19,920 matches
-
o relatare suficient de detaliată a "duelului", relevă faptul că volumul Cazul Blaga" nu a avut nici un ecou". Autor al unor romane care l-au consacrat În literatura națională ("Groapa", "Principele", "Săptămâna nebunilor"), nuvelist, dramaturg și scenarist, Eugen Barbu, este acuzat de plagiat În anul 1978 de către poetul Marin Sorescu În revista Ramuri, făcându-se trimitere la volumul al treilea din seria „Incognito”, căci În circa o sută din paginile sale se regăseau fragmente din Malraux și Paustovzki. O delegație, din
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
precum Ploșnița, ar putea fi înțeleasă ca o apologie a regimului bolșevic. Mi se părea evidentă, în textul lui Maiakovski (un Maiakovski eretic și rebel împotriva regimului pe care îl girase, la începuturile sale, inclusiv din punct de vedere artistic), acuza de societate castratoare, violatoare și, nu în ultimul rând, lobotomizatoare la adresa Rusiei sovietice. „Ploșnițele” lui Maiakovski erau: mai întâi gângania propriu-zisă (ploșnița normalis, proiectată ca fiind mai puțin periculoasă decât omul-ploșniță), apoi pesonajul Prisâpkin (proletar pe cale să devină om nou
Năravuri româneşti. Texte de atitudine[Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
participat la represiunea din decembrie 1989; adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, adică obstrucționarea foștilor membri ai nomenclaturii și foștilor securiști de a accede în straturile Puterii. Manifestația-maraton declanșase de fapt o a doua revoluție, spirituală de data aceasta. Acuzându-i pe protestatarii din Piața Universității că ar fi „golani” ori declarând că nu îi consideră reprezentativi pentru poporul român pe cei care au murit, la 21 decembrie 1989, pe baricada de la Universitate, susținând că manifestanții din Piața Universității sunt
Năravuri româneşti. Texte de atitudine[Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
regimului. De la termenul „pupincurist” s-a ajuns chiar la un ism, la pupincurism, acesta definind tendința des întâlnită, în cadrul regimului comunist, de a parveni prin lingușeală, periere etc. Termenii s-au conservat și în postcomunismul românesc, fie pentru a fi acuzați oameni ai fostului regim (din diferite domenii) care s-au adaptat cameleonic la postcomunism, fie pentru a defini o tendință oarecum generalizată la români, aceea de a se complace într-o obediență slugarnică, dar sârguincioasă de a-l linge, a
Năravuri româneşti. Texte de atitudine[Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
fără milă”, reia ideea același ministru la o conferință din 28 februarie 1950, „fiindcă noi dacă avem legea, după cum am discutat astăzi, vom da lovituri” (ibidem, pp. 120, 131). Trei ani mai târziu, anchetat în procesul „deviaționiștilor de dreapta” și acuzat că nu a fost vigilent în ura sa de clasă, Teohari Georgescu declara că a condus un aparat la început tânăr, care a crescut, devenind astăzi un instrument puternic în mâna Partidului, plin de ură împotriva dușmanului, devotat Partidului, clasei
Năravuri româneşti. Texte de atitudine[Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Curtea Supremă de Justiție, prin recurs în anulare, a casat sentința 1894 din 2 noiembrie 1948 a Tribunalului Militar București, achitându-l pe Nicolae Mărgineanu și pe restul inculpaților din lotul Marii Finanțe, pentru toate infracțiunile de care au fost acuzați. Cuvântul care ucide Criza și deteriorarea limbajului, pe tot parcursul secolului XX și începutul secolului XXI, sunt legate, în mod evident, de violențele politice și cotidiene, multe dintre acestea marcate de „animalizarea conflictului interuman” (după cum afirmă Alain Brossat în Le
Năravuri româneşti. Texte de atitudine[Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de statură medie, cu chelie pe o bucată de cap, cu barbișon și gesticulând foarte energic, a înfruntat violent pe ceilalți parlamentari cerând separarea Transnistriei și să nu fie părăsit blocul sovietic (eram acolo, la dezbateri). În interviu l-a acuzat pe Mircea Snegur că face jocul românilor și că noua Republică nu se poate dezvolta fără ruși. Cum o fi obținut ăsta sprijin rusesc nu știu. Bănuiesc doar că în calitate de prim-secretar și-a asigurat spatele iar Maica Rusia avea
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
să-i ofere, public, votul ei personal actualului primar, Gheorghe Nichita. A revenit mult mai târziu asupra declarației, constatând că a făcut o eroare atunci, mai ales după ce l-a văzut pe fostul candidat PSD evoluând în funcție. Nimic de acuzat. Toți facem erori. Suntem în 2008 însă, iar Irina Schrotter îi oferă acum, mult mai public, dacă mi-e permisă exprimarea, voturile cu care era creditată în sondaje candidatului PD-L. De astă dată, sperând că nu va mai face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
