1,442 matches
-
progresa rapid până la 1 ianuarie 2007? Și după aceea? Răspunsul cel mai onest este că nu știm dacă și cât de pregătiți suntem de aderare. Nu există o cercetare și un diagnostic serios în această zonă. Cercetările sunt superficiale, au zgâriat suprafața în frivolități referitoare la preferințe politice și vecinale. Cele mai multe cercetări sunt cantitative și nu prea relevante. Cercetările calitative sunt puține și puțin cunoscute. Mă refer la integrarea om cu om, comunitate cu comunitate, instituție cu instituție. Noi am facut
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Miau! - Poți să miauni cât poftești. Astăzi ești pedepsit. Stai afară pentru că ai fost rău! Trebuie să înveți cum să te porți cu prietenii mei. - Ce-ai pățit, Alice?Vorbești singură? - Nu, mamă. Îl cert pe Mâțișor. L-a zgâriat rău de tot pe Vlăduț. De aceea l-am pedepsit, l-am dat afară, iar el miaună ca să-l primesc din nou în casă. - Dar Mâțișor e un pisoi cuminte. Nu zgârie pe nimeni. Cum de l-a zgâriat tocmai
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Nu, mamă. Îl cert pe Mâțișor. L-a zgâriat rău de tot pe Vlăduț. De aceea l-am pedepsit, l-am dat afară, iar el miaună ca să-l primesc din nou în casă. - Dar Mâțișor e un pisoi cuminte. Nu zgârie pe nimeni. Cum de l-a zgâriat tocmai pe colegul tău? - Stai să-ți spun. Când a venit Vlăduț la mine, am hotărât să facem floricele de porumb. - Și ? Ce legătură au floricelele de porumb cu Mâțișor? - Nici o legătură.Numai
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
a zgâriat rău de tot pe Vlăduț. De aceea l-am pedepsit, l-am dat afară, iar el miaună ca să-l primesc din nou în casă. - Dar Mâțișor e un pisoi cuminte. Nu zgârie pe nimeni. Cum de l-a zgâriat tocmai pe colegul tău? - Stai să-ți spun. Când a venit Vlăduț la mine, am hotărât să facem floricele de porumb. - Și ? Ce legătură au floricelele de porumb cu Mâțișor? - Nici o legătură.Numai că Vlăduț avea un fes cu un
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
se întâmplă, Vlăduț a vrut să-i ia fesul. Mâțișor s-a ascuns , cu fes cu tot, sub cuier . Vlăduț a băgat mâna , l-a apucat de coadă și l-a tras afară. Mâțișor s-a supărat și l-a zgâriat cu ciudă. - Și tu crezi că pisoiul e vinovat? Te înșeli, Alice. El e doar un pisoi. Nu-i vina lui că i-ați lăsat fesul la îndemână.A văzut moțul colorat și s-a gândit că i-ați adus
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
exista pământ... După aceea mi-o spus plantonul că l-am strâns de nu și-o putut desface mâinile..., așa de tare l-am strâns de brațe... Că eu am avut senzația asta că mă duc În fundul pământului... Și mă zgâria pe talpă, pe picior, și tot mă Întreba dacă simt..., că eram deja pus pe pat. Și, la un moment dat, ca o voce venită din pământ..., am spus că simt. Cine știe cât m-o zgâriat cu acu’ de la seringă sau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
duc În fundul pământului... Și mă zgâria pe talpă, pe picior, și tot mă Întreba dacă simt..., că eram deja pus pe pat. Și, la un moment dat, ca o voce venită din pământ..., am spus că simt. Cine știe cât m-o zgâriat cu acu’ de la seringă sau cu ce... Oricum, vreo trei zile sau patru n-am văzut nimic dup-aia... Bineînțeles că În spital mi-o dat sânge... Și știu că În timpul ăsta o murit un preot, nu-i mai știu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-aveau voie să stea În curte, ci numai Închiși sub cheie. Erau două izolări, două camere: una În curte și una sub poartă. La cea din curte noi vedeam curtea mereu, că, deși ne-o vopsit geamurile, tot mai zgâriam și vedeam În curte... A doua era sub poartă... Cei de acolo nu aveau nici o legătură cu curtea. Și din cele două izolări au format un grup cu cei 22, pe care ne-au trimis la Jilava... I-ați văzut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
