2,254 matches
-
îl iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucîndu-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După care a murit. Am înțeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană nevindecată, tata dorise în sinea lui ca eu să umplu un gol. Și îmi închipui ce neplăcut i-a fost să constate că nu-i semănam lui Dinu în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
călcat în picioare cu acest prilej triumfal. Așa că rămân mai departe în acest fotoliu vișiniu, mă uit la apa din piscină și caut mai departe o idee. Ce-ar fi să-mi imaginez că m-am sinucis? Ce emoție ar zgudui orașul și nu numai orașul: "Celebrul sculptor Daniel Petric s-a sinucis. Poliția investighează cazul cu febrilitate ca să afle motivele. Se prevede că scandalul va lua proporții. Presa e în fierbere". Nu, e zarva prea mare. Parcă e mai practic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-am trezit cu sufletul uscat, fără nici un ecou. Secase în mine orice suferință și am înțeles atunci un lucru care m-a pus pe gânduri. Luasem disperarea mea drept durere când, de fapt, era altceva. În realitate nu mă zguduise moartea femeii pe care o iubisem, ci moartea femeii care mă iubise! Simțeam moartea Laurei ca pe o nedreptate care mi se făcuse mie! Mă socoteam pe mine o victimă, condamnînd-o pe Laura că mă obligase la singurătatea mutilată de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care nu aveam nevoie, că suzeranitatea turcească era mai mult formală, în timp ce participarea la război ne-a făcut să pierdem. Sudul Basarabiei - prin care Rusia urmărea să aibă acces spre strâmtorile Bosfor și Dardanele. Acțiunea politică a lui Eminescu a zguduit imperiile din acea vreme și mulți agenți secreți ai marilor puteri îl urmăreau pas cu pas. Eminescu, omul faptei, țintea pregătirea acțiunii de cucerire a Transilvaniei. E sechestrat samavolnic în iunie 1883, tocmai când se pregătea alianța împotriva interesului național
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un pepene, creierii și sângele împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea, care cu jumătate de minut înainte aplauda și aclama, era acum zguduită de panică. Se auzeau țipetele celor din față, care încercau să fugă de priveliștea teribilă a cadavrului. Polițiștii formaseră un cordon de brațe în jurul mortului, dar presiunea mulțimii era aproape imposibil de stăvilit. Oamenii țipau și alergau în dezordine, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar fi existat pentru a se asigura că nu mai descoperă nimeni ascunzătoarea tăbliței lui Avraam decât distrugerea singurului indiciu al locului în care se găsea? Așa că fu nevoită să zboare la altitudine joasă, planând peste apa albastră, avionul fiind zguduit de ondulațiile peisajului generat de calculator, care, din cauza conexiunii mai slabe de aici, apărea doar parțial pe ecran. Însă în cele din urmă pe albastrul lacului se ivi o pată verde care, pe măsură ce avatarul lui Guttman se apropia, se dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de cauciuc. În tot cazul, este de neconceput să-mi iau o slujbă. În momentul de față sunt foarte ocupat cu scrierile mele și simt că sunt pe cale să intru într-o etapă foarte fecundă. Poate că accidentul m-a zguduit și mi-a mai eliberat gândurile. În orice caz astăzi am realizat foarte mult. — Trebe să-l plătim pe omu’ ăla, Ignatius. Doar nu vrei să mă vezi la pușcărie? Nu ți-ar fi rușine s-o știi pe biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Sony Electronics „Această introspecție extraordinară și realistă în lumea viitorului ne determină să reevaluăm totul...un futurist strălucit.” Nino Vidovic, vicepreședinte, AT&T „James Canton ne-a furnizat remarca potrivit căreia tehnologii noi extinse asupra sectorului serviciilor financiare ne vor „zgudui lumea” în următorii tei până la cinci ani.” The New York Times „Acest Guru al viitorului, James Canton, ne explică modul în care inovațiile vor modela viitorul propriilor noastre existențe și al businessurilor.” CNN „Dr, James Canton a văzut deja viitorul și consideră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
