1,901 matches
-
Acolo am mulți prieteni și critici de teatru severi. Va fi un examen pentru mine. - La București sunt mulți actori importanți care ar dori să lucreze cu dumneavoastră. Dacă v-ar invita un alt teatru din București ați accepta să puneți în scenă? - Sînt mereu presat de timp. Am la dispoziție trei luni pe an, vara, cînd pot să vin. Exact atît cît aș face un spectacol. Dacă ar fi timp, aș veni aici și pentru un an, să montez în diferite teatre
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
două opere într-un act, Golem și Arald, ambele aparținând compoziorului transilvănean Nicolae Bretan (1887 - 1968) - uitat o vreme îndelungată și redescoperit, nu de mult, atât pe plan național, cât și internațional. Ambele opere, dirijate de Tiberiu Soare, au fost puse în scenă de Anda Tăbăcaru Hogea, în scenografia Hristofeniei Cazacu. Opera Arald, inspirată de poemul eminescian Strigoii, a avut în economia ei scenică și părți încredințate dansului, personajele poemului, Arald (Cătălin Mustață) și Maria (Madeleine Pascu), fiind continuu secondate de mișcările așa-
La început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7626_a_8951]
-
mereu cu interes filmele, nu multe, care investighează acest raport dintre mijloace și scopuri, mecanismele pragmatice din care se naște o artă a iluziei, ce se află în spateșe pânzei, în spatele imaginii. Îmi vin în minte câteva filme esențiale carte pun în scenă întrebările fundamentale asupra rațiunii de a exista a celei de-a șaptea arte. Printre primele se află filmul lui Dziga Vertov, Man with the Movie Camera din 1929. Cinema Paradiso (1988), filmul lui Giuseppe Tornatore evocă magia filmului și felul
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
elaborarea romanului său principal, preocupările demonologice ale lui Bulgakov sporesc. în ele reverberează atât registrul "pozitiv", al împlinirii unor aspirații refuzate în real, cât și cel "negativ", al realului întunecat, generator de suferințe, ca atare. Echivalențele și metamorfozele demonicului sunt puse în scenă de un expert (să nu uităm că scriitorul a fost fiul cunoscutului teolog Serghei Bulgakov), circumscriind tabloul istoric al epocii sovietice unei esențializări a Răului, ce se evidențiază în spatele decorurilor de carnaval, a jocurilor histriotice. Woland, "domnul Diavol", are o
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
am putut participa la proiecte pe care le-am gîndit de mult cu Emil Boroghină, că nu am putut fi prezentă la sesiunile academice Shakespeare. Și, deloc în ultimul rînd, că nu am putut să văd spectacolul lui Eimuntas Nekrosius, pus în scenă în 1997. Am văzut cîndva doar prima parte. Trebuia să fug la avion. Așteptam cu sufletul la gură acest „Hamlet". După „Macbeth" și „Othello" de acum doi ani, prezente în Festivalul la Craiova și București, tripticul Shakespeare al lui Nekrosius
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
de semnificativ ca atunci cînd erau împreună. A se înțelege exact: fiecare din aceste mari artiste s-a împlinit scenic și în alte formule și mă gîndesc, de exemplu, la Dimineața pierdută, spectacol de mare forță regizorală și performanță actoricească, pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra. Păreau, la urma urmelor, evadări care încarcă în mod fundamental bateriile, epurează reziduurile pentru o nouă provocare creatoare. Atunci cînd nu s-au mai simțit una în preajma celeilalte, în așteptare, în prelungire, s-a
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
în sufletele martorilor săi va rămâne multă vreme), scena lirică își invită publicul la un alt însemnat eveniment: premiera absolută a operei în trei acte „Bellida“ de Guustaaf Francies de Pauw, pe libretul lui J.M. Heynens. Opera romantică a fost pusă în scenă de regizorul olandez Frans Meewis, iar premiera va avea loc vineri, 28 noiembrie, de la ora 19, sub conducerea muzicală a maestrului Ladislau Rooth. Decorul este realizat de arh. Traian Zamfirescu, costumele de Geta Medinski, iar coregrafia poartă semnătura Hellenei Ganser
Agenda2003-47-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281733_a_283062]
-
înfățișate pe scenă și statutul actorului. La baza proiectului meu a stat un text al cărui rol a fost hotătâtor: textul lui Gordon Craig, intitulat Despre spectrele din tragediile lui Shakespeare. Craig vorbește aici despre obligația celor ce vor să pună în scenă tragediile elisabethanului de a încerca, în pofida tuturor dificultăților, să incarneze fantoma. Aceasta este "somația" - termenul îi aparține lui Craig - adresată regizorului de către universul shakespearian, unde forțele invizibilului intervin în mod esențial în desfășurarea acțiunii dramatice. Fidelitatea față de viziunea lui Shakespeare
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
