14,279 matches
-
vâlcea înconjurată de un climat mai continental, în care se simt mai mult efectele brizei de lac, decît cele ale brizei marine. Zona în care s-a dezvoltat așezarea este deținătoarea unor urme de viață neîntrerupte din neolitic. Prima mențiune documentară datează din 1560, cînd așezarea este amintită într-un firman al Sultanului. Numele localității vine din limba turcă și are ca sursă de inspirație culoarea cenușie a apelor lacului cu aspect vărgat ("techir"). Spre sfârșitul secolului XIX se fac primele
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
trupa teatrului a colaborat și cu alți regizori - Vlad Mugur, Tompa Gabor, Mihai Măniuțiu, Mircea Cornișteanu, Claudiu Goga, Laszlo Bocsardi. Odată cu inaugurarea clădirii în 1973, Constantin Gheorghiu a fondat aici Muzeul Teatrului Național. În prezent, muzeul dispune de un fond documentar care acoperă o perioadă începând din 1837 (primele manifestări artistice în Craiova) și continuând până în prezent, si care cuprinde afișe, programe, fotografii, tablouri, schițe de decor și costume, costume și obiecte de recuzita ce ilustrează istoria artei spectacolului de-a
Teatrul Național Marin Sorescu Craiova () [Corola-website/Science/313475_a_314804]
-
Turnișor (în dialectul săsesc "Neppenderf, Nâpndref, Naepmdref", în , în ) este în prezent un cartier al municipiului Sibiu. Așezarea a fost întemeiată de sași și este atestată documentar din anul 1336. După 1734 aici s-au stabilit și landleri. Localitatea a fost încorporată municipiului Sibiu după cel de-al Doilea Război Mondial. În anii 1980, în cadrul politicii de sistematizare inițiate de guvernul României socialiste, o parte a caselor
Turnișor, Sibiu () [Corola-website/Science/313777_a_315106]
-
scaune săsești” se presupun a fi formate din comitatele inițiale înainte de anul 1224, termenul de „scaun” fiind o formă prescurtată a „scaunului de judecată”. Scaunele din provincia Sibiului s-au creat după mijlocul secolului al XIII-lea și primele menționări documentare s-au făcut doar în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Cele "Șapte scaune" inițiale au fost: Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu și Rupea la care s-a mai adăugat scaunul Sighișoarei la începutul secolului al XIV
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Comuna Glodeni se situează pe malul râului Mureș, la 14 km de municipiul Târgu-Mureș, pe șoseaua ce leagă Dumbrăvioara de Voivodeni, și a fost pentru prima dată atestată documentar în 1263, sub denumirea de "Sarpatak", iar, mai apoi, în anul 1319, sub denumirea de "Sarpataka", într-un act de donație al regelui Carol al Ungariei. În anul 1900 (conform Șematismului greco-catolic), distribuția pe confesiuni a populației localității era: 262
Biserica de lemn din Glodeni, Mureș () [Corola-website/Science/313826_a_315155]
-
cu hramuri diferite în funcție de sursa de informație, acesta fiind „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” sau „Schimbarea la Față”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Țiptelnic este cea mai mică localitate componentă a comunei Band, fiind atestată documentar pentru prima dată doar în anul 1602, sub denumirea de "Szaltelek". Localitatea este cunoscută ca având de-a lungul timpului o populație majoritar românească. Recensământul din 1857 menționa 236 locuitori din care 168 erau greco-catolici, 22 romano-catolici și 46 reformați
Biserica de lemn din Țiptelnic () [Corola-website/Science/313829_a_315158]
-
sunt aproape singurele documente materiale care mai păstrează amintirile pământului și anume că aici, odinioară, au trăit numeroși români. Situată la o distanță de doar 9 km față de Târgu-Mureș, localitatea Pănet ( fost Pănetu de Câmpie, în ungurește Mezopanit) este atestată documentar în prima parte a secolului al XIV-lea. În anul 1332 registrele de dijme papale amintesc de preotul Ioan „de Pambus” care achită o anumită sumă de bani. În perioada următoare denumirea localității variază: 1431-Panijth; 1567-Panijt; 1733-Penyed; 1750-Penyet;1760-62: Panit
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
secolul XVII conform inscripțiilor din biserică. Avea hramul „Sfântul Nicolae”. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice, aceasta arzând în 1990. Localitatea Valea, componentă a comunei Vărgata, a purtat anterior anului 1964 denumirea de Iobăgeni, prima atestare documentară venind din anul 1470, când este consemnată sub denumirea de "Jobbagisthwanfalwa" (Satul iobagilor). Conscripția din 1733 consemnează 365 de credincioși greco-catolici care aveau preot și biserică, pentru ca, mai apoi, în 1839, localitatea să fie consemnată ca locuită de secui și
Biserica de lemn din Valea () [Corola-website/Science/313830_a_315159]
-
de Drept și Administrație Publică. A publicat 71 studii și articole, din care 7 în volume și reviste din străinătate și a realizat 82 emisiuni difuzate pe TVR Internațional cu tematici din domeniile Criminalisticii și Dreptului Penal, precum și 3 filme documentare. A participat și prezentat un număr de 23 comunicări științifice din care 13 în străinătate la reuniuni internaționale de prestigiu în Argentina, SUA, Germania, Olanda, Franța, Italia, Irlanda, Belgia, Cehia. A participat și participă în mod curent la reuniunile științifice
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
din zeciuială în folosul lor. Acest domeniu a fost inclus în provincia Sibiului, din punct de vedere juridic și administrativ, la începutul secolului al XV-lea. Colonizarea sașilor pe acest domeniu s-a făcut anterior anului 1283, când se atestă documentar, în 1263, că satele Ocna Sibiului, Mănărade, Hașag și Nocrich aparțineau lui Jula, fiului banului Ladislau. Conform acestui document nu este atestată și prezența sașilor aici, deoarece regiunea cuprindea mai multe sate care erau în proprietate nobililor, greavilor, prepoziturii Sibiului