nanotehnologia avea să devină o amenințare economică turbulentă dacă nu investeam în joburi, educație, instruire și cercetare științifică pentru a ne pregăti în mod adecvat pentru viitor. Numai dacă acum începeam această pregătire, am spus eu, nu riscam să fim zguduiți de inovații cum era nonaotehnologia în viitor. Am sugerat că era necesar ca liderii noștri să dețină o nouă capacitate de prognoză pe termen lung pentru a gândi în legătură cu impactul nanotehnologiei. O conexiune strânsă Acesta a fost un eveniment important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
poți cumpăra hainele astea. Te rog. Du-te și dezbracă-le. Brusc, spre groaza lui, ea izbucni în lacrimi, ducându-și mâinile la față. — Mi-e atât de frică, zise ea. Ce se va întâmpla cu noi? Corpul i se zguduia. El o cuprinse cu brațul. Va fi bine, spuse, cu blândețe. Du-te și îmbracă-te. Te duc la prânz. Dar nu ai timp, zise ea, suspinând. Așa ai spus. — E în regulă. Vom lua prânzul, mamă. Mergem la Carlyle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
într-o mașină parcată pe alee. Dave îl urmări. Billy închise portiera și o încuie chiar în clipa în care Dave ateriză pe parbriz. Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică din nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să tragă. Dave coborî pe partea din dreapta a mașinii, încercă ușa, trăgând de portieră de mai multe ori. Billy îl privea, gâfâind puternic. Apoi Dave se lăsă din nou jos, dispărând total. Sirenele se apropiară. Billy realiză încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cuvânt În armeană pe care l-a Învățat a fost odar. — Păi era o odar, a spus unchiul Dikran aplecându-se În față și bătându-și nepotul pe spate. Dacă era o odar, de ce nu i-am fi spus așa? Zguduit mai mult de bătaia pe spate decât de Întrebare, Barsam a Îndrăznit să adauge: — Unii din voi i-au spus chiar Thorn. — Și ce-i rău În asta? a Întrebat ofensată mătușa Varsenig, Între ultimele două Îmbucături de churek. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
băgând cheia în ușă, o încuie. Apoi o scoase de pe inelul cu chei și o puse înapoi în broască, întorcând cheia în ușă astfel încât aceasta să nu poată fi împinsă de dinăutru. Auzi pașii grăbindu-se înspre el. Ușa se zgudui în toc. ă Ce-i asta? veni strigătul injurios al lui Govorov. ă Criminalule! strigă Tolkachenko înapoi. ă Ce spui acolo, bătrân prost? Habar nu ai despre ce vorbești. Nu eu sunt criminalul. și-apoi, nu mă poți încuia înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
furioase, Ulitin nu mai părea atât de sigur. Sau mai degrabă își dorea să nu fi fost atât de sigur. Închise ochii. Era ca și cum nu ar fi vrut să se surprindă în situația de a aplela la rugăciune. Sania se zgudui, iar Ulitin, care nu se simțise atât de singur în viața sa, era de-a dreptul fericit să îl vadă pe Nikita cocoțându-se pe capră lângă el. ă Stavorgin's Copse. Dacă o ținem tot în dreapta ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ăsta de dragoste ascunsă, Înăbușită, neîmpărtășită, din perioada traumatizantă de când era „ultima virgină a facultății“. Dacă i-ar fi stat În putere, ar fi interzis orice platonisme după vârsta de optsprezece ani. — Cum v-ați Întâlnit? o Întrebă Diane, la fel de zguduită de mărturisire ca și Kitty. — Prin fostul meu prieten, Ron Hagger, critic de artă-un tip moale, lipsit de orice urmă de siguranță de sine, care a sfârșit prin a mă exaspera. M-a invitat la o petrecere de Sf.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tare care îl făcu să scoată un geamăt. Din pricina șocului, lumina oscilă, în fața ochilor se ivi, într-o clipă, ceea ce părea o bancă de piatră, și imediat, în momentul următor, aliniate, niște siluete nedefinite apărură și dispărură. Un tremur violent zgudui membrele lui Cipriano Algor, curajul lui slăbi ca o frânghie din care se rupeau ultimele fire, dar înăuntrul său auzi un țipăt care îl chema la ordine, Amintește-ți, chiar dacă mori. Lumina tremurătoare a lanternei mătură încet piatra albă, atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucându-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După care a murit. Am înțeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană nevindecată, tata dorise în sinea lui ca eu să umplu un gol. Și îmi închipui ce neplăcut i-a fost să constate că nu-i semănam lui Dinu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
