13,903 matches
-
nu ajung la un acord, planul cadastral se întocmește conform soluției propuse de inițiator. ... (5) Consiliile locale supun consultării populației, prin referendum local, odată cu hotărârile de înființare a unităților administrativ-teritoriale prevăzute la alin. (1) și (2), și planurile cadastrale de delimitare teritorială a acestora. ... (6) Cheltuielile legate de întocmirea și avizarea planurilor cadastrale fac parte din cheltuielile aferente organizării referendumului. ...�� ---------------- Art. 5^1 a fost introdus de articolul unic din LEGEA nr. 308 din 12 iulie 2006 , publicată în MONITORUL OFICIAL
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187200_a_188529]
-
ianuarie 2008 prin prezentul ordin, în conformitate cu prevederile art. 5 pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităților din economia națională - CAEN. Principii utilizate în elaborarea CAEN Criterii pentru diviziuni și grupe CAEN Principalele criterii utilizate în delimitarea diviziunilor și a grupelor CAEN (nivel de detaliere de două și, respectiv, 3 cifre) se referă la caracteristicile activităților unităților productive, care joacă un rol decisiv în determinarea gradului de similitudine dintre structurile unităților și anumite relații economice. Principalele aspecte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187346_a_188675]
-
interioare este uniformă - coeficienții de schimb de căldură prin convecție și prin radiație (lungime de undă mare) pentru fiecare suprafață interioară sunt considerați în mod separat - dimensiunile fiecărui element de construcție sunt considerate pe partea interioară pentru fiecare element de delimitare a încăperii - efectele punților termice asupra transferului de căldură sunt neglijate - valorile coeficienților de schimb de căldură sunt: - coeficient de schimb de căldură prin convecție la interior: h(ci) = 2,5 W/mpK - coeficient de schimb de căldură prin radiație
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
și exteriorul unei cladiri (fig. 2.3). Pe baza schemei din figură, elementele componente ale anvelopei unei construcții sunt considerate în funcție de inerția termică, de transparență și de poziție. Din punct de vedere al inerției termice și al transparenței, elementele de delimitare la exterior ale unui local se clasifică în: - elemente exterioare opace ușoare - elemente exterioare opace grele - elemente transparente (ferestre, luminatoare, uși vitrate) De asemenea, în cadrul metodei se ține cont de prezență elementelor de construcție interioare pentru efectuarea bilanțului termic al
EUR-Lex () [Corola-website/Law/187120_a_188449]
-
și atacă ținte occidentale ei au acceptat aspectele materiale ale globalizării, modernizarea, dar se opun vehement occidentalizării, cu aspectele ei culturale, morale și spirituale. Un alt punct major al dezbaterii pe marginea globalizării îl constituie aspectul ei cronologic, mai precis, delimitarea ei temporală. În perspectiva hiperglobaliștilor, momentul de sfârșit al Războiului Rece a marcat trecerea într-o veritabilă epocă a globalizării, complet inedită în manifestare, în care comerțul liberal și valorile democratice occidentale se extind la nivel global, frontierele dispar, inclusiv
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
materialele cartografice indicate din cadrul capitolelor invocate nominal mai sus). În situația nesuprapunerii perfecte ale hărților tematice specificate și rămânerii unor areale (state) la limita disputei de proximitate a două unități regionale învecinate, s-a aplicat procedeul primațialității elementului dominant, prin delimitarea arealului de manifestare a factorului/factorilor considerat/considerați de noi coordonator(i), la nivelul cadrului politico-geografic respectiv. Astfel, includerea Ciadului în perimetrul subregiunii est-sahariene (alături de Sudan) și nu în subregiunea afro-mediteraneeană, s-a făcut în baza valorilor conflictualității (cu pondere
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
