5,341 matches
-
disartrie, tremurături, tulburări ale reflexelor osteo-tendinoase, inegalitate pupilară (anizocorie) cu păstrarea acomodării la distanță și pierderea capacității de acomodare la lumină (semnul Argyll-Robertson). c) Sindromul humoral are un caracter de mare specificitate diagnostică prin confirmarea etiologiei sifilitice a bolii. El pune în evidență pozitivitatea reacției Bordet-Waserman în lichidul cefalorahidian, confirmând prin aceasta natura afecțiunii. Din punct de vedere clinico-psihiatric, PGP poate lua mai multe aspecte psihopatologice cum ar fi: forma expansiv-excitantă, de factură hipomaniacală-moriatică, prin afectarea lobilor frontali; forma depresivă, forma apatică sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice ale indivizilor respectivi. Acceptând rolul important pe care sistemul endocrin îl are în relațiile sale cu viața psihică, cu personalitatea individului, să revenim la „sindromul psiho-endocrin”. Ceea ce caracterizează din punct de vedere psihopatologic această entitate clinică, sunt următoarele aspecte puse în evidență de M. Bleuler, în toate cazurile, indiferent de afecțiunea endocrină primară la care facem referință: a) tulburări instinctuale izolate, b) tulburări de dispoziție, c) tulburări din sfera instinctivo-afectivă. Toate acestea pot avea un caracter fie tranzitoriu, fie durabil, în funcție de intensitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tabloului clinic al psihozei, în raport cu funcțiile psihice afectate în mod direct (exclusiv sau preponderent), precum și cu modelul de evoluție clinico-psihiatrică al acesteia (periodic, continuu, cu remisiune, acut, cronicizant etc.). Din cele de mai sus se desprind următoarele aspecte: - Structura este pusă în evidență prin examenul clinico-psihiatric sau prin investigația psihodiagnostică a bolnavului respectiv. - Procesul este evidențiat prin analiza simptomelor clinice. - Boala este recunoscută ca atare de către membrii familiei sau anturajul bolnavului care remarcă faptul că acesta își pierde autonomia, nu-și mai poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale vieții cotidiene ce modifică tipul de reacție afectivă, declanșând instalarea unor depresii reactive. Depresia mascată Un loc particular în cadrul psihopatologiei stărilor depresive a fost rezervat în ultimele decenii ale secolul XX delimitării și studiului depresiei mascate. Cercetările amănunțite nu pun în evidență o mare varietate și mobilitate a simptomatologiei clinico-psihiatrice a depresiilor, legat în special de fenomenele de somatizare ale acesteia. Tabloul clinic la care ne referim este dat de o simptomatologie somato-vegetativă multiformă care „maschează” simptomatologia psihiatrică, de fond a depresiei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vom prezenta în continuare. 1) Nevrozele și echivalentele depresive Pentru K. Schneider și J.J. Lopez-Ibor, nevrozele sunt tulburări care rezultă din prelucrarea interioară a evenimentelor vieții trăite de individ și ulterior „elaborate” sub forma simptomelor nevrotice. Stadiul psihopatologic al nevrozelor pune în evidență o anumită „structură endotimică” complexă în care distingem două aspecte principale: - tristețea vitală sau endotimică, - angoasa vitală sau endotimică. Angoasa este cea care predomină în cazul nevrozelor, pe când tristețea este cea care predomină în cazul depresiilor. Aceste aspecte confirmă natura
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o percepe ca pe o constrângere și pe care o refuză. În acest caz „gestul suicidal” are semnificația simbolică a unei încercări de trecere într-un alt registru al existenței, depășind astfel o „situație-limită” impusă. Studiile efectuate de noi au pus în evidență faptul că numai 15-20% din totalul cazurilor care comit acte suicidare, au o cauză absolut patologică, pe când la restul de 80-85% din cazuri nu se poate pune în evidență nici un fel de cauză patologică, ci conflicte psihologice, morale, sociale, probleme
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
