14,316 matches
-
timp de câteva zile . Pegfilgrastimul trebuie întrerupt definitiv la pacienții care au prezentat o reacție alergica gravă . Au fost frecvente creșteri reversibile ( ≥ 1/ 100 până la < 1/ 10 ) , ușoare până la moderate ale valorilor acidului uric și fosfatazei alcaline , fără efecte clinice asociate ; creșteri reversibile , ușoare până la moderate ale lactat dehidrogenazei , fără efecte clinice asociate , au fost foarte frecvente ( ≥1/ 10 ) la pacienții cărora li s- a administrat Neupopeg după chimioterapie citotoxica . at riz Cazuri frecvente ( ≥ 1/ 100 până la < 1/ 10
Ro_683 () [Corola-website/Science/291442_a_292771]
-
poate exclude rezistența încrucișată cu alte echinocandine . Valori critice pentru stabilirea sensibilității Testarea sensibilității s- a realizat prin modificarea metodelor M27- A2 ( pentru speciile Candida ) , și , respectiv , M38- A ( pentru speciile Aspergillus ) în concordanță cu cele ale Institutului Standard de Clinică și Laborator ( ISCL ) . Până în prezent nu s- au stabilit tehnici convenționale de testare a sensibilității pentru inhibitorii de sinteză de 1, 3- β- D- glucan , iar rezultatele testelor de sensibilitate nu sunt neapărat corelate cu experiența clinică . Deși nu s-
Ro_647 () [Corola-website/Science/291406_a_292735]
-
poate exclude rezistența încrucișată cu alte echinocandine . Valori critice pentru stabilirea sensibilității Testarea sensibilității s- a realizat prin modificarea metodelor M27- A2 ( pentru speciile Candida ) , și , respectiv , M38- A ( pentru speciile Aspergillus ) în concordanță cu cele ale Institutului Standard de Clinică și Laborator ( ISCL ) . Până în prezent nu s- au stabilit tehnici convenționale de testare a sensibilității pentru inhibitorii de sinteză de 1, 3- β- D- glucan , iar rezultatele testelor de sensibilitate nu sunt neapărat corelate cu experiența clinică . Deși nu s-
Ro_647 () [Corola-website/Science/291406_a_292735]
-
micofenolatului de mofetil marcat radioactiv , acesta se elimină complet ; 93 % din doza administrată se regăsește în urină și 6 % în materiile fecale . Majoritatea dozei administrate ( aproximativ 87 % ) este excretată în urină sub formă de AMFG . La concentrațiile plasmatice întâlnite în clinică , AMF și AMFG nu pot fi hemodializate . Cu toate acestea , la concentrații foarte mari de AMFG ( > 100μg/ ml ) , pot fi îndepărtate cantități mici de AMFG . În perioada imediat următoare transplantului ( < 40 de zile post- transplant ) , pacienții cu transplant
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
a fi carcinogen . Cea mai mare doză testată în studiile de carcinogenitate la animale a determinat o expunere sistemică de 2 - 3 ori mai mare ( ASC sau Cmax ) decât cea observată la pacienții cu transplant renal , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 2 g pe zi și de 1, 3 - 2 ori mai mare ( ASC sau Cmax ) decât cea observată la pacienții cu transplant cardiac , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 3 g pe zi
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
pacienții cu transplant renal , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 2 g pe zi și de 1, 3 - 2 ori mai mare ( ASC sau Cmax ) decât cea observată la pacienții cu transplant cardiac , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 3 g pe zi . Două teste de genotoxicitate ( testul in vitro al limfomului la șoarece și testul in vivo al micronucleilor de la nivelul măduvei hematogene la șoarece ) au demonstrat potențialul micofenolatului de mofetil de a produce
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
asupra fertilității șobolanilor masculi în cazul administrării dozelor orale de până la 20 mg/ kg și zi . Expunerea sistemică în cazul administrării acestei doze a fost de 2 - 3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de 1, 3 - 2 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . Într- un studiu asupra
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de 1, 3 - 2 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . Într- un studiu asupra fertilității și funcției de reproducere la femelele de șobolan , dozele orale de 4, 5 mg/ kg și zi au determinat malformații ( incluzând anoftalmie , agnație și hidrocefalie ) la
