14,519 matches
-
era Alexios Axouchos, fiul principalului sfătuitor al lui Manuel, Ioan Axouchos. Deși conetabilul său Richard de Mandra a fost capturat, el a evadat din mâinile armatei regale și a continuat să sfideze autoritatea lui Guillaume I. În 1161, el a cucerit o bună parte a teritoriului înspre sud. Guillaume a răspuns prin alungarea trupelor sale din Taranto și prin ruinarea aproape integrală a Salerno. În 1163, totuși, el a fost nevoit să se refugieze din nou pe lângă Frederic Barbarossa. În 1167
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
când o insurecție a izbucnit în apropierea sa. El s-a raliat răscoalei la Montepeloso. Acolo, el a preluat comanda rebelilor din Apulia, care dețineau Melfi, Venosa, Barletta și multe alte orașe. Roger s-a aruncat asupra lor și a cucerit orașele centrale, tăind astfel legătura lui Tancred cu aliații din Capua, după care a izolat chiar Montepeloso. Rainulf de Alife a trimit 40 de cavaleri conduși de Roger de Plenco pentru a-l ajuta, însă chiar și cu aceștia Tancred
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
prin prisma percepțiilor personale în viața reală a autorului. În ce privește domeniul sociologic, a creat o dihotomie între conceptele de viață nomadă și viața sedentară, conceptul de generație, precum și conflictul social și de putere existente atunci când, spre exemplu, un oraș este cucerit de luptătorii nomazi ai deșertului. Conceptul central al operei lui Ibn Khaldun este acela de "asabiyyah, "adică de coeziune socială, solidaritate de grup. Această coeziune socială se naște spontan în micile triburi arabe și poate fi crescută exponențial cu ajutorul ideologiei
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
Robert de Capua, care asigurase independența Capuei față de Ducatul de Apulia. Papa s-a străduit să obțină loialitatea din partea lui Robert în sensul ajutorului în a-l înfrânge pe Roger al II-lea, în schimbul absolvirii păcatelor. Robert a fost repede cucerit de intențiile papei, care a venit la Capua pentru ceremonie. Probabil suveranul pontif spera să utilizeze Capua ca pe o contrapondere față de Apulia, așa cum se procedase în zilele bunicului și străbunicului lui Robert. De asemenea, se poate ca Robert să
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
fi înfrânți și supuși de Hanatul Crimeii. În anul 1621 orașul Reni și teritoriul adiacent este dezlipit de Moldova și adăugat raialei Bugeacului, urmând ca din acest moment să intre și el sub jurisdicția Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit, Mihai Viteazul cucerește în 1594 orașul Brăila, care va reintra în componența Țării Românești până la moartea sa, în anul 1601. Acest fapt a însemnat practic desființarea temporară a Mitropoliei Proilaviei, creștinii ortodocși de aici fiind trecuți din nou sub ascultarea canonică a Episcopiei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
49% (deși, tot el recunoaște că aceste date nu sunt tocmai exacte și procentul moldovenilor putea fi și mai mare). În urma luptei de la Stănilești (1711) dintre ruși, moldoveni și turci, turcii ocupă străvechea cetate moldovenească Hotin. În anul următor, ei cuceresc câteva sate din ținuturile Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
alte șase biserici, și anume: în 1761, biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din satul Molovata, în 1768 biserica cu hramul "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril" din satul Doroțcol, în 1771, biserica din satul Mahala ; în 1772, biserica din satul Cuceri, iar în 1773, biserica din satul Delicova. În 1769 Daniil hirotonisește un preot pentru biserica " Acoperământul Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeuzeu" din satul Sechireani. Între anii 1768-1774, are loc un nou război ruso-turc, fapt care face ca între 1769-1774 toate
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
are loc un nou război ruso-turc, fapt care face ca între 1769-1774 toate teritoriile din jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, împreună cu Moldova și Țara Românească, să se afle sub ocupația și administrația Imperiului Rus. Orașul Ismail, cu sediul Mitropoliei, este asediat și cucerit la 16 august 1770 de trupele rusești conduse de mareșalul Piotr Rumianțev. Soarta mitropolitului Daniil este una incertă, mitropolia încetând practic să existe. În acest context, Mitropolitul Moldovei, Gavriil Calimachi, adresează în 1771 o gramată Feldmareșalului rus, Petru Alexandrovici Rumianțev