abia cînd am ajuns aproape de mașina cu care trebuia să plecăm. „E un caz grav de mutilare. Băiatul a fost timp de peste un an victima perversiunilor sexuale ale unora dintre colegii săi mai mari și mai puternici. Ca să nu se zgîrie, aceștia l-au «adaptat» ca pe un obiect: i-au pilit dinții! Nemaiputînd să mănînce, amețit de durere, într-o zi ăsta a leșinat.” „«Brigada știe tot!»”, a ricanat Petru Cimpoeșu, „dar tace mîlc”. Savin privea derutat, cu gura întredeschisă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a rupt-o la fugă, după ea. Pisica vulgaris sau pisica spitalicensis neștiind ce grad de colonel de Securitate are tovarășul Corbu, s-a înfoiat, l-a stupit (vezi celebrul blestem arghezian stupi-l-ar mâțele) și l-a și zgâriat. Tovarășul Corbu s-a întors rănit la tovarășul său de arme, adică la primul bolnav al țării, cu firișoare roșii pe fond negru, privindu-l tovărășește în ochi. Vezi ce fac eu pentru tine? , părea să zică mutra lui. Dacă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pedagogic recunoscut, a făcut și cu mine o lecție de școală, când elev fiind, cred că în trimestrul unu al clasei întâia, am trecut de la scrisul pe tăbliță, la scrisul cu toc, peniță și cerneală. Mâna de începător, penița care zgâria și hârtia, care nu era prea lucioasă a făcut ca pagina „scrisă” de mine să nu corespundă cerinței de temă scrisă acasă, pentru a putea fi prezentată la școală domnului (bun și drag) învățător. Tata și-a călcat pe inimă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Nu există nici măcar o fisură între ele. Sunt îmbinate perfect. Nu încape nici măcar un fir de păr. A aruncat așchia și a luat cuțitul. I-a plimbat vârful pe suprafața câtorva cărămizi. Zgomotul îmi dădea fiori, dar nu s-a zgâriat nici măcar o cărămidă. Oricum, nu se vedea nici o urmă. Paznicul a privit atent vârful cuțitului și l-a băgat la loc în buzunar. Nimeni nu poate vătăma Zidul ăsta. Nici nu-l poate escalada nimeni. E perfecțiunea întruchipată. Uită-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
undelor sonore în cuvinte. Probabil că l-au făcut Simbolatorii. Și bunicul meu ar fi putut inventa așa ceva, dar n-a vrut. — De ce? Pentru că nu voia să vorbească cu ei. Sunt niște creaturi dezgustătoare și vorbesc o limbă oribilă. Îți zgârie pur și simplu timpanul. Nu mănâncă decât putreziciuni și gunoi. Beau doar apă stătută. Pe vremuri locuiau sub morminte și se hrăneau cu carnea morților. Înainte de a se practica incinerarea. — Nu mănâncă oameni vii? — Nu, dar dacă te prind, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a fost că nu-mi simțeam trupul de la talie în jos. Începusem să-mi controlez partea de sus: îmi presam obrajii și buzele de lespedea rece, strângeam funia de nailon cu ambele mâini, îmi simțeam stomacul undeva în gât, mă zgâriasem la piept. Toate astea le aveam sub control, dar de la brâu în jos, nimic. Nici o senzație. Poate nu mai aveam partea de jos. Posibil să se fi pulverizat din pricina șocului. Să se fi desprins chiar în dreptul rănii de la burtă. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
venerabil intelectual care iubești spiritul, n-ai nevoie. N-ai voie, aș adăuga, s-o deschizi, pentru ca ideea ta Înaltă despre literatură să nu fie Întinată. Este o carte pe care nici tu, adolescent furios, revoltat, feroce sau blînd care zgîrii rău, amator de hip-hop, n-ai nevoie s-o deschizi, pentru că o să te izbească cu snobismul ei, cu lehamitea ei, cu trivialitatea ei lipsită de orice frondă. Vouă vă recomand o carte de eseuri a lui Gilles Lipovetsky, L’Ere
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trecut prin țevăria comunicantă a mai multor pseudovoci, și dincolo de artificiul textualist, e sesizabilă frecventarea afină a prozei lui William Faulkner, Lawrence Durrel sau George Bălăiță. Prozatorul motivează poetic omofonia vocilor prin metafora-metasemn a destinelor multiple condensate într-o hieroglifă, zgâriată pe nisip, sub dogoarea soarelui înalt al verii. Prin volumul de eseuri critice Partea și întregul, C. se afirmă ca un original și nu o dată tăios comentator al scrisului unor contemporani, poeți (De la tradiționalism la postmodernism), prozatori (De la realismul social
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
11. Carlos Ghosn rezolvă problema În manieră caracteristică. Au fost aduși 220 de ingineri care au analizat În detaliu linia de asamblare. Câteva dintre defecte se datorau muncitorilor Începători În industria auto, care purtau inele și blugi cu buton ce zgâriau automobilele proaspăt vopsite. După aceea a „scuturat” echipa managerială, aducându-l de la Toyota pe Douglas Betts, pe care l-a numit În funcția de vicepreședinte pentru calitate la departamentul de asamblare. Stilul său: planificare detaliată, execuție rapidă și comentare atentă
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