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
malformații ( incluzând anoftalmie , agnație și hidrocefalie ) la prima generație de urmași , în absența toxicității materne . Expunerea sistemică în cazul administrării acestei doze a fost de aproximativ 0, 5 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de aproximativ 0, 3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . La următoarea generație sau
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
5 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de aproximativ 0, 3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . La următoarea generație sau la femele nu s- a evidențiat nici un efect asupra parametrilor fertilității și reproducerii . În studiile de teratogenitate efectuate la șobolani și iepuri , resorbțiile fetale și malformațiile au
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
fi cord ectopic , rinichi ectopici și hernie diafragmatică și ombilicală ) , în absența toxicității materne . Expunerea sistemică în cazul administrării acestor doze este aproximativ echivalentă sau mai mică de 0, 5 ori decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de aproximtiv 0, 3 ori din expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . Vezi pct . 4. 6 . Sistemele hematopoietic
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
mai mică de 0, 5 ori decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de aproximtiv 0, 3 ori din expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . Vezi pct . 4. 6 . Sistemele hematopoietic și limfoid au fost principalele organe afectate în studiile toxicologice efectuate cu micofenolat de mofetil la șobolan , șoarece , câine și maimuță . Efectele gastro- intestinale au
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
micofenolatului de mofetil marcat radioactiv , acesta se elimină complet ; 93 % din doza administrată se regăsește în urină și 6 % în materiile fecale . Majoritatea dozei administrate ( aproximativ 87 % ) este excretată în urină sub formă de AMFG . La concentrațiile plasmatice întâlnite în clinică , AMF și AMFG nu pot fi hemodializate . Cu toate acestea , la concentrații foarte mari de AMFG ( > 100μg/ ml ) , pot fi îndepărtate cantități mici de AMFG . În perioada imediat următoare transplantului ( < 40 de zile post- transplant ) , pacienții cu transplant
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
a fi carcinogen . Cea mai mare doză testată în studiile de carcinogenitate la animale a determinat o expunere sistemică de 2 - 3 ori mai mare ( ASC sau Cmax ) decât cea observată la pacienții cu transplant renal , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 2 g pe zi și de 1, 3 - 2 ori mai mare ( ASC sau Cmax ) decât cea observată la pacienții cu transplant cardiac , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 3 g pe zi
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
pacienții cu transplant renal , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 2 g pe zi și de 1, 3 - 2 ori mai mare ( ASC sau Cmax ) decât cea observată la pacienții cu transplant cardiac , în cazul utilizării în clinică a dozei recomandate de 3 g pe zi . Două teste de genotoxicitate ( testul in vitro al limfomului la șoarece și testul in vivo al micronucleilor de la nivelul măduvei hematogene la șoarece ) au demonstrat potențialul micofenolatului de mofetil de a produce
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
asupra fertilității șobolanilor masculi în cazul administrării dozelor orale de până la 20 mg/ kg și zi . Expunerea sistemică în cazul administrării acestei doze a fost de 2 - 3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de 1, 3 - 2 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . Într- un studiu asupra
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de 1, 3 - 2 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . Într- un studiu asupra fertilității și funcției de reproducere la femelele de șobolan , dozele orale de 4, 5 mg/ kg și zi au determinat malformații ( incluzând anoftalmie , agnație și hidrocefalie ) la
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