existenței, depășind astfel o „situație-limită” impusă. Studiile efectuate de noi au pus în evidență faptul că numai 15-20% din totalul cazurilor care comit acte suicidare, au o cauză absolut patologică, pe când la restul de 80-85% din cazuri nu se poate pune în evidență nici un fel de cauză patologică, ci conflicte psihologice, morale, sociale, probleme de conștiință, decizii raportate la propria sa viață etc. Așa cum se desprinde din cele afirmate mai sus, nu există un consens în ceea ce privește natura actului suicidal. În acest sens se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delirul ipohondriac este axat pe starea de sănătate constând în impresia sau chiar convingerea delirantă de „a fi bolnav” sau de a suferi de afecțiuni cronice grave și incurabile, cu un sfârșit fatal. 8) Delirul expansiv-procesiv Această formă de delir pune în evidență o anumită structură psihică, caracterizată prin „tulburări de personalitate de tip procesiv”. Acești indivizi acționează puternic și conștient, fiind în același timp foarte sensibili și suspicioși, ușor de lezat, extrem de vulnerabili la frustări. Unii dintre ei manifestă trăsături hipertimice. Impulsiunea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neuroangiomatozele Sturge-Weber și Hippel-Lindau. Psihopatologia oligofreniilor Din punct de vedere psihopatologic în cazul oligofreniilor se discută trei aspecte (A. Porot): Nivelul mintal este mai mult sau mai puțin scăzut în raport cu vârsta mintală, fiind net inferior vârstei cronologice reale. El este pus în evidență prin intermediul testelor de inteligență. Manifestări asociate, care cuprind mai multe aspecte, și anume: întârziere în dezvoltarea fizică (staturală, ponderală, infantilism, întârziere în mers, întârziere în dezvoltarea limbajului), manifestări neurologice (pareze, strabism, convulsii), manifestări endocrine sau viscerale diferite. Alte tulburări psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și un deficient de intelect. Nu poate fi însă evaluat prognosticul și nici nu se poate face distincția între „debilitatea adevărată” și „pseudodebilitate”. Deosebit de importante în elucidarea acestui aspect sunt studiile lui B. Inhelder. Acesta, studiind dinamica internă a operativității, pune în evidență diferențele ce pot fi stabilite prin intermediul probelor operatorii, între modurile de organizare și de dezorganizare ale copilului normal și ale copilului debil mintal. Pe când copilul normal trece într-o cadență relativ rapidă prin mai multe stadii succesive, detașându-se, după
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stagnare. Pe când gândirea normală evoluează în sensul echilibrării progresive a operativităților, definită prin mobilitatea și stabilitatea crescândă a raționamentului, gândirea debilului pare să atingă un fals echilibru caracterizat printr-o anume vâscozitate în gândire. Este un fenomen de „vâscozitate genetică” pus în evidență de studiile lui B. Inhelder. La subiecții cu arierație mintală gravă, la limita imbecilității, există o stare de omogenitate izbitoare între diferitele moduri de raționament, o concordanță care permite situarea structurilor operatorii la un nivel precis de evoluție genetică. Această
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grade care desemnează „profunzimea” procesului: demența cronică și ireversibilă, evidentă clinic, o formă de intensitate medie care, pentru a fi precizată, necesită investigații clinice și paraclinice, o formă care, fiind inaparentă clinic, poate fi detectată numai cu ajutorul examenului psihodiagnostic care pune în evidență o stare de deteriorare mintală a subiectului. Vom prezenta în continuare caracteristicile psihopatologice ale acestor trei grupe. 1) Demența cronică și ireversibilă Aceasta are ca model clinico-psihiatric demența senilă. Din punct de vedere psihopatologic sunt semnalate prezența următoarelor tipuri de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
remarcăm prezența următoarelor tulburări psihice: Tulburări de comportament și activitate profesională reprezentate prin: acte absurde, achiziția prin cumpărare a unor lucruri neimportante; schimbarea conduitei familiale, a celei de la locul de muncă sau a comportamentului social. Examenele suplimentare ale bolnavilor vor pune în evidență următoarele aspecte: bilanțul clinic al stării demențiale va fi evaluat prin probe psihometrice, bilanțul somatic va fi evidențiat și completat prin investigarea tulburărilor neurologice, utilizarea probelor paraclinice de precizare a existenței unui proces organic lezional cerebral. Concluziile investigațiilor vor pune