activi ai opoziției. Nu e deci de mirare că opera conține o foarte evidentă caricatură a primului ministru Sir Robert Walpole și a întregii administrații Whig. Acesta este motivul pentru care opera Polly, continuarea acesteia, a fost interzisă, neputând fi pusă în scenă până în 1777. Revenind la piesa lui Havel și comparând-o cu o altă celebră "recontextualizare" a piesei lui Gay, adică Opera de trei parale (1928) - cu libret de Bertholt Brecht și muzică de Kurt Weill - se poate constata lipsa "coloanei
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
patrulaterului negru." Se alunecă în aluzii vulgare ("ocupat prin scorburile pupezelor din teii de la Cotroceni"), pe care politicianul vrea probabil să le compenseze stilistic prin aluzii culturale; acestea produc devieri necontrolate de la o temă oricum extrem de neclară ("Așa a fost pusă în scenă celebra piesă ŤScauneleť, inspirată din teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco, după ce pupila autorului, mandatara testamentară a tatălui său, din ură față de România, a făcut toate demersurile în presă și în justiție ca această creație monumentală să nu-și găsească
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
Din punctul meu de vedere, și în poezie, și în teatru, și - iată - în proză, Crudu brevetează o formă, impecabilă, de individualizare a documentului. Fapt în urma căruia accentele se deplasează de pe sursa filologică pe beneficiarul emoțional. Comparatismul trece în comportamentism. Punând în scenă avatarurile Stelei fără nume, el regizează, de fapt, o sumă de transformări proprii în raport cu piesa de succes a lui Sebastian. Angajând în discuție, altundeva, sărmanii oameni ai nimănui, îi ia, mărinimos, sub tutelă. Adevărul elementar că orice operă e o
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
Am făcut această poate mai lungă introducere pentru că momentul este unul de referință din istoria teatrului față de care, inevitabil, se pot face raportări. O încărcătură psihologică plutește, de asemenea, asupra creatorilor care, după treizeci de ani, s-au hotărît să pună în scenă piesa lui Gogol. Este vorba despre regizorul Claudiu Goga și trupa Teatrului Național din Craiova. Absolvent la clasa profesorilor Valeriu Moisescu - Mircea Cornișteanu, de o maturitate și o modestie atipice pentru generația lui, dar și pentru timpurile artistice învolburate pe
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
și pace, regia Piotr Fomenko și Gogol: Bulevardul Nevsky, semnat de Ruslan Kudashov. Personalități marcante din lumea filmului, ca Marisa Paredes, cunoscută nouă din filmele lui Pedro Almodóvar (Tacones lejanos, Todo sobre mi madre) va interpreta rolul mamei în Hamlet pus în scenă de Lluis Pasqual la Teatrul Arriaga din Bilbao, iar Norma Aleandro, deținătoare a Premiului Oscar pentru rolul interpretat în Historia oficial, revine în Columbia, jucând aceeași piesă cu care a debutat în Bogotá în 1986: Sobre el amor y otros
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]
-
trimise de propriul ei iubit, Chantal e revoltata, nicidecum înduioșata sau emoționată, cum nădăjduise Jean-Marc. Pentru ea, aceasta corespondență mistificata reprezintă indiciul că bărbatul e posesiv, că vrea să îi urmărească reacțiile la provocări amoroase pe care tot el le pune în scenă. Odată risipit misterul lui Cyrano (care pentru ea nu fusese, de fapt, niciodată Cyrano), Chantal se simte victima unor experimente identitare puse la cale de bărbat. Amintindu-si că Jean-Marc îi mărturisise cîndva obsesia lui că într-o bună zi
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
de Arte și Meserii din Cairo. Începând din anul 1869 Sanua a scris 32 piese de teatru, de asemenea a adaptat piese de teatru pe care le-a tradus din engleză, franceză și italiană. Din anul 1870 ele au fost puse în scenă la un teatru deschis cu sprijinul khedivului în cartierul Al Azbakiya, la nord-est de actuala piață Tahrir. A fost cel dintâi om de teatru egiptean care a angajat nu numai actori bărbați, ci și actrite. Spectacolele sale au avut un
Yaqub Sanu () [Corola-website/Science/334774_a_336103]
-
O sumă de remarci subtile și fine insinuări despre viața lui Stancu a formulat fostul său secretar particular, scriitorul Vlad Mușatescu, în memoriile sale publicate și în emisiunea Cafeneaua literară la TVR Proza lui Zaharia Stancu nu este ușor de pus în scenă, efectul actului artistic fiind generat cu precădere de descriere și narațiune, mai puțin de dialog. Cu toate acestea, câteva titluri au stat la baza unor remarcabile producții. Dupa nuvela "Costandina", regizorul Cornel Popa a realizat un spectacol omonim, produs de
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
lor în priză, de motivarea lor strict artistică, singura care poate să reziste cu adevărat acum, în jungla supraviețuirii și a disperărilor. La Brașov a invitat regizorii mari, nume, regizorii de pe val, din mode, solicitînd trupa pe multe registre. Specatcolele puse în scenă de el la Brașov au, parcă, o melodie aparte, o tandrețe anume față de locul acela, față de înțelegerea responsabilității, față de actorii cu care călătorește, aproape constant, într-o ficțiune sau alta. Astă iarnă scriam despre un spectacol remarcabil, aproape nevăzut, lăsat
