14,630 matches
-
picat la țanc. Intru cu Andreea În vestiar, nu e nimeni. Scot balonul, prepar câteva linii, trag eu mai Întâi, ea parcă n-ar vrea, nici până atunci n-o făcuse de prea multe ori. Până la urmă trage. Urcăm la bar Împreună. Andreea trebuie să joace rolul narcomanei dispusă la orice. O prezint senatorului, o expediez pe Viviana, Andreea mi se urcă În brațe. Eu Îmi scarpin ostentativ nasul, Andreea la fel. Vorbește În gura mare de marfă. Cocaina e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
senatorului. Ăla demarează scrâșnit, Andreea zvâcnește pe scaun, o văd prin geamul deschis, cât pe-aci să-și rupă gâtul. Mie nu știu ce-mi vine, nu mă duc imediat spre mașina În care aștepta Leac, urc din nou la bar și cer nota. O grămadă de bani, Adelin spune că puteam să vin și mai târziu să plătesc. Chiar așa, ce m-o fi apucat?! Mă duc la Vasile, pornește și el În trombă, pare furios, n-am curaj să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nevoia oamenilor lipsiți de prieteni și de adăpost de pe Întreg pămîntul. Partea din față a acestei construcții grosolane, noi și totuși mizere, fusese Împărțită prin scînduri de brad astfel Încît să alcătuiască ceva ce semăna cu un restaurant și un bar. Înăuntru sînt cîteva mese, iar pe acestea cartonașe pătate de muște pe care este trecut meniul ce nu depășește șase feluri, dar la care nu se uită nimeni, și o tejghea de lemn Împodobită sărăcăcios cu sticle răcoritoare stătute, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cît ai stat acolo? zic. — Nu, mai nimic, zice. Într-un loc am dat de niște tipi beți care s-au luat la bătaie, dar i-au azvîrlit afară, zice, și unul a dat să se Întoarcă, dar omul de la bar a scos crosa de baseball de sub tejghea, așa că tipul a șters-o. — Doamne! zic. Red Hook! — Așa-I! zice. Acolo am fost aseară. — Păi, ar fi bine să te ferești, zic. Să nu te mai duci pe-acolo. — De ce? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Stradă a nopții! au strigat ei. Măreață stradă a misterului și Încordării, a groazei și bucuriei, a dorinței și speranței, a fericirii necunoscute și a Împlinirii, stradă a veseliei, a căldurii și viciului, stradă a marilor hoteluri, a restaurantelor și barurilor luxoase, a luminii blînde și aurii, a luminii Împuținate și a palorii Întipărite pe mii de chipuri albe, tăcute, Însetate, din sălile aglomerate de teatru, stradă scăldată În valuri de fețe iluminate de mii de lumini, neobosite și nesătule, prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Închipuim o scenă: o scenă cum am Întîlnit de zeci de mii de ori În labirintul nopții pe tot țărmul continentului. Într-o fundătură Îmbîcsită, prin ferestrele camuflate, Încadrate Într-un perete vechi de cărămidă măcinată: Înăuntru, o tejghea de bar cu suprafața umedă și netedă, presărată de urme ude de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se crapă și intră omul cel Înalt, de care se apropie imediat Pat Grogan - isteț din fire, descendent din neam de celți, acum un adevărat veteran al barului lui Leo - privind ironic, cu ochii mici injectați, plini de secreție și de crimă, cu spinarea cocîrjată, de maimuță, cu genunchii de maimuță strîmbi și chirciți, cu chipul de maimuță ironic Îndreptat În sus, Încremenit Într-o atitudine de maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-ți dai seama. Nu l-ai văzut niciodată!... mi-a spus mie negrul din Radiker... Ții minte, negrul ăla voinic, cu fața gălbejită și ciupită de vărsat... mi-a spus, bagă bine de seamă, că l-a văzut stînd la bar și bînd patru litri de rachiu de secară pe nerăsuflate. „Sigur că da“ - i-am zis lui Ambrose Radiker - „și tu l-ai lăsat! Și tu“ - i-am zis și m-am uitat drept În ochii lui cînd i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ridică și-azvîrle o sticlă pe jumătate plină cu rachiu drept spre mine... mare minune“ - zice - „că nu m-a omorît, dar am văzut-o și mi-am ferit capul la timp, mi-a spart un șir Întreg de pahare din spatele barului, și pe urmă“ - zice Ambrose - „a căzut În genunchi și-a-nceput să se roage de ea și să-i zică: «Vai, Lydia, spune-mi, iubito, că m-ai iertat» și-a-nceput să vorbească de ochii ei... «Uite! Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i bătrîn: o dată a sărit În sus și zice: „Nu mă dau pe douăzeci de tineri, lumea s-a stricat, și dacă-ți Închipui că nu mă pot măsura cu prostănacii ăștia prăpădiți, pe care-i vezi pierzîndu-și vremea prin baruri cu țigara lipită-n colțul gurii, niște căzături nenorocite, atunci Dumnezeu mi-e martor, femeie, Înseamnă că nu pricepi nimic și ești ca o pasăre care-și pîngărește singură cuibul! SÎnt În stare să fac mai multă treabă decît pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stațiune montană a României. Sabina mă uitase complet. Imediat s-a împrietenit cu câțiva adolescenți îmbrăcați în haine hip-hop - bluze largi și pantaloni cu fundul lăsat între genunchi -, care au învățat-o cum să manevreze mașinăriile. M-am dus la bar și am comandat un cocktail Pink Beach. Dacă tot o făceam lată și aruncam pe fereastră jumătate din salariul meu, cel puțin să o fac cu clasă. În jur, pe scaune înalte cu picioare de nichel, femei de treisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că profesorul avusese gust de iepure. Așa, însă, grefiera a fost nevoită să treacă în dosar, în mod convențional, că avea gust de porc. Oricum, susținea canibalul, fusese o ingurgitare ritualică, făcută pe muzică tradițională africană, inclusă în compilațiile Buddha Bar. În josul articolului era trecut ca sursă Frankfurter Allgemeine Zeitung. L XXXVI Am primit un telefon scurt de la tanti Cucu. Cu aceeași voce pițigăiată dintotdeauna m-a chestionat cu privire la starea de lucruri din curtea ei. Apoi mi-a comunicat că murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care ușa de la intrare s-a Închis. Mușu l-a privit crunt pe recepționerul din spatele comptoirului: nu cumva ăsta ridică vreo pretenție, că ce vrem, că nu e voie să intrăm aici, că cine suntem? Zare a depistat În stânga lui barul de zi, Încă deschis, Însă cu toate mesele și scaunele ocupate de persoane cu care simțea că nu va putea schimba vreodată vreo vorbă. A mai remarcat și lista de prețuri cu nume de coctailuri simandicoase ce păreau scrise fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
al suferinței, pe care și-o agravează, supralicitându-și insignifianța: nimic din ce spun nu e mai mare / decât o furnică. În plus, trădat, umilit, copleșit de griji, își strigă multilaterala nedreptate deschis: eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri / să spun cum e când ai picioare înghețate copii / și probleme. Calvarul acesta este doar un interludiu, în așteptarea martirajului viitor, implacabil: în ideea că voi fi martir. În ciuda acestei aplecări obstinate spre laturile întunecate ale existenței, eul dispune de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lumina și, amețit de somn, m-am uitat la ceas. Era abia trei. Cu ajutorul unui somnifer, am readormit și, de data aceasta, am visat ceva foarte încîlcit. Locuiam, încă, pe Bulevardul Eroilor și mă dusesem să beau un ceai la barul din stația de metrou. Când a venit ospătarul să ia comanda, s-a revărsat de pe scară un furnicar de călători, gălăgios și, oarecum, agresiv, care nu se mai sfârșea. M-a cuprins o spaimă teribilă. Ceea ce vedeam prin geamul barului
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