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Domul Stâncii din Ierusalim, care a fost considerat de către cruciați a fi o rămășiță a Templului lui Solomon, și Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Conform cronicarilor creștini, Cetatea Tomar a rezistat în 1190 atacurilor Califului Abu Yusuf al - Mansur, care cucerise anterior alte cetăți portugheze în sud. O placă comemorativă lângă biserica cetății amintește această faptă de vitejie. Biserica Rotundă (Rotunda sau Charola) a fost construită în stil Romanic. Ordinul Cavalerilor Templieri a fost suprimat pe întreg cuprinsul Europei din 1312
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
avut câștig de cauză, iar localnicii au închis porțile cetății și au trimis o ambasadă la împăratul Roman Diogenes pentru a obține de la acesta sprijin militar. Negocierile propuse de Robert au fost respinse. Între timp, în octombrie, Otranto a fost cucerit, însă la Bari atacurile normande asupra zidurilor erau în mod repetat respinse de către bizantini. Robert a hotărât blocarea portului orașului cu ajutorul unui pod fortificat pentru a preîntâmpina orice posibil sprijin. Cu toate acestea, bizantinii au distrus podul și au izbutit
Asediul de la Bari () [Corola-website/Science/328194_a_329523]
-
acestuia, Richard. În acea perioadă, Godefroi a întemeiat, probabil pe locul unei pustnicii, mănăstirea Santa Maria di Colonna, populând-o cu călugări de la Montecassino și consturindu-i un turn defensiv aflat încă în picioare. În mai 1063, Godefroi a reușit să cucerească Taranto, pe care în cele din urmă l-a transformat în orașul său de reședință. Cu acea ocazie, el a preluat titlul de "comes" (în limba greacă, "κόμης"), după cum consemnează atât Lupus Protospatarul cât și "Strategikon"-ul lui Kekaumenos. În
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
preluat titlul de "comes" (în limba greacă, "κόμης"), după cum consemnează atât Lupus Protospatarul cât și "Strategikon"-ul lui Kekaumenos. În 1064, potrivit "Anonymus Barensis", el a preluat și Otranto ("Idrontum") printr-un șiretlic după câteva tentative eșuate de a-l cuceri prin forța armelor. Orașul fusese apărat de către Malapetzes (Malapezza), cu ajutorul unei armate de varegi și ruși. Nepoata comandantului bizantin locuia într-o casă veche din apropierea zidurilor de apărare ale orașului, iar Godefroi a intrat în legătură cu aceasta, i-a trimis daruri
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
de Trani, frații săi mai mari fiind Amicus și Godefroi. Petru s-a aflat în bune relații cu seniorul său, contele Drogo de Apulia, care fusese dușman al tatălui său. Petru a dus mai departe încercările tatălui său de a cuceri Trani, care se afla încă în stăpânirea bizantinilor în momentul morții lui Petru I. De asemenea, Petru al II-lea a întărit fortificațiile de la Bisceglie, construind mai multe turnuri. În 1073, el a început edificarea catedralei din același oraș (care
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
lui Guiscard, ducele Guy de Sorrento, care i-a luat prizonieri, închizând pe Herman în Rapolla, iar pe Petru în Trani. Când Richard de Capua a părăsit Cannae pentru a se retrage la Capua, Guiscard a pornit împotriva orașelor capuane, cucerind Andria după un scurt asediu și forțând capitularea Cisternei, unde l-a expus pe Petru legat în fața locuitorilor, vasali ai lui Petru, astfel încât aceștia să nu poată contraataca. La insistențele lui Petru, locuitorii din Cisterna au capitulat. Petru a fost
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
de fratele lui Petru, Godefroi, care fusese îndreptată către Balcani, campania lui Petru era direcționată către posesiunile din Dalmația ale Regatului Croației. Vărul lui Petru, Amico, fiul lui Valter de Giovinazzo, a atacat Rab (Arbe) la 14 aprilie și a cucerit Cres la 9 mai, reușind să îl ia în captivitate pe regele croat, Petru Krešimir. Regele croat a fosr răscumpărat contra unei sume mari de bani de către episcopul de Cres și a murit la puțină vreme după aceea. În 1080
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
tatăl său ca "magni comitis Petroni" într-un act de donație către mănăstirea Sfintei Treimi din Venosa. Fiul mai tânăr al lui Petru, Petru, a confirmat această donație cu precizarea "pro remedio anime (ejus)". Petru I nu a reușit să cucerească Trani până la moarte. El este uneori confundat cu fiul său omonim. Contele "Petrone" care l-a înfrânt pe Argyrus în 1053 are un item în "Prosopography of the Byzantine World" și este identificvat acolo ca fiu al lui Amicus, așadar
Petru I de Trani () [Corola-website/Science/328199_a_329528]
-
o flotă, însă amiralul George de Antiohia a blocat portul cu o flotă mai numeroasă, iar Sergiu a trebuit să se supună luiRoger. Potrivit cronicarului Alexandru din Telese, Napoli, "care, din vremurile romane, putea doar cu mare dificultate să fie cucerit prin forța sabiei, acum s-a supus lui Roger doar prin forța unei vești." Prestigiul lui Sergiu nu se afla la cote înalte, astfel încât tot sudul Italia se afla acum în mâinile lui Roger. În 1134, Sergiu a sprijinit rebeliunea
