13,465 matches
-
un contract din 7 mai 1833, prin care Gheorghe Asachi a cumpărat de la Lupu Balș un teren de circa un hectar, în "Muntenimea de Sus", pe loc gospod. Dintr-o plângere înaintată la 17 septembrie 1887 primăriei Iași de Ion Creangă aflăm că: „locuiesc într-o bojdeucă de căsuță din mahalaua Muntenimea-de-Sus, strada Țicăul de Sus, no. 4.”
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
parcuri, grădini. Iernează în Africa, la sud de Sahara. Are irisul cafeniu, ciocul și picioarele negre; penajul este cenușiu cu galben-ruginiu și striații longitudinale pe piept. Sexele se aseamănă între ele. Cuibul în formă de cupă și-l fac între crengi. Din luna mai depune 4-5 ouă albastre-verzui sau smântânii pătate cu maroniu, care sunt clocite numai de femelă timp de circa 13-14 zile. Se hrănește cu insecte, pe care le prinde din zbor. Se postează pe o ramură uscată din
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
medie de cultură generală, iar, mai apoi, a dorit să-și urmeze visul de a deveni interpretă de muzică pupulară, dar a fost respinsă de Colegiul Muzical „Ștefan Neaga”. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, specialitatea Limba și literatura romană, în anul 1992, iar în perioada 1994 - 1998 face studiile de doctorat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Își susține lucrarea de doctorat în folclor în anul 2000. Începând cu anul 1992
Loretta Handrabura () [Corola-website/Science/330470_a_331799]
-
anul 1992, iar în perioada 1994 - 1998 face studiile de doctorat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Își susține lucrarea de doctorat în folclor în anul 2000. Începând cu anul 1992 devine asistentă în cadrul Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”, iar din anul 2003 este conferențiară la catedra literatura română și comparată. A fost inclusă în "Dicționarul etnologilor români" al lui Iordan Datcu în anul 2001. Începând cu anul 2002 colaborează cu Centrul Educațional Pro Didactica, ca formatoare și expertă
Loretta Handrabura () [Corola-website/Science/330470_a_331799]
-
specialitatea bibliotecar-bibliograf. În perioada 1959-1964 a lucrat la bibliotecile din Burlănești, Burdujeni și Edineț, după care inspector și șef de sector la secția Cultură din raionul Comrat în anii 1964-1978. În anul 1978, preia conducerea Bibliotecii Republicane pentru Copii „Ion Creangă” din Chișinău. a contribuit la organizarea mai multor concursuri bibliotecare la nivel republican, ca „La izvoarele înțelepciunii”, „Lecturile copilăriei”, „Copiii și cartea”, cât și a unor simpozioane științifice, de exemplu „Cartea pentru copii: cultură, tradiție, unitate națională”, „Biblioteca pentru copii
Claudia Balaban () [Corola-website/Science/334412_a_335741]
-
cultură, tradiție, unitate națională”, „Biblioteca pentru copii și cititorii ei”. În 1997, lansează Salonul Național de Carte pentru Copii și Tineret, implicând 27 de edituri. În 2013, acesta colabora cu 155 de edituri. A publicat monografia "Biblioteca pentru Copii Ion Creangă a Republicii Moldova la 50 de ani" în anul 1994, cât și o serie de articole în presa periodică și de specialitate. Este președinte a Asociației Bibliotecarilor din RM din 1991, iar din 1996 președinte a secției naționale a Consiliului Internațional
Claudia Balaban () [Corola-website/Science/334412_a_335741]
-
premiul „Simpatia copiilor” (la ediția a VIII-a a Salonului Internațional de Carte pentru Copii, 2004). La ediția a XVIII-a a Salonului Internațional de Carte pentru Copii și Tineret din 2014, Aurelian Silvestru a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” pentru întreaga activitate în domeniul cărții pentru copii, acordat de către Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu”. În 2014 i-a fost acordată cea mai înaltă distincție a Academiei de Științe a Moldovei, Medalia „Dimitrie Cantemir”.
Aurelian Silvestru () [Corola-website/Science/335221_a_336550]
-
Sigiliul a fost confecționat din fier pentru a fi imprimat în ceară pe documente. Are o formă ovala cu dimensiunile de 3,5 cm/2,5 cm reprezentând un brad ce-și desfășoară o coroană formată din șase rânduri de crengi și stă pe două postamente. Marginile sigiliului sunt marcate cu un chenar linear, însoțit în interior de altul perlat, asemănător cu cele de pe monede. Poartă inscripția cu litere latine: "Sigiliu Prefecturei Aurăria Gemina".