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
unor lumi dispărute. Cealaltă dificultate vine din faptul că proza lui Eliade este una cu cheie, nu poți rămâne la suprafața evenimentelor, există peste tot indicii care solicită o hermeneutică adecvată, mai mult decât atât, chiar acest exercițiu hermeneutic este pus în scenă și peste el se suprapun diferite scenarii inițiatice. Spre deosebire de Dan Brown cu Codul lui Da Vinci sau Îngeri și demoni, cele două gadgeturi gata făcute pentru un James Bond de bibliotecă pregătit să facă jogging pe culoarele Vaticanului, scriitorul român
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
a devenit conștient că poată provoca el însuși dispariția sa. Distrugerea planetei era posibilă. Era sindromul Hiroshima. Războiul rece a fost punctul culminant- apocalipsa nucleară. Aceasta se regăsește în filmele SF din anii ’70 Mad Max sau Planeta Maimuțelor. Toate pun în scenă o lume postatomică. După căderea URSS, această teamă a trecut. Am trecut la teama față de natură, de schimbările climatic. Tsunami din 2004, seismul din Haiti, ciclonul Sandy...Avem impresia că nu au fost catastrofe atât de mari inainte. În realitate
21 decembrie, al 183-lea sfârșit al lumii. Vezi care va fi următorul by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/65313_a_66638]
-
Istoriei ieroglifice ne apare dacă citim cartea drept ceea ce este ea de fapt - un uriaș exercițiu retoric, întins pe sute de pagini, prin care autorul a încercat să dovedească posibilitatea de a scrie literatură în limba română. Pretextul diegetic care pune în scenă eșafodajul retoric este autobiografic, dar e vorba de o autobiografie fără nici o urmă de obiectivitate și care nu poate fi luată drept izvor istoric: asistăm doar la o laudă de sine a autorului, dincolo de limitele rezonabile, la un fel de
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
viermuitoare și fantastică, de uimitoare bogăție, și lăsînd cititorului impresia de haos magnific. Totul converge spre centrul acestui straniu univers, spre Cetatea Epithimia, o așezare de copleșitoare bogăție, dominată însă de reguli misterioase, veritabil ținut de basm, centru al lumii puse în scenă de Cantemir. În schimb, părțile V-XII, a doua secțiune a cărții, oferă un spectacol diferit. Varietatea din prima jumătate scade treptat, iar relatarea se transformă într-un fel de autobiografie simbolică a Inorogului: doar ceea ce i se întîmplă acestuia
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
dar m-am înfiorat că o femeie ce simte-n preajma aburi de iubire. Dar cum să mă-nfior? Sunt doar o mănăstire!" Scrisă într-un stil inteligent, fără nimic desuet, piesa Crisulei Ștefănescu ar părea totuși greoaie dacă ar fi pusă în scenă. Ea ar avea soarta filmului "de artă", despre care telespectatorii vorbesc respectuos chiar în momentul în care acționează telecomandă pentru a vedea un film polițist. Crisula Ștefănescu, Ana și Satana, piesa în cinci acte, București, Ed. "Jurnalul literar", 1999. 80
Setea de poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17656_a_18981]
-
mine, am citit ,Cevengur". Orașul de nicăieri. Povestea stufoasă despre un oraș inventat la marginea unei ape mîloase unde niște bărbați născocesc comunismul. Pe care și-l amestecă, apoi, o vreme, în considerațiuni de tot felul. În 1998, Lev Dodin pune în scenă la Malîi Teatr din Sankt Petersburg o dramatizare proprie după acest roman emoționant. Spectacolul, pentru mine, este răvășitor. Esențial pentru felul în care mă interesează teatrul, literatura, oamenii, ființa mea, adîncurile ei cunoscute și necunoscute, luminoase și întunecate. Pe care
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
de cristal a echivalărilor, renunțând la neaoșisme, polizând cu maximă dăruire. Și încă - tot mai rămâne riscul de a nu consona cu imaginația cititorului, care și-a consolidat deja părerile (riscul pe care și-l asumă și un regizor care pune în scenă un Shakespeare arhicunoscut: știm deja piesa pe dinafară din lecturi, i-am făcut demult propria regie). De pildă, eu nu pot citi acele mourantes violes din Apparition altfel decât ca pe tot mai stinsele instrumente grave, cu ecou tot mai
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
lui Leonidas referitoare la "schimburile culturale", adică confruntările corp la corp, replică care vine parcă din alt discurs. Filmul a stîrnit un scandal monstru în lumea islamică, cu care sunt identificați perșii lui Xerses. Văzut din această perspectivă, filmul ar pune în scenă o ciocnire între civilizații, - "the clash of civilisations" face obiectul unei teorii a istoricului Samuel P. Huntignton, sintagmă folosită pentru prima oară de Bernard Lewis într-un articol intitulat, sugestiv, The Roots of Muslim Rage din numărul din septembrie 1990
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]