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
lucru. O armată de sprijin, comandată de nimeni altul decât împăratul german împăratul Lothar al III-lea în persoană, se apropia de Napoli pentru a-l salva, drept pentru care Roger a ridicat asediul. Lothar a plecat imediat după ce a cucerit aproape întreg sudul Italiei, astfel încât Roger a putut să își reia posesiunile pierdute. Sergiu a îngenunchiat din nou în fața lui prestând omagiu, încercând prin aceasta să cruțe orașul de la un nou asediu. Sergiu a fost iertat și l-a însoțit
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
a jucat pentru echipa națională a României pe postul de pivot. și-a început cariera că junioare în 1959, la Clubul Sportiv Mureșul Târgu Mureș, fiind pregătită de antrenorul Árpád Kameniczki. Ea a făcut parte din echipă României care a cucerit medalia de aur în Olanda, la Campionatul Mondial pentru Tineret din 1967. Deoarece la acest turneu nu au participat decât echipe din Europa, Federația Internațională de Handbal a decis să îl considere doar o ediție experimentală, nu una oficială. Cu
Rozália Soós () [Corola-website/Science/328209_a_329538]
-
drept conte la Melfi, iar Drogo a dobândit Venosa din partea lui Guaimar, în cadrul divizării în 12 părți a teritoriului cucerit. În 1044-1045, Drogo a luptat în favoarea fratelui său în Apulia, ocazie cu care i-a asediat pe bizantini în Bovino, cucerind localitatea. În 1046, când Guillaume a murit, Drogo și Petru I de Trani erau principalii candidați în preluarea succesiunii. În cele din urmă, Drogo, sprijinit de Guaimar, a fost ales pentru succesiunea fratelui său. Se puneau astfel bazele pentru constituirea
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
atacat și capturat. Guaimar a intermediat eliberarea lui Richard la sfârșitul anului 1047 sau începutul celui următor. În 1048, Drogo s-a aflat la comanda unei expediții în Calabria trecând prin valea râului Crati, lângă Cosenza. El a distribuit teritoriile cucerite în Calabria și i-a conferit lui Robert Guiscard un castel la Scribla, pentru a-i supraveghea intrările. În 1050, el a trebuit să îl sprijine pe Guaimar în reprimarea răscoalei unui anume Guillaume Barbote. În 1051, papa Leon al
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
urmare a bătăliei de la Civitate, normanzii de sub conducerea lui Umfredo au profitat de drastica slăbire a papalității pentru a-și continua cuceririle. Ei au capturat Oria, Nardò și Lecce până la sfârșitul anului 1055. Robert Guiscard, adevăratul erou de la Civitate, a cucerit în acest timp Minervino Murge, Otranto și Gallipoli înainte ca Umfredo să îl trimită înapoi în Calabria de teama creșterii puterii și influenței sale. După moartea sa din 1057 (sau 1056 potrivit unora dintre surse), Umfredo a fost succedat în
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
care s-a desfășurat în cursul a doar câțiva ani după o signură bătălie decisivă (bătălia de la Hastings), cucerirea Italiei de sud a fost rezultatul a decenii de multe confruntări militare, puține din acestea fiind decisive. Multe teritorii au fost cucerite în mod independent și abia ulterior acestea au fost reunite într-un singur stat. În comparație cu cucerirea Angliei, cucerirea Italiei sudice a fost neplanificată și neorganizată. Cea mai timpurie dată consemnată pentru sosirea cavalerilor normanzi în Italia de sud este anul
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a pornit către sudul Italiei, împărțită în trei detașamente aflate sub comanda respectiv a lui Henric al II-lea, a arhiepiscopului Pilgrim de Köln și a patriarhului Poppo de Aquileia, pentru a ataca Troia. Deși aceasta nu a putut fi cucerită de la bizantini, toți principii longobarzi au fost aduși sub ascultarea Imperiului romano-german, iar Pandulf de Capua a fost transportat într-o închisoare din Germania. Acest moment a marcat sfârșitul răscoalei longobarde din sudul Italiei. În 1024, mercenarii normanzi (probabil sub
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
său direct, conferindu-i titlul de "dux et magister Italiae comesque Normannorum totius Apuliae et Calabriae", primul titlu legitim pentru normanzii din Melfi. Henric, a cărui soție Agnes fusese tratată cu dispreț de către beneventini, l-a autorizat pe Drogo să cucerească Benevento și să îl dețină în numele său. Cu toate acestea, normanzii nu au capturat orașul decât în 1053. În 1048, Drogo a condus o expediție în Calabria prin valea râului Crati, lângă Cosenza. El a distribuit teritoriile cucerite în Calabria
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]