barul din stația de metrou. Când a venit ospătarul să ia comanda, s-a revărsat de pe scară un furnicar de călători, gălăgios și, oarecum, agresiv, care nu se mai sfârșea. M-a cuprins o spaimă teribilă. Ceea ce vedeam prin geamul barului mi se părea monstruos. Am luat-o la fugă. M-am pomenit într-o încăpere goală, văruită de curând, unde nu exista decât un televizor aprins. Pe fereastră, vedeam mașini și autobuze care transportau statui decapitate. În camera alăturată, cineva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a prelins prin ele și a rămas, pe aceleași temelii, o haltă oarecare din istorie. Sărbătorile nu mai sunt sărbători. Au devenit, ca la oraș, zile de odihnă. Nici măcar cârciumile nu mai sunt o "instituție". Le-au luat locul niște "baruri" rurale, cu jocuri mecanice. Altădată, în nopțile cu lună plină, când toate zgomotele amuțeau ― ca să se poată scula înainte de răsăritul soarelui, oamenii trebuiau să se culce devreme ― praful de pe ulițe scânteia stins, misterios. Ferestrele mici, carbonizate de întuneric, păreau intimidate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în spate m-a silit să fiu ca o cetate medievală cu podurile ridicate și cu lanțurile, de coborâre, ruginite. *Malagambiștii erau nonconformiști care purtau pantaloni strânși pe picior, gulere înalte și haine cu umerii deșelați, modă lansată într-un bar din centrul capitalei unde Sergiu Malagamba își demonstra virtuozitatea la baterie. 16. ― Mă întreb și azi, băiete, cum ar fi trebuit să mă port, continuă absent, doctorul Luca. Și de ce am avut senzația că o femeie ca ea nu era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
observ că am depășit timpul de emisie, deci tot ce-mi mai rămâne de spus este... Henry Winshaw, vă mulțumesc mult că ați acceptat invitația la această emisiune. Și acum, legătura cu Alastair, pentru corespondența noastră locală. WINSHAW: Aveți un bar aici? BEAMISH: Cred că suntem încă în emisie. 5 februarie 1960 Am avut azi șocul vieții mele! Fiindcă nu prea aveam ce face azi-dimineață, am venit la Cameră pe la unsprezece. Ordinea de zi nu era interesantă: a doua citire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
37,2 peste 11 luni, 78 224 x 295 131/2 plus 635374628374 deci rămân 89 000 000 lire sterline pentru DTI, DMU, DSS, KLF, ERM și AEGWU NHSTA, 43% creștere, 64% scădere, 23,6% mult peste limită și 100-1 bar. Și asta e tot ce am avut de spus în această chestiune.“ După aceea, a ieșit din studio cu aerul victorios al unui om care cucerise în cele din urmă televiziuna. Și probabil că, într-un fel, chiar o cucerise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
șapte seara și șansa a făcut ca secretara lui, care rămăsese și ea să lucreze târziu, să facă greșeala să intre fără să bată la ușă. A fost concediată pe loc; dar povestea a reușit să pătrundă în câteva dintre barurile din City și unii susțin chiar că expresia „bancher comercial“ a fost introdusă în circuitul lingvistic chiar atunci. Lui Thomas îi plăceau ecranele de toate felurile. Îi plăcea minciuna pe care o susțineau: că lumea putea căpăta contur prin cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
văzându-mă pe ecran în timp ce țineam mâna Fionei și îi vorbeam. Am descoperit că rareori te simți foarte implicat în asemenea scene și după un timp m-am ridicat din scaunul meu de la parter și m-am dus să caut barul, unde am fost servit cu o băutură de doctor Gillam. Am dat peste cap băutura, apoi m-am așezat pe scaunul de vinil într-un colț al barului și am ațipit. M-am trezit după un timp și ridicându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ridicat din scaunul meu de la parter și m-am dus să caut barul, unde am fost servit cu o băutură de doctor Gillam. Am dat peste cap băutura, apoi m-am așezat pe scaunul de vinil într-un colț al barului și am ațipit. M-am trezit după un timp și ridicându-mi privirea, am găsit-o pe Joan că se uita de sus la mine și mi-a zâmbit în semn de recunoaștere. Mi-au trebuit câteva secunde ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Soțul patroanei de la Bal Musette conducea un taxi și când el, Harry, trebuia să prindă un avion mai de dimineață, taximetristul Îi ciocănea la ușă ca să-l trezească și apoi beau fiecare câte un pahar de vin alb la tejgheaua barului Înainte să-și Înceapă ziua. Își cunoștea vecinii din cartier, pentru că erau toți săraci. Cam două feluri de oameni se-nvârteau prin locul ăla - bețivii și sportivii. Unii Își Înecau sărăcia-n alcool, ceilalți uitau de ea prin exerciții. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]