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evidență următoarele aspecte: bilanțul clinic al stării demențiale va fi evaluat prin probe psihometrice, bilanțul somatic va fi evidențiat și completat prin investigarea tulburărilor neurologice, utilizarea probelor paraclinice de precizare a existenței unui proces organic lezional cerebral. Concluziile investigațiilor vor pune în evidență următoarele aspecte: tulburări de comportament: ținută, mimică, relații interpersonale, dispoziție emoțională, tulburarea fondului mintal și al capacităților operaționale reprezentat prin: tulburări de atenție, de memorie, dezorientare temporo-spațială, tulburări de limbaj, tulburări de judecată privind, în primul rând, activitatea sintetică globală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de apreciat din punct de vedere clinico-psihiatric, se va recurge la metodele de psihodiagnosticare. Aceste investigații urmăresc două aspecte: punerea în evidență a tulburărilor psihice, prin intermediul examenului clinic, și evaluarea prognostică a stării de deteriorare mintală. a) Examenul clinico-psihiatric va pune în evidență un fenomen psihopatologic specific, numit de specialiști claudicație psihică, caracterizat prin următoarele forme de tulburări: tulburări de memorie constând în amnezia numelor proprii, uitarea faptelor personale, amnezie lacunară (amintirile vechi sunt conservate, iar cele recente se șterg în conformitate cu legile lui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt conservate, iar cele recente se șterg în conformitate cu legile lui T. Ribot), diferite tulburări de atenție, tulburări de ideație. b) Evaluarea prognostică a stării de deteriorare mintală se face prin intermediul probelor examenului psihodiagnostic al bolnavului. Ceea ce se urmărește a fi pus în evidență și măsurat, este stare de deteriorare mintală, de care depinde, în final, prognosticul bolnavului respectiv. P. Pichot (1949) definește starea de deteriorare mintală în felul următor: „diferența dintre eficiența anterioară și eficiența actuală”. Trebuie notat faptul că psihodiagnosticul pune în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în evidență și măsurat, este stare de deteriorare mintală, de care depinde, în final, prognosticul bolnavului respectiv. P. Pichot (1949) definește starea de deteriorare mintală în felul următor: „diferența dintre eficiența anterioară și eficiența actuală”. Trebuie notat faptul că psihodiagnosticul pune în evidență acest aspect, dar cu rezerva că la data examinării este evaluată „eficiența actuală”, pe când „eficiența anterioară” nu o putem cunoaște și nici aprecia. În acest caz suntem obligați ca să ținem seama și de gradul de „deteriorare fiziologică” produs de vârsta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
forme, grade de intensitate și durată a evoluției clinice: veritabile stări patologice. Acestea pot fi: boli somatice sau psihice. Trebuie menționat însă faptul că, deși medicina clasică trasează o demarcație netă între patologia somatică și patologia psihică, cercetările moderne au pus în evidență existența unui grup de tulburări care interesează în mod egal atât sfera somatică, cât și sfera psihică, configurând o patologie psihomatică. Patologia psihosomatică se constituie târziu în câmpul clinicii medicale ca o sinteză epistemologică derivată din concepția despre Om. Ea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca un domeniu bine individualizat al patologiei generale și, mai ales, că ea nu trebuie să fie exclusă, așa cum vom arăta în continuare, din sfera psihopatologiei. J.L. Halliday (1948) propune următoarele criterii pentru delimitarea afecțiunilor sau tulburărilor psihosomatice: anamneză bolnavilor pune în evidență existența unui factor emoțional psihotraumatizant în geneza tulburărilor psihosomatice; tipul de personalitate caracterizat printr-o „constituție emotivă” constituie terenul pe care se pot dezvolta tulburările psihosomatice; tipul sexului în distribuția tulburărilor psihosomatice; asocierea unor tulburări psihosomatice diferite la același individ