parte din istoria psihiatriei și a suferințelor psihice (nerecunoscute ca atare). Această omologare între măsurile restrictive aplicate deținutului de drept comun și represiunea aplicată alienatului a fost îndelungată, fiind frecventă încă și în secolul al XIX-lea. De altfel, o delimitare riguroasă este dificilă și astăzi. Doctorul Alex. Brăiescu, pe care îl vom prezenta la capitolul "Psihiatria științifică", descria locurile unde poposeau atât de frecvent bolnavii mintali, încă la începutul secolului al XX-lea, ca fiind "localuri infecte, mizerabile expresii ale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
concrete izvorâte dintr-o cunoaștere bună a situației de la noi. Ca și A. Fătu, din care Lukaszewski poate să se fi inspirat (regăsim o organizare identică în ambele lucrări), autorul se preocupă de aproape de asistența psihiatrică de spital, făcând o delimitare diferențiată a categoriilor de bolnavi psihici care ar putea beneficia de această asistență. Spitalul de psihiatrie preconizat de Lukaszewski este o instituție care pare însă oarecum idealizată, în tot cazul mai greu de realizat decât aceea preconizată în 1863 de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
astfel cenestezia. Această ultimă idee, emisă între 1910 și 1915, este particular specifică concepției lui C. I. Parhon despre relațiile neuro-somato-endocrine. ■ Neurologie O mare parte din activitatea desfășurată de profesorul C. I. Parhon aparține predominant neurologiei. Neputându-se face o delimitare tranșantă între psihiatrie și neurologie (orice boală psihică, conform concepției lui Parhon, este concomitent o suferință neurologică), nu putem omite acest câmp din activitatea desfășurată la Iași. De altfel, aceste preocupări continuau activitatea mai veche a lui C. I. Parhon
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
fost migrena și sindroamele neurodistrofice în care, prin tratamente hormonale, a comunicat numeroase vindecări sau ameliorări. În privința sindroamelor neurodistrofice, a comunicat cazuri rare de asocieri între boli neurodistrofice, tulburări cutanate și malformații. În neurooncologie, C. I. Parhon a contribuit la delimitarea unor sindroame anatomo-clinice puțin cunoscute la acea dată, prin lucrările sale în acest domeniu situându-se printre promotorii acestei discipline în România, alături de Marinescu, Noica, Minea. * În evoluția psihiatriei românești, aceste studii au contribuit la menținerea unor poziții conceptuale organice
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
acestor analize la limba română.................................. 180 6.1.3. O analiză potrivită pentru situația din limba română.................. 183 6.2. Statutul sintactic al elementului se........................................................ 187 7. Notă despre adjectivele ergative..................................................................... 196 8. Concluzii......................................................................................................... 199 Capitolul 4: Teste sintactice de delimitare a clasei și relevanța acestora pentru limba română.............................................................................................. 201 1. Preliminarii: teste, diagnostice, nepotriviri.................................................... 201 2. Adjectivarea participiului............................................................................... 202 3. Selecția auxiliarului de perfect compus și acordul participiului perfect........ 204 4. Testul obiectului intern.................................................................................. 211 5. Infinitiv vs supin............................................................................................ 216
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limba română; prezentarea fenomenului alternanței cauzative și a explicațiilor pentru apariția acestui fenomen; prezentarea relației semantice, lexicale și sintactice dintre ergativ și reflexiv. Ultimul punct al capitolului are în vedere adjectivele ergative. Al patrulea capitol este rezervat testelor sintactice pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative, a căror folosire este legată de abordarea sintactică, dar care au fost explicate și din alte perspective. Deși, aparent, este vorba despre un inventar al diagnosticelor propuse pentru inacuzativitate, unele legate de limba română (adjectivarea participiului, selecția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Încadrarea acestor verbe în clasa inacuzativelor este o problemă controversată. Prin structura simetrică a acestui capitol, am urmărit, pentru fiecare dintre cele două verbe, istoria interpretării (din diverse domenii, logică, semantică, sintaxă, gramatică comparată, în care s-a încercat fie delimitarea valorilor și a utilizărilor, fie unificarea interpretării); în privința datelor, am avut în vedere mai întâi limbi ergative, apoi latina și limbile romanice și, în sfârșit, româna, pentru care am folosit contextele redate în DA. Scopul acestui demers este adunarea a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative, cum sunt partiția ergativ/acuzativ sau existența verbelor inacuzative în limbile ergative. 2.1. Analiza "inacuzativă" a limbilor ergative Deși majoritatea cercetătorilor optează pentru diferențierea netă a limbilor acuzative de limbile ergative și, în cazul acestora din urmă, pentru delimitarea ergativității morfologice de ergativitatea sintactică, există și cercetători care consideră că diferențele dintre cele două tipuri de limbi se situează la nivelul unor mecanisme sintactice sau al tipului și al numărului de proiecții sintactice, situație în care distincția ergativitate morfologică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu poate fi subsumată celei a inacuzativelor. Includerea acestor verbe în clasa inacuzativelor s-a făcut, așa cum am arătat, mai ales pe baza testelor sintactice (pentru limbi ca italiana, neerlandeza, engleza). În română, unde nu există teste sintactice sigure de delimitare a clasei inacuzativelor, soluția nu poate fi verificată prin această metodă. Este adevărat însă că verbele psihologice care au variantă cauzativă trec testul adjectivării participiului − om supărat/ amuzat/preocupat etc., − dar acesta nu poate fi folosit ca argument pentru inacuzativitate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se regenera, a se stinge (derivate); ● nereflexive: a apărea, a deceda, a dispărea, a fi, a muri, a pieri, a reapărea, a recidiva, a răposa, a regresa, a renaște, a stagna, a sucomba (primare). Am considerat ca fiind esențială pentru delimitarea acestei subclase semantice informația [existență/apariție/dispariție fără control asupra procesului]. Și pentru aceste verbe se pot formula observații asemănătoare cu cele făcute pentru celelalte clase. Pentru unele verbe, comportamentul inacuzativ caracterizează numai situația în care subiectul este nonuman, deci
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acțiune sau starea exprimată de predicat. ● Palmer (2007 [1994]: 8) consideră că Agentul și Pacientul sunt cele mai importante roluri pentru tipologie (dar contează și Locativul și Instrumentalul), aflându-se la baza distincției tranzitiv/intranzitiv și sunt importante și pentru delimitarea ergativ/acuzativ. Palmer (2007 [1994]: 22) adaugă că toate limbile fac distincția între Agent și Pacient. ● Avram (2003: 170) subliniază că Pacientul suferă o schimbare de stare sau de localizare și nu are control asupra activității denotate de verb. ● Levin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
blush 'a roși', arrive 'a sosi', break 'a se rupe'). Reinhart (1996: 10) comentează și o altă abordare în termeni aspectuali, influențată de filologia descriptivă și studiul discursului − Smith (1970)84, Tenny (1992, 1994), Verkuyl (1972). Noțiunile utilizate (punct final, delimitare, măsura evenimentului) nu sunt definibile și denotă proprietăți ale situațiilor din lume, și nu ale predicatelor, propozițiilor, intervalelor. Reinhart (1996: 13) formulează observația că singurul punct în care analiza aspectuală e bună este explicația că, atunci când un verb inergativ e
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
natura obiectului direct: obiectul direct masiv sau nume nespecificat din punct de vedere cantitativ determină interpretarea atelică, iar obiectul direct specificat cantitativ, interpretarea telică. Tenny (198787, 1992, 1994) este autorul primei teorii bine articulate a influenței aspectului asupra realizării argumentelor: delimitarea evenimentului are loc în interiorul VP și numai obiectul direct poate fi măsura evenimentului. La Chomsky (1995), AspP este proiecția funcțională care codifică aspectul, iar interpretarea telică apare atunci când obiectul direct se deplasează în Spec,AspP și primește acuzativul prin acord
