (Contemporanul, 30 mai 1958) Niște zdrențe ce nu îl lasă să doarmă pe Zaharia Stancu, argat al lui Hrușciov (nota V. I.) „Din jugul greu al exploatatorilor, poporul nostru a scăpat la 23 August 1944. Ce mai vor în momentul de față, la 14 ani de la
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
doarmă pe Zaharia Stancu, argat al lui Hrușciov (nota V. I.) „Din jugul greu al exploatatorilor, poporul nostru a scăpat la 23 August 1944. Ce mai vor în momentul de față, la 14 ani de la eliberarea țării noastre, aceste vechi zdrențe politice care agită, în țările occidentale și în primul rând în Statele Unite ale Americii, punerea pe ordinea de zi a conferinței la nivel înalt «problema» țărilor din răsăritul Europei. Vorbesc aici în numele poporului nostru, ca să se audă foarte, foarte departe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și inima în tine când duceai la bun sfârșit acest rit, complicat al spălatului comunist. Cu îmbrăcămintea era iar o întreagă daravelă. Noroc, într-un fel, cu uniformele. La școală aveam nenorocirea aia de cârpă pe noi, care acoperea parțial zdrențele pe care le aveam pe dedesubt. Problema era cu ce să asezonăm uniforma la școală și cu ce înlocuim la bairamuri. Colegele mele cele mai inventive sau care aveau mame care știau să croiască își scurtau fusta cu câțiva centimetri
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Bătrânii-au adunat, printre plăvani, Sudoarea muncii sutelor de ani. Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite, Eu am ivit cuvinte potrivite Și leagăne urmașilor stăpâni. Și frământate mii de săptămâni Le-am prefăcut în versuri și icoane. Făcui din zdrențe, muguri și coroane.... (Tudor Arghezi) Utilizând cu trudă, cu migală, cu artă, cu mult suflet și cu multă simțire ceea ce Dumnezeu i-a pus în preajmă, Cârțoroșanul, de-a lungul veacurilor, a transformat aproape tot ce a avut la îndemână
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Istorie din Cluj, Vol VIII/1964, Ed. Academiei Republicii Populare Române, astfel: «Contele Teleky Iozsef a început să clădească prin 1730 o moară de hîrtie pe moșia sa din Oprea Cârțișoara. În 1739 se prelucrau aci 26 de măji de zdrențe pe an, realizându-se 100 legături de hîrtie. În 1754, intreprinderea și-a încetat activitatea, iar în 1758 clădirile și instalațiile au fost demolate. Moara a fost reclădită în anii 1762 - 1763, într-un loc mai potrivit decât cel vechi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
potrivit decât cel vechi. Din 1768 ea a fost arendată unui negustor din Făgăraș, Dima Enache, la început cu 350, iar mai târziu cu 400 de florini anual. În acești ani s-au prelucrat aci 160 - 277 de măji de zdrențe pe an, producția ridicându-se până la 400 de legături de hârtie în valoare de 4004 florini. Întreprinderile domeniale mici, care dispuneau de un utilaj foarte rudimentar, nu au produs decât două sorturi de hârtie, albă și compactorie (de ambalaj n.a.