malformații ( incluzând anoftalmie , agnație și hidrocefalie ) la prima generație de urmași , în absența toxicității materne . Expunerea sistemică în cazul administrării acestei doze a fost de aproximativ 0, 5 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de aproximativ 0, 3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . La următoarea generație sau
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
5 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de aproximativ 0, 3 ori mai mare decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . La următoarea generație sau la femele nu s- a evidențiat nici un efect asupra parametrilor fertilității și reproducerii . În studiile de teratogenitate efectuate la șobolani și iepuri , resorbțiile fetale și malformațiile au
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
fi cord ectopic , rinichi ectopici și hernie diafragmatică și ombilicală ) , în absența toxicității materne . Expunerea sistemică în cazul administrării acestor doze este aproximativ echivalentă sau mai mică de 0, 5 ori decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de aproximtiv 0, 3 ori din expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . Vezi pct . 4. 6 . Sistemele hematopoietic
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
mai mică de 0, 5 ori decât expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant renal ( 2 g pe zi ) și de aproximtiv 0, 3 ori din expunerea realizată în cazul administrării dozelor recomandate în clinică la pacienții cu transplant cardiac ( 3 g pe zi ) . Vezi pct . 4. 6 . Sistemele hematopoietic și limfoid au fost principalele organe afectate în studiile toxicologice efectuate cu micofenolat de mofetil la șobolan , șoarece , câine și maimuță . Aceste efecte au apărut
Ro_651 () [Corola-website/Science/291410_a_292739]
-
a fost izolată din urina pacienților cu anemie . Conform datelor actuale , Epoetin alfa HEXAL are cea mai mare puritate posibilă . În particular , nu au fost detectate reziduuri ale liniei celulare utilizate pentru producție , la concentrații ale substanței active utilizate în clinică . Eficacitatea biologică a epoetinei alfa a fost demonstrată la diferite modele animale in vivo ( șobolani normali și cu anemie , șoareci cu policitemie ) . După administrarea epoetinei alfa , numărul eritrocitelor , valorile Hb și numărul reticulocitelor au crescut , precum și proporția de încorporare a
Ro_313 () [Corola-website/Science/291072_a_292401]
-
a fost izolată din urina pacienților cu anemie . Conform datelor actuale , Epoetin alfa HEXAL are cea mai mare puritate posibilă . În particular , nu au fost detectate reziduuri ale liniei celulare utilizate pentru producție , la concentrații ale substanței active utilizate în clinică . Eficacitatea biologică a epoetinei alfa a fost demonstrată la diferite modele animale in vivo ( șobolani normali și cu anemie , șoareci cu policitemie ) . După administrarea epoetinei alfa , numărul eritrocitelor , valorile Hb și numărul reticulocitelor au crescut , precum și proporția de încorporare a
Ro_313 () [Corola-website/Science/291072_a_292401]
-
a fost izolată din urina pacienților cu anemie . Conform datelor actuale , Epoetin alfa HEXAL are cea mai mare puritate posibilă . În particular , nu au fost detectate reziduuri ale liniei celulare utilizate pentru producție , la concentrații ale substanței active utilizate în clinică . Eficacitatea biologică a epoetinei alfa a fost demonstrată la diferite modele animale in vivo ( șobolani normali și cu anemie , șoareci cu policitemie ) . După administrarea epoetinei alfa , numărul eritrocitelor , valorile Hb și numărul reticulocitelor au crescut , precum și proporția de încorporare a
Ro_313 () [Corola-website/Science/291072_a_292401]
-
a fost izolată din urina pacienților cu anemie . Conform datelor actuale , Epoetin alfa HEXAL are cea mai mare puritate posibilă . În particular , nu au fost detectate reziduuri ale liniei celulare utilizate pentru producție , la concentrații ale substanței active utilizate în clinică . Eficacitatea biologică a epoetinei alfa a fost demonstrată la diferite modele animale in vivo ( șobolani normali și cu anemie , șoareci cu policitemie ) . După administrarea epoetinei alfa , numărul eritrocitelor , valorile Hb și numărul reticulocitelor au crescut , precum și proporția de încorporare a
Ro_313 () [Corola-website/Science/291072_a_292401]