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
volumul "Balade și idile". În poezia „” George Coșbuc a versificat o legendă românească în care se spune că, într-o seară, în timp ce Isus se afla într-o casă, jidovii - vrând să-l prindă și să-l omoare - au înfipt o creangă verde de copac în fața casei, ca să o recunoască a doua zi. Însă dimineața era câte o creangă asemănătoare în dreptul fiecărei case și, din această cauză, jidovii nu au putut să-l găsească și să-l omoare. Pentru păstrarea acestei amintiri
Armingenii () [Corola-website/Science/335332_a_336661]
-
că, într-o seară, în timp ce Isus se afla într-o casă, jidovii - vrând să-l prindă și să-l omoare - au înfipt o creangă verde de copac în fața casei, ca să o recunoască a doua zi. Însă dimineața era câte o creangă asemănătoare în dreptul fiecărei case și, din această cauză, jidovii nu au putut să-l găsească și să-l omoare. Pentru păstrarea acestei amintiri, în fiecare an în ajunul zilei de 1 mai (Arminden), toți creștinii își înfig în fața casei cât
Armingenii () [Corola-website/Science/335332_a_336661]
-
își amintea scriitorul Nicolae Gane, în casele vornicului Alecu Forăscu din Fălticeni erau organizate întruniri și baluri ale unioniștilor moldoveni. Deși provenea din clasa marilor proprietari, Alecu Forăscu era un boier apropiat de țărani, recunoscut prin generozitatea sa. Scriitorul Ion Creangă îl prezintă în povestirea „Ioan Roată și Vodă Cuza” (1882) ca pe un patriot apărător al limbii române și al obiceiurilor strămoșești, criticându-i permanent pe boierii tineri care și-au uitat originile, s-au îndepărtat de obiceiurile propriei țări
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
Cine se scoală mai dimineață, acela e mai mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decât pe vite! Ciocoismul și străinii să trăiască, și las' pe dânșii, că ne scot ei la covrigi!””" Ion Creangă menționează în aceeași povestire că Alecu Forăscu a intervenit într-o ședință a Divanului Ad-hoc în care țăranul Ion Roată a fost tratat cu obrăznicie de un boier tânăr, afirmând că "„decât un bonjurist c-o mână de învățătură, mai
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
este semnat și datează, probabil, din anii ’60 ai secolului al XIX-lea. Vornicul Alecu Forăscu este menționat în mai multe opere literare românești, în principal în legătură cu activitatea sa unionistă. El este descris cu respect și duioșie de scriitorul Ion Creangă în povestirea „Ioan Roată și Vodă Cuza” (1882) ca un boier generos, apropiat de țărani și păstrător al tradițiilor strămoșești. "„În Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toată mâna: și mai mari, și mai mici; și mai bătrâni, și
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
cu care Mica l-a îmbrăcat pe Bogdan-Pitești. Mica a recunoscut că ea îi pusese în costum, dar uitase. Nicolae Petrescu-Găină i-a trimis o scrisoare ministrului lucrărilor publice Vasile Morțun în care Găină apare îmbrăcat sumar și spânzurat de creanga unui copac în fața Ateneului Român. Textul scrisorii sună cam așa: Rezultatul care a decurs din trimiterea epistolei, a fost că Vasile Morțun „"filotin și sensibil cum nu prea erau jobenele oficiale, i-a anexat în plic o hârtie de o
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
„” este o poveste satirică scrisă de Ion Creangă și publicată la 1 aprilie 1878 în revista "Convorbiri literare" din Iași. Narațiunea are o temă cu origini comune în folclorul românesc și în cel european. Ea relatează aventurile unui soldat rus omonim, care călătorește din lumea celor vii în
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Protagonistul însuși se dovedește a fi credincios și inteligent, dar este motivat în primul rând de petreceri și de băutură, activități pe care dorește să le practice veșnic. Povestea „” are un aspect fantastic mai pronunțat decât celelalte scrieri ale lui Creangă, deoarece personajul principal posedă un instrument magic de supunere a spiritelor rele și chiar a Morții. Ea este una din contribuțiile valoroase ale lui Creangă în literatura română și a devenit un punct de referință familiar pentru criticii literari și
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
le practice veșnic. Povestea „” are un aspect fantastic mai pronunțat decât celelalte scrieri ale lui Creangă, deoarece personajul principal posedă un instrument magic de supunere a spiritelor rele și chiar a Morții. Ea este una din contribuțiile valoroase ale lui Creangă în literatura română și a devenit un punct de referință familiar pentru criticii literari și publicul din România și Republica Moldova. Ea a inspirat în special un basm dramatic al prozatorului moldovean Vlad Ioviță ce a stat la baza filmului moldovenesc