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
acesteia cu pârâul Laita, fapt pentru care locul e denumit, și azi chiar, «La Moara de Hârtie». Intreprinderea avea circa 60 de muncitori calificați, nemți și unguri, precum și câțiva operatori necalificați români din cele două Cârțișoare, care transformau în hârtie, zdrențele colectate de prin sate. Referitor la calitatea hârtiei despre care documentul existent în Arhiva Academiei fil. Cluj , o apreciază de o calitate slabă, arătăm că într-un alt document existent la Mânăstirea Cârța se spune că «moara produce hârtie de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
propunerii nepotului și cumnaților mei de a face o călătorie cu mașina în localitatea natală a mea și a cumnatei mele, Dorobanți, nu departe de Botoșani. Dimineața frumoasă, luminată de un soare prietenos, cerul senin presărat ici-colo cu câte o zdreanță de nour alburiu, discuțiile lejere și apropiate ce se purtau între ocupanții autoturismului, drumul bun și nu prea aglomerat ne-au favorizat o călătorie agreabilă și tihnită. Tânărul de cetățenie româno-canadiană dorea să facă această deplasare pentru a revedea satul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
auzea zicând: ,,Vă omor eu pe toți! Dacă nu vă mai omoară alt drac, nu vă mai omoară nimeni! Îți mănânc eu nasul să nu mai fii așa cum ești! Mă voi răzbuna pe tine pentru toate femeile care sunt niște zdrențe!” Urma o ploaie de cuvinte indecente... De unde până unde îi venise ideea cu mâncatul nasului? Să fi fost gelos pe frumusețea ei, sau era ceva ce ea nu știa? Carlina trebuia să invoce puterea interioară, pentru a putea face schimbări
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
noi. M-aș vinde așa de ieftin ca să-mi pun tot orașul pe cap? Bârfitori sunt destui, dar o persoană care să fie concretă și să vină să spună lucrurilor pe nume nu ai să găsești. Invidia îi transformă în zdrențe. Să știi că nu uit că mi-ai salvat viața de două ori: o dată când trebuia să nasc și copilul era bolnv în mine și a doua oară atunci când eram în pragul unei septicemii din cauza unei rejecții infectate. Dar să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ori pe geam la câte mi-ai făcut tu, să bag un cuțit în tine și să-l joc până n-aș mai fi putut, nu să stau să ascult obiecțiile tale. Ar fi trebuit să te calc în picioare, zdreanță ce ești, spuse Valentin și îi aruncă o ploaie de cuvinte indecente. Brațele ei rămaseră fără vlagă atârnându-i în lungul trupului. Fără să mai spună alte cuvinte se răsuci pe călcâie și imediat ajunse în dormitor. Conversația îi rămase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dă drumul din mâna celuilalt. Era la începutul unei veri ce se anunțase caniculară. Carlina privi în jurul ei fără interes. Se simțea ca un soldat fără armă pe un câmp de luptă. Încrederea și așteptările ei erau acum ca o zdreanță flendurită. Ar fi vrut în clipa aceea să se transforme într-o pulbere fină ca cenușa, să cotrobăiască pământul și toate ungherele Universului, iar vântul s-o aline legănând-o la infinit. Ochii i se umeziseră. Putea să renunțe chiar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am scris: „Cu inima strânsă de toate lipsurile pe care viața i le-a impus surorii mele: o mare doamnă care îndură imperativele destinului ei implacabil; camera cu fostele efigii ale tinereții ei superbe, în contrast cu această biată epavă, înfășurată în zdrențe murdare, zdrobindu-se de muncă, împreună cu cei doi bărbați ai casei, toți ca niște sclavi“. Soțul lui Rody, așa cum îl știi. Îți închipui deci atmosfera grea, apăsătoare. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, o acalmie care-mi dădea voie să mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cinci kilometri i-am străbătut, apăsați de groază. Am văzut curți, sute de curți, ca niște funduri de cenușare stricate ; oameni reduși la a șaptea parte din om, priviri sleite de o descurajare chiorâșe, copii jerpeliți și strâmbi, mame de zdrențe, ca păpușile de bâlci, bărbați ca niște mături uzate până la coadă” <endnote id="(398)"/>. Probabil că În acest text pamfletarul Arghezi a exagerat starea de sărăcie În care trăia evreimea, cu scopul de a contracara foarte populara legendă conform căreia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lux foarte mare” <endnote id=" (126, pp. 7-9)"/>. Chiar și Nicolae Iorga, Într-o carte cu puternice accente antisemite, admitea că printre evreii din Bucovina se află „multe femei frumoase”, pe care bărbații le Îmbracă „șase zile din săptămână În zdrențe”, iar de sabat le Împodobesc „cu mătăsuri și juvaere, pentru odihna lui Dumnezeu și priveala oamenilor” <endnote id="(428, pp. 191, 244)"/>. Iorga ar fi fost mai puțin sarcastic dacă ar fi știut că, În tradiția iudaică, de sabat se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