o persoană ce nu dorea ca satul să știe că la 2 ani, copilul ei nu vorbește, într-o încăpere din casă, singur. în decurs de un an, copilul a dezvoltat un comportament sălbatic, violent, extrem de impredictibil. Mama spunea că zgâriase cu unghiile pereții care erau practic brăzdați de șanțuri făcute de copilul închis acolo, singur. Manipularea sau coruperea copilului: să determini copilul să facă anumite lucruri care sunt contrare dorințelor lui, contrare la ceea ce el își dorește și știe că
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care locuitor de țară n-a dat o dată măcar preste o custură de cremene lungă, preste un topor de piatră, preste un buzdugan de piatră, preste o piatră rotunzită pentru praștie, preste un obiect oarecare lucrat de piatră? Cine a zgâriat puțin pământul, pre la vreo cetate dacă în munții noștri, pre malurile gârlelor noastre, și n-a găsit ceva asemeni obiecte?63. În relatarea unei alte expediții arheologice, remarcă "abundența de silexuri, ca nicăieri, în aceste prejme arată opulența de pe
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
materială, de dezorganizare, de haos și de dezarticulare, și în depărtare el zărește "formele colosale ale unei catedrale". Această viziune poate avea mai multe sensuri, dar unul dintre ele este că tânărul european Karl, interpretează drept o catedrală vederea unui zgârie nori, tot aș cum el va avea o viziune teologică asupra unui circ. Aceasta înseamnă că aceste imagini - ca atâtea alte imagini americane - sunt înșelătoare, iluzorii și că noi ne găsim într-o lume abandonată de către sacru, o lume în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
face carieră, Cui i-e frică de Virginia Woolf? (la Cinematecă, într-o copie dublată în cehă; era matineu și lipsea traducătoarea). Mi-a plăcut foarte mult Closer/Ispita, deși era atât de dureros de privit și ieșeai atât de zgâriat de la el, încât nu-ți venea să spui că ți-a plăcut. Lui Philip Seymour Hoffman i-aș da Oscarul cu ambele mâini Am abordat deci Războiul lui Charlie Wilson cu încredere deplină în regizorul care mă convinsese că are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Chip trist Chip trist, stai melancolic și-ți bați în palme cuie Încerci să îți salvezi suflarea din lacrimamaăruie Te zgârie gerul aspru, dar uiți să îl mai simți Ești ocupat și te gândești cum sufletul să ți-l mai minți. Chip trist, te lupți de mult cu-n gând năuc și-un sentiment pierdut Și urlii plin de disperare ca să
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92947]
-
de grăbita am fost, neatenta, zăpăcita, încât să nu observ toate astea, încercând să opresc totul?! Fac câțiva pași prin încăpere, luminată de o iluzie. Scrisoarea era încă acolo, albă, începută și lăsată de izbeliște. Aștepta că cineva să-i zgârie față cu vorbe reci, albastre: Dragă Andrei, Trec peste cele două cuvinte mult răzvrătite. Regăsesc oglindă. Oglindă!... Îmi arăt chipul ei. Mă privesc atent; fâșiile de oboseală ce-mi susțin ochii devin din ce in ce mai grele... Mi se pare, poate, dar azi
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
teme); nu crede în povești, nu i-au plăcut poveștile decât în perioada 2 6 ani; la televizor urmărește documentare de pe Discovery, Animal Planet; este pasionat de: fotbal (echipe, jucători), călătorii, construc ții din fiare vechi, construcții de poduri, construcții „zgârie nori”, istorie, animale și plante, descoperiri geografice, sistemul solar; îi place să fie îmbrăcat „elegant”; nu îi place să meargă la cumpărături, să probeze haine, se plicti sește; nu este întotdeauna ascultător; întotdeauna a cerut explicații; de ce nu trebuie să
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
inaugurat în eseistica română de Paul Zarifopol - acesta însuși ieșind din mantaua lui Caragiale - și ajuns azi, spre imensa noastră pagubă, de izbeliște. Într-o lume de încruntați și de corecți-politic, evident că relativismul susținut cu superbie de Alexandru Paleologu zgâria neplăcut urechile otrăvite de consumul nesățios de sintagme-de-a-gata. De aceea, scrisul său e sortit să se adreseze, asemeni ceaiurilor scumpe, pipelor din lemn nobil și coniacului de clasă unei minorități veșnic primejduite, câtorva inși deloc grăbiți să-și afirme adevărurile
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]