călcat în picioare cu acest prilej triumfal. Așa că rămân mai departe în acest fotoliu vișiniu, mă uit la apa din piscină și caut mai departe o idee. Ce-ar fi să-mi imaginez că m-am sinucis? Ce emoție ar zgudui orașul și nu numai orașul: „Celebrul sculptor Daniel Petric s-a sinucis. Poliția investighează cazul cu febrilitate ca să afle motivele. Se prevede că scandalul va lua proporții. Presa e în fierbere”. Nu, e zarva prea mare. Parcă e mai practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-am trezit cu sufletul uscat, fără nici un ecou. Secase în mine orice suferință și am înțeles atunci un lucru care m-a pus pe gânduri. Luasem disperarea mea drept durere când, de fapt, era altceva. În realitate nu mă zguduise moartea femeii pe care o iubisem, ci moartea femeii care mă iubise! Simțeam moartea Laurei ca pe o nedreptate care mi se făcuse mie! Mă socoteam pe mine o victimă, condamnând-o pe Laura că mă obligase la singurătatea mutilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eclipsează? Bănuiesc că intrase În posesia vreunui secret și nu voia să-l Împartă cu alții. În orice caz, pace sufletului lui, dispare pe continentul acela, ca un om obscur, după cum și meritase...“ „Și Willermoz?“ „În anii aceia toți fuseserăm zguduiți de moartea lui Swedenborg, un om care ar fi putut să dea multe Învățăminte Occidentului bolnav, dacă Occidentul i-ar fi dat ascultare; dar veacul gonea deja către nebunia revoluționară pentru a urma ambițiile Stării a Treia... Or, tocmai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe genunchii lui zbârciți, cu tunica ridicată pe șolduri, cu mâna Încă Întinsă spre această fericire de neatins. Deodată a căzut Înapoi pe spate, cu ochii părând a-i ieși din orbite. Convulsii groaznice făcură trăsăturile feței lui să se zguduie neomenești, aidoma acelor pe care bateria lui Volta le produce pe chipul cadavrelor. O spumă albăstruie Îi Împurpurează buzele, din care iese o voce șuierătoare și gâtuită, ca aceea a unui hidrofob, deoarece când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
control.“ Diotallevi spuse că putea să se ducă singur acasă cu taxiul, că doar nu era Încă pe moarte. Trebuia să se bage În pat. Avea să cheme imediat un medic, ne-a promis. Și nu povestea lui Belbo Îl zguduise, se simțise el rău și cu o seară Înainte. Belbo păru mai liniștit și-l duse până la taxi. Se Întoarse Îngrijorat: „Acum, când stau să mă gândesc, de câteva săptămâni băiatul ăsta arată foarte rău. Are cearcăne... Dar, Doamne, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca un inițiat care și-ar comunica ultimul secret. Cred că pentru el era chiar tratamentul: restituia literaturii, oricât de rea ar fi fost, ceea ce nu era viață. Dar pe 10 iunie trebuie să se fi Întâmplat ceva care-l zguduise. Însemnările privitoare la asta sunt confuze, Încerc aici doar niște conjecturi. Deci Lorenza Îi ceruse s-o Însoțească cu mașina pe Coastă, unde trebuia să treacă pe la o prietenă să ia nu știu ce, un document, un act de notariat, o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Wakefield navighează pînă În miezul ei la bordul patului lui cel mare și moale. Se trezește după... cîte ore să fi fost? trage draperiile și deschide ușa de la balcon. Cerul e negru și ploaia cade În foi groase, iar vîntul zguduie hăul negru al golfului agitat. La televizor, analiștii bursei cîntăresc impactul penisului președintelui. E bun sau rău pentru piață? E bun, decid ei. Cu cît mai mult apare la știri, cu atît mai sus se va ridica piața. Wakefield se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fostei sale soții și această tulburare nu putea fi alungată cu ajutorul rațiunii. Halucinația dispărea de la sine, după un timp. Wakefield bănuiește că vocea Marianei avea ceva primar, fundamental În timbrul sau În notele ei, ceva ca o voce care a zguduit rădăcina limbajului din creierul lui. Wakefield Își bea paharul de Corbu și comandă Încă unul, și Încă altele pentru franțuzoiacele care i se prezintă drept Franțoise și Cybelle. — Știți, spune barmanul, turnînd În pahare mai mult coniac decît Cola, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]