deosebirea că astăzi numele primarului în funcție e înlocuit cu Dumitru Oprea, fostul rector al Universității „Al.I. Cuza“. Funcționează oricând, mai ales că dreptul la opinie îl are orice cetățean, iar opinia doamnei Schrotter n-are de ce să fie acuzată. Problema ar putea să apară însă la alegerile viitoare. Când, dacă se va decide să candideze din nou, la acea dată posibil chiar împotriva celui pe care l-a susținut acum și care ar putea câștiga Primăria tocmai prin susținerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
a accede la funcția de primar al Iașului, urmărind, în fapt, o altă funcție politică, pe care un PD-L recunoscător n-ar avea vreun motiv să i-o refuze. E chiar cea mai posibilă variantă, nici ea neapărat de acuzat. Pe de altă parte însă, doamna Schrotter și-a construit popularitatea politică din ultima vreme mizând tocmai pe o independență aproape încăpățânată, venind adică pe trendul creat de președintele Băsescu, anume acela că actuala clasă politică e compromisă, fiind necesari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
se întâmplă prin alte părți (fiindcă nicăieri presa nu e absolut independentă), să fie suficient de inteligenți ca să dea impresia că sunt așa cum am zis: profesioniști, detașați și obiectivi. Dar în primul rând profesioniști. Marfă rară la noi. Atunci când ești acuzat că nu-ți faci meseria cum se cuvine, trebuie mai întâi să știi să o faci într-adevăr bine. E prima redută de apărare. Doar că presa de la noi, deși nu e lipsită nici de profesioniști, nici de originalitate, are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
e un fel de roadmovie modern și la întâmplare, care devine conștient din mers de încărcătura sa metafizică, schimbând la un moment dat macazul. Asta în ultimele aproximativ 30 de minute, când eroul aruncat în celula pătrată a unei închisori (acuzat de o crimă pe care n-a comis-o) învață cum să devină invizibil. Desfacerea planurilor se face dintr-o dată, fșșș. Pe albul claustrofobic al celulei (care cumva te trimite cu gândul la Birdy, de Alan Parker, poate din pricina asocierii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
care-l batjocorea cu vorba, și nici cu cea tânără, care-i răspundea supusă, dar îl batjocorea cu fapta. Era amărât și frământat, rupt de prietenii lui care se pregăteau să-și petreacă seara în jurul focurilor, pentru că privirile lor îl acuzau că-i trăda. Gelozia chinuitoare ce-l rodea de atâta vreme devenise acum o rană veche, și-l durea ca orice rană veche înainte de ploaie. Nu vroia să iasă pe câmp, nici să stea cocoțat până înțepenea într-una din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
spus. Aș vrea doar să insist asupra toleranței. Subtitlul spectacolului este: „Era comunist, era homosexual, îl plăceau țiganii, și ați vrea să fie viu?“. Cred că este suficient de elocvent. Spuneați că v-ați regăsit în Lorca întrucât a fost acuzat de aceleași lucruri ca și dumneavoastră. Unii ar putea spune că e o exagerare. Ce le răspundeți? În nici un caz n-am avut tupeul să mă compar cu marele poet și dramaturg Federico Garcia Lorca. Situația politică și istorică este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Yerma și pentru Evangheliștii. Și este clar că Spania din 1936 are ceva în comun cu România de azi. Puterea bisericii, de pildă. Cum sperați să primească publicul acest spectacol? Vă așteptați iar la reacții vehemente? Nu demult ați fost acuzat că păstoriți la Ateneu un grup anarhist... Am fost considerat evreu, cu toate că nu sunt. După aceea homosexual, cu toate că nu sunt. Acum sunt anarhist... Nu mă deranjează. Cred că din nou putem să vorbim de intoleranță și de lipsă de cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
din dosar aveau să se regăsească în multe dintre ecourile autorizate ale vremii (multe situate de partea extremă a dreptei în acea perioadă): lipsa de respect pentru dinastia regală, violentarea limbii românești, ironizarea tradițiilor sau „sexualism bolnav“. Brătescu-Voinești sare să acuze și să ceară intervenția autorităților în cazul pornografilor avangardiști, Iorga ridică tonul, Crainic jubilează (pentru că, prin arestarea lui Geo Bogza, nu mai are cine să-l înjure în revistuța „Pinguinul“). Lovinescu sare în apărare: „Mi s-au arătat citate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
la romanul minimalist franțuzesc, sau când te atrag cu precădere filosoficul, metafizica, și nu exhibiționismul narativ, atunci da, totul e normal și te simți prin forța lucrurilor mai aproape de un editor decât de alții. Exact pe ideea asta se mai acuză și așa-zisa cartelizare a criticilor literari. Chiar au reușit editurile să îi cumpere pe toți, au mai rămas și independenți? Este undeva o schematizare a noastră, adică spectatorul simte mereu nevoia să facă reducționism. Nouă, din comoditate, ne place