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizat printr-o „constituție emotivă” constituie terenul pe care se pot dezvolta tulburările psihosomatice; tipul sexului în distribuția tulburărilor psihosomatice; asocierea unor tulburări psihosomatice diferite la același individ, exprimă o anumită „predispoziție” pentru acest tip de afecțiuni; antecedentele patologice familiale pun în evidență o anumită predispoziție pentru tulburările psihosomatice transmise ereditar; existența unei manifestări cu caracter periodic, ciclic, a tulburărilor psihosomatice ale unei categorii de indivizi predispuși. J.L. Halliday denumește tulburările care corespund acestor criterii afecțiuni psihosomatice, iar J. Groen le numește psihosomatoze
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
câmpul conștiinței persoanei, dar și aspectele dependente de conținutul libidinal al inconștientului. Starea de normalitate, cât și cea de boală sunt trăite și se văd în formele de manifestare ale Eului persoanei respective. Participarea corpului, a sferei somatice, poate fi pusă în evidență, în diferite grade, în practic orice afecțiune psihică. Suferința ca și sănătatea vor apare ca „stări ale Eului personal”, resimțite, trăite și relatate de acesta, atât în cazul bolilor somatice, al bolilor psihice, cât și al celor psihosomatice. Pentru P.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
joacă rolul de metteur en scéne al afecțiunii bolnavului respectiv. Elementul esențial care contribuie la realizarea acestui proces patogen este reprezentat de „inducția sugestivă”. Ea depinde de natura personalității bolnavului. Studiul personalității bolnavilor cu suferințe iatrogene, a „bolnavilor dificili”, ne pune în evidență câteva trăsături specifice care explică „receptivitatea” sau „înclinația” acestora către tipul de patologie menționată. Aceste aspecte ale personalității lor sunt următoarele: Un egocentrism foarte pronunțat cu tendință la analiză autoscopică, privind propriul corp și starea de sănătate a acestuia. Un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
hipermotivitate și impulsivitate, sugestibilitate crescută și mitomanie, dependență afectivă, tulburări de dinamică sexuală (frigiditate, indiferență, desgust). În ceea ce privește personalitatea de tip isteric la bărbați, aceasta rămâne încă o problemă discutabilă, fără a fi însă exclusă. În orice caz, atunci când ea este pusă în evidență, Th. Lempérière deosebește două forme: Bărbatul histrion: bun actor, se confundă cu stereotipul sexului său. Histrionismul se asociază cu o stare de dezechilibru psihic, instabilitate, un tip de existență parazitară, afaceri frauduloase, fenomene astenice, dureri diverse ca localizare și intensitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proiecțiile paranoide ale maselor sociale raportate la „motive” comune. Se poate deci afirma că „psihozele colective” sunt reacții ale grupelor social-umane la anumite „motive colective” (dezastre naturale, cutremure, secetă, războaie, revoluții, schimbări ale sistemului social-politic, crize economice etc.). Acest aspect pune în evidență faptul că „psihozele colective” sunt modalități particulare de „reacție colectivă” ale grupelor social-umane, în anumite circumstanțe istorice, socio-culturale și moral-spirituale. Din acest motiv, pentru înțelegerea naturii psihozelor colective trebuie avute în vedere atât condițiile social-istorice care le declanșează, cât și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din ele de către S. Freud (vezi: Totem und Tabou), precum și studiile de interpretare psihanalitică a manifestărilor psihice, normale și patologice, efectuate de către B. Malinokwski (vezi: La sexualité et sa repression dans les sociétés primitives). Cercetările efectuate în acest sens au pus în evidență faptul că tulburările psihice, ca și viața psihică normală, sunt modelate din punct de vedere formal, de normele valorice ale modelului socio-cultural, căruia îi aparțin indivizii grupului respectiv, în asemenea măsură încât ele vor avea, ca manifestare o specificitate culturală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]