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
poate că și acum a mai fi trăind, dacă n-a fi murit”". Stilul ironic în care sunt prezentate unele personaje supranaturale precum Dumnezeu, Sfântul Petru, Moartea și dracii i-au determinat pe unii istorici literari să considere că Ion Creangă ar fi folosit epopeea "Țiganiada" (1800-1812) a lui Ion Budai-Deleanu și povestea „Toderică” (1844) a lui Costache Negruzzi ca surse de inspirație ale acestei povești. Povestea lui Negruzzi era o traducere liberă a nuvelei „Federigo” (1829) de Prosper Mérimée, ce
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Rai. Negruzzi localizează acțiunea pe plaiurile moldovenești, menționând într-un stil umoristic de Statu-Palmă-Barbă-Cot, de Academia din Podul-Iloaiei, de ținutul Herței, de molitfe, de Elenci și Catinci etc. Potrivit criticului Eugen Simion, verva scriitorului o anunță pe cea a lui Creangă din „Ivan Turbincă”, iar boiernașul petrecăreț Toderică păcălește moartea la fel cum o va face și Ivan. Un rol important în începerea activității literare a lui Ion Creangă l-a avut prietenia cu poetul Mihai Eminescu. Cei doi s-au
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Potrivit criticului Eugen Simion, verva scriitorului o anunță pe cea a lui Creangă din „Ivan Turbincă”, iar boiernașul petrecăreț Toderică păcălește moartea la fel cum o va face și Ivan. Un rol important în începerea activității literare a lui Ion Creangă l-a avut prietenia cu poetul Mihai Eminescu. Cei doi s-au cunoscut la începutul anului 1875, când Eminescu (revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui) a fost numit în comisia de examinare a cărților didactice din Iași. Ion Creangă
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Creangă l-a avut prietenia cu poetul Mihai Eminescu. Cei doi s-au cunoscut la începutul anului 1875, când Eminescu (revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui) a fost numit în comisia de examinare a cărților didactice din Iași. Ion Creangă era în acea vreme institutor la Școala primară de băieți nr. 2 din cartierul ieșean Păcurari și publicase în colaborare "Metodă nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară" (1868) și "Învățătoriul copiilor - carte de cetit în clasele
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Metodă nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară" (1868) și "Învățătoriul copiilor - carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instructive" (1871). Eminescu l-a introdus pe Creangă în cenaclul "Junimea" și l-a îndemnat să scrie, iar în același an i-au fost publicate în "Convorbiri literare" poveștile „Soacra cu trei nurori” (1 octombrie 1875) și „Capra cu trei iezi” (1 decembrie 1875). Ion Creangă a fost
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
introdus pe Creangă în cenaclul "Junimea" și l-a îndemnat să scrie, iar în același an i-au fost publicate în "Convorbiri literare" poveștile „Soacra cu trei nurori” (1 octombrie 1875) și „Capra cu trei iezi” (1 decembrie 1875). Ion Creangă a fost bine primit la "Junimea", fiind proclamat „scriitor poporal”, iar criticul Titu Maiorescu (ce era în acea perioadă ministru al cultelor și instrucțiunii publice în guvernul condus de Lascăr Catargiu) afirmă că scrierile lui „sunt o adevărată îmbogățire a
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
se încheiase prin semnarea la 3 martie 1878 a Tratatului de la San Stefano. Prima publicare a poveștii în volum a avut loc abia în anul 1890, după moartea scriitorului, când editorul Herșcu Goldner din Iași a tipărit "Scrierile lui Ion Creangă", vol. I, cu o prefață de A.D. Xenopol și o biografie a autorului de Grigore I. Alexandrescu. Poveștile și povestirile lui Ion Creangă sunt axate pe observații morale. Narațiunea epică este completată cu o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
în anul 1890, după moartea scriitorului, când editorul Herșcu Goldner din Iași a tipărit "Scrierile lui Ion Creangă", vol. I, cu o prefață de A.D. Xenopol și o biografie a autorului de Grigore I. Alexandrescu. Poveștile și povestirile lui Ion Creangă sunt axate pe observații morale. Narațiunea epică este completată cu o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de limitele semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia realității țărănești prin verva, jovialitatea și umorul său, adresându-se cititorului ca
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]