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
este utilizat propriul corp, pentru a încălca în mod public o interdicție și pentru a prelua răspunderea pentru acest lucru. Astfel, un lettrist provocateur deghizat în călugăr a reușit să țină o predică, în Duminica Paștelui, în catedrala Notre Dame, acuzând Biserica Catolică de „risipirea letală a energiei vitale în schimbul unui cer gol“. Revista publicată de grup între 1958 și 1969, „Internationale Situationiste“, documentează succesele practicilor situaționiste. Afișele publicitare și benzile desenate reinterpretate dau de înțeles că revista „Adbuster Magazine“, contemporană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
de aici „Estractul de ylangilang și Bouquet de de Manille“ - al cărui Întrebuințare „Întărește pielea și păstrează colorul feței În frăgezimea și frescheța funeței“ - și să-l folosească În locul tuturor coloniilor, inclusiv În locul coloniei de Florida (astăzi comerciantul ar fi acuzat de publicitate agresivă, Împotriva altor mărci). Tot la Parfumerie Victoria, se mai comercializau „Oleiu și Pomadă Miranda“, care „Întăresc și Înfrumusețează părul și dă un parfum nespos de plăcut“, „saponul Miranda“, care „dă pelei o molitate și lucire simili de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
Nu posesiv, nici insistând vreodată nu îți voi cere nici măcar un pic chiar dacă-i greu, iar viața-ntortocheată n-o să te mint chiar pentru nimeni sau nimic. Și deci, te rog să crezi ce îți mărturisesc în clipa când vei acuza profund să știi că tot ce-i bun pe lume îți doresc sunt sentimente...ce nu pot să le-ascund.
A doua oară unu by Ciocan Codrin Cristian () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92930]
-
sfântului păgân" a luat naștere dincolo de Mediterană. În epoca împăratului Dioclețian, în secolul IV, Schola Gentilium, o grupare de elită alcătuită din barbari, era condusă de doi tineri ofițeri ai armatei romane din Siria care se numeau Bachus și Sergiu. Acuzați de conducătorul lor Antioh că sunt creștini, au fost martirizați în anul 304, apoi canonizați ca atare 34. Cultul acestor sfinți s-a înrădăcinat mai întâi în Orient, mai precis în Rosafa, în Mesopotamia, unde Sergiu a fost decapitat și
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Revolta din Sud și în special "cruciada" viticultorilor nemulțumiți condusă de Marcellin Albert, a fost îndreptată împotriva "hoților". Protestul răsculaților din Sud nu a reprezentat o mișcare de apărare a calității vinului, ci era îndreptat împotriva "hoților" pe care îi acuzau de invadarea pieței. Criza de supraproducție a dus la scăderea vânzărilor, ceea ce a declanșat mișcările sociale din Sud. Pe lângă imnul faimos compus de un cântăreț pe nume G. Montehus pe muzica lui Chantegrelet și Doubis în cinstea "soldaților curajoși din
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a decis ca orice aliment care corespunde criteriilor de calitate ale unui stat membru să poată fi comercializat liber în toate celelalte țări ale comunității. Această decizie a fost apoi confirmată în mai multe rânduri. Germania, în special, a fost acuzată în 1987100 pentru intenția avută de a impune berilor străine normele sale naționale de calitate. Aceste decizii au fost aprobate în mod oficial în iunie 1985 prin Cartea Albă a Comisiei Europene privind fixarea unui ansamblu de regulamente comunitare, care
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de universități. În Irlanda, țara unde scriu aceste rânduri, membrii Parlamentului par să vină, în general, dintr-un număr relativ mic de familii, născându-se astfel în politica irlandeză. Acești oameni politici născuți sunt elocvenți, dar unii dintre ei sunt acuzați de lipsă de talent. România se confruntă cu un alt tip de probleme. Când ne gândim la cultura și societatea din România, este clar că dificultățile sale nu țin numai de mecanismele interne ale puterii. Acum câțiva ani, Chris Hann
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu[Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
ascundă natura lor invariabil mult prea interesată de sine sub masca responsabilității publice, a înțelegerii reciproce. Este cunoscut faptul că președintele François Mitterand al Franței era atașat de vechiul mod de a vorbi îmbrățișat de societatea franceză. Deși a fost acuzat de aroganță, printre multe alte lucruri, putem spune în apărarea sa că era arogant cu stil. Obișnuia să folosească mereu formula de politețe "vous" (dumneavoastră) și niciodată nu a folosit "tu" în relațiile de muncă. Un coleg apropiat l-a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu[Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]