secolului al XIX-lea, din Galiția În Moldova, Mihail Sadoveanu pare să fi intuit Întrepă trunderea faptului istoric cu cel mitologic : „Prin șanțurile drumurilor [din Moldova] care vin de la Galiția au prins a se hodini și a lăsa papuci și zdrențe urmașii Jidovului rătăcitor” <endnote id="(411, p. 264)"/>. Faptul că autorul legendei versificate nu insistă atât de mult asupra poveștii propriu-zise (incidentul dintre Isus și Ahasverus, numit În titlu Așabec), ci mai curând asupra lamentației post factum a evreului este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
subl. În orig.)>>”. f) Hoțrăh: <<De ce să nu-ți iei un nume romînesc cu <escu> așa cum le zice la toți pe aici. De pildă: Margulies - Marguliescu; Hasanovici - Hasanescu>>”. g) <<Trăiesc ca o țigancă, cheltuiesc bani ca o țigancă, Îmbrac zdrențe ca o țigancă, pribegesc ca o țigancă, sînt plină de fantezie de țigancă>>”. La pagina 18 din piesa „Revelion” scrisă de A. Gladkov, tartorilor li se păruse anormală expresia „Am cumpărat două bilete la programul de revelion unde va fi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Din grupa <urîților> alături de șătrari și cioban (În alte cazuri moșneag), erau consemnați și <jidanii>. Astfel, <<Jidanii>> (numărul lor variind Între 3-4) au măști cu coarne. Se Îmbracă cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care sunt prinse fîșii de zdrențe). Au gheb. Poartă ițari și opinci. Se Încing cu un brîu de care atîrnă clopote mari și mici. În mîini au cîrje iar În bandulieră au un șirag de cioare moarte”. După ce a tăiat Întreg textul de mai sus, năstrușnicul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ce urmau a fi Înmânați locuitorilor. Iată ce text semnase directorul Gheorghe Crăciun: „Stimate tovarășe abonat. Instalația de canalizare din locuința dv. este construită numai pentru evacuarea apelor uzate menajere, complet lipsite deci de corpuri solide ca: hîrtii, cîrpe, vată, zdrențe, pene sau fulgi, intestine de păsări sau animale, coji de legume sau fructe, cioburi de sticlă sau ceramică, obiecte metalice, oase sau alte resturi de alimente, resturi de săpun, etc. care trebuiesc depozitate numai În cutiile colectoare de gunoi, de unde
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fac s) mai scad) câteva secole. Dar cui Îi mai pas) de date? Mică prostie cu recalcularea secolelor este uitat) repede. Îmi reg)sesc bună dispoziție Într-o Inc)pere veche, frumoas), fierbinte, cu un miros acru. Sofale improvizate din zdrențe și cearșafuri vechi sunt Înșiruite la perete pentru relaxarea clienților. Deasupra capului, pe niște șfori, atârn) la uscat prosoape rupte. Frânghiile urc) În zigzag, sus, sus de tot, În niște balcoane Întunecoase. O ar)boaic) foarte b)trân) se odihnește
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
odată cu violentele acorduri de orchestră, pentru a descoperi În fumul cuptoarelor nevăzute din interior un furnicar de siluete ce păreau parte om, parte insectă, târându-se, Îngrozite de frică, și spălând frenetic dușumelele pline de sânge. Aceste figuri scheletice, În zdrențe, rase În cap, ieșite din tablouri expresioniste de Egon Schiele, ce constituiau corul Bonelor și preludiul muzical al operei, simbolizau o lume asemănătoare lagărelor de concentrare, unde era deținută Electra. Ea apărea ca dintr-o cușcă, târându-se ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Electra. Ea apărea ca dintr-o cușcă, târându-se ca un animal Înfometat. La Început era greu de recunoscut nu doar pentru Oreste, ci și pentru public: cu părul albit Înainte de vreme, trupul plin de vânătăi și noroi acoperit de zdrențe, era ca o pasăre de pradă rănită, dar gata de atac. După acest preludiu, turnanta se mișca, descoperind mormântul lui Agamemnon, unde Electra venea să invoce spiritul tatălui ucis. O statuie gigantică a regelui, din sticlă, devenea incandescentă, luminată din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bolovanul de gât. Eu cu verii noștri, Manuil și Alexis, de care eram îndrăgostită -, ne-am ascuns în ruinele palatului Blacherne, împreună cu șobolanii, înspăimântați și ei; ne-am mirat chiar, crezusem că toți fuseseră mâncați în lungul asediu. Înveșmântați în zdrențe ca cerșetorii, ne-am furișat în noapte, pe străduțe dosnice, fugeam, căutam să ne strecurăm printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
năpădite de bozii și bălării; miroase greu a ierburi și a mucegai. Și, pentru ca miezul nopții în țintirim să fie cu totul și cu totul sinistru, o cucuvaie se vaicăre pe ruinele unei bisericuțe din care n-au rămas decât zdrențele câtorva ziduri... De-ți rânjește Vodă, rămâi damblagiu și pe ceea lume, îl încredințează boier Negrilă, hlizindu-se cu dinții săi de cal. Doamne-ferește! se crucește Cupcici căutând Răsăritul, să fie mai bine primită apărătura. Alt loc mai spăimântăcios n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]