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au pus distincția adjectiv ergativ vs adjectiv inergativ pe seama unor teste sintactice (de regulă, cele folosite și în domeniul verbal). Dat fiind faptul că româna nu are teste sintactice relevante pentru a distinge verbele inergative de cele ergative/inacuzative, problema delimitării adjectivelor ergative (și a relevanței acesteia pentru limba română) rămâne deschisă. 8. CONCLUZII În acest capitol am prezentat istoricul interpretării clasei de verbe inacuzative, din care am reținut aspectele pe care le-am considerat relevante pentru analiza acestei clase de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
modele propuse pentru italiană, franceză, germană, neerlandeză). În absența unor teste sintactice pentru verbele ergative românești nu se poate proba statutul de adjectiv ergativ al unui element lexical, de aceea am lăsat deschis acest subiect. Capitolul 4 TESTE SINTACTICE DE DELIMITARE A CLASEI ȘI RELEVANȚA ACESTORA PENTRU LIMBA ROMÂNĂ 1. PRELIMINARII: TESTE, DIAGNOSTICE, NEPOTRIVIRI Ideea folosirii testelor pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative provine din abordările de tip sintactic ale inacuzativității (vezi Capitolul 3, 4.1.); testele au fost aplicate mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
poate proba statutul de adjectiv ergativ al unui element lexical, de aceea am lăsat deschis acest subiect. Capitolul 4 TESTE SINTACTICE DE DELIMITARE A CLASEI ȘI RELEVANȚA ACESTORA PENTRU LIMBA ROMÂNĂ 1. PRELIMINARII: TESTE, DIAGNOSTICE, NEPOTRIVIRI Ideea folosirii testelor pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative provine din abordările de tip sintactic ale inacuzativității (vezi Capitolul 3, 4.1.); testele au fost aplicate mai întâi pentru limbile italiană și neerlandeză. În acest capitol, voi prezenta tipurile de teste sintactice propuse pentru diverse limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
între inacuzative și inergative, dar distincția există. Alexiadou (2001: 84) afirmă că rusa nu distinge între inacuzative și inergative. Relevanța testelor a fost și contestată. Mackenzie (2006: 182) − într-o carte care se ocupă chiar de testele sintactice folosite pentru delimitarea clasei incuzativelor − arată că sunt greu de găsit motivații pentru distingerea inacuzativelor de inergative atunci când subiectul este postverbal. Mackenzie (2006: 184) susține că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt legate de structura informațională, deci nu sunt relevante pentru delimitarea clasei. 2. ADJECTIVAREA
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sintactice folosite pentru delimitarea clasei incuzativelor − arată că sunt greu de găsit motivații pentru distingerea inacuzativelor de inergative atunci când subiectul este postverbal. Mackenzie (2006: 184) susține că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt legate de structura informațională, deci nu sunt relevante pentru delimitarea clasei. 2. ADJECTIVAREA PARTICIPIULUI Deși în lucrările despre inacuzativitate nu i se acordă foarte mare importanță, primul test pe care îl prezint este adjectivizarea participiului. Motivația acestei ordini este că, pe lângă imposibilitatea pasivizării 3, este singurul test aplicabil, în limba
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
supinului în anumite contexte, eventual marcate stilistic. 6. TESTE CARE FUNCȚIONEAZĂ ÎN ALTE LIMBI ROMANICE Pentru unele dintre limbile romanice (în special pentru italiană − vezi Capitolul 3, 7., pentru testele inventariate de Cinque) au fost propuse mai multe teste de delimitare a clasei inacuzativelor, dintre care voi prezenta numai două: cliticizarea partitivă, pentru italiană și franceză, și posibilitatea apariției subiectului postverbal "nud", pentru spaniolă. Aceste teste sunt aplicate și în alte limbi. 6.1. Cliticele pronominale partitive În italiană și în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]