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
Jula, în 1268, Nicolae fiul său primește de la Ștefan I ca danie așezările Mediaș, Micăsasa, Furkeschdorf (dispărută) și Dupuș, localități care au aparținut bunicului său. Ambele danii nu specifică nimic despre populația săsească și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza că
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
ereditare precum și dispariția acestei funcții, începând cu secolul al XIV-lea și terminând cu sfârșitul secolului al XV-lea, a fost și este un subiect controversat în rândul istoricilor, care s-au ocupat cu această chestiune. Primele informații și menționări documentare despre greavi provin începând din secolele al XII-lea și al XIII-lea, documente care atestă danii, schimbări de sate și numele unor greavi. V. Werner consideră că, asemenea colonizărilor germane din alte regiuni, unde locatorul a jucat un rol
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
alte regiuni, unde locatorul a jucat un rol deosebit, greavii au avut aceeași importanță și datorită faptului că mult vreme ei au apărut sub numele de „"comes"” și că uneori, în interiorul aceleiași comunități, existau greavi înrudiți între ei. Toate menționările documentare ale tuturor privilegiilor acordate de-a lungul timpului coloniștilor sași, unde se amintește despre alegerea unui conducător localnic, întotdeauna este vorba de un jude sătesc. Chiar dacă greavul nu era cea mai importantă personalitate a satului, el era privilegiat fie și
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
sate și târguri, și care nu trebuie confundați cu juzii sătești (în , în ). Th.Nägler susține teza prin care, la momentul înființării instituției greavilor, comunitatea locală nu avea drept de opinie sau de vot. În susținerea acestei supoziții stau menționări documentare prin care greavul era instituit împotriva voinței comunității, prin ordin regal. În consecință, Th. Nägler generalizează ideea că greavii de pe pământul regal au avut puteri discreționare și depline doar temporar și cu totul excepțional. În teritoriile în care cuantumul drepturilor
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
limba română în comunitățile românești din vecinătatea Româninei 4. Realizarea de studii, analize, cercetări privind comunitățile românești din vecinătatea României, în parteneriat cu instituții publice și organizații neguvernamentale de profil 5. Organizarea de evenimente cu caracter cultural, artistic, științific, educațional, documentar, cu preponderență pentru tinerii români din comunitățile aflate în vecinătatea României, în colaborare cu alte instituții de specialitate 6. Facilitarea dialogului și a colaborării atât a personalităților românești din afara granițelor, cât și a organizațiilor reprezentative ale etnicilor români din vecinătatea
Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni () [Corola-website/Science/314877_a_316206]
-
și din cartierul în care locuiește, Berceni. Imaginile redate reprezintă vederi de la fereastra atelierului, spații virtuale ce sunt construite în flesh and blood din materia pe care o înmagazinează în fiecare zi din diverse surse străine. În peisajele cu valoare documentara, atât din punct de vedere vizual, cât și biologic, apar binecunoscutele clișee etichetate drept made în epoca postcomunistă, adică rămășițe de uzine și furnale ce se desenează pe fundalul unor blocuri de 4-5 etaje, cu acoperișul plin de antene. Sau
Nicolae Comănescu () [Corola-website/Science/314922_a_316251]
-
târg un coagulator permanent al tradițiilor din zona europeană și cea mai importantă manifestare de gen din regiune. Târgul a păstrat caracterul original, adăugând funcției comerciale specifice, funcția instructivă, prin demonstrațiile practice realizate de meșteri și de „învățăceii”lor, funcția documentar artistică, prin etalonarea frumuseții costumelor populare din zonele de proveniență a creatorilor și funcția socială, de intermediere a unor contacte între meșteri și publicul vizitator. Simpozionul Internațional „Cultură - Tradiție - Toleranță”. Simpozionul Internațional "Cultură - Tradiție - Toleranță" a avut ca principală temă
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
10,00) nu mai au acces în sala de concurs. ... (8) În timpul concursului candidații nu au voie să consulte niciun fel de materiale, să discute cu ceilalți candidați, să copieze sau să aibă asupra lor aparatură electronică de comunicare. Materialele documentare sunt depozitate într-un colț al sălii, unde candidații nu au acces până la terminarea concursului. Tot aici se vor depozita și telefoanele mobile, închise pe toată durata probei de concurs. ... (9) La terminarea concursului candidații predau șefului de sală, sub
METODOLOGIE din 25 septembrie 2015 pentru desfăşurarea concursului de rezidenţiat pe loc şi pe post în medicină, medicină dentară şi farmacie, sesiunea 15 noiembrie 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265305_a_266634]
-
10,00) nu mai au acces în sala de concurs. ... (8) În timpul concursului candidații nu au voie să consulte niciun fel de materiale, să discute cu ceilalți candidați, să copieze sau să aibă asupra lor aparatură electronică de comunicare. Materialele documentare sunt depozitate într-un colț al sălii, unde candidații nu au acces până la terminarea concursului. Tot aici se vor depozita și telefoanele mobile, închise pe toată durata probei de concurs. ... (9) La terminarea concursului candidații predau șefului de sală, sub
METODOLOGIE din 5 octombrie 2015 pentru desfăşurarea concursului de rezidenţiat pe loc şi pe post în medicină, medicină dentară şi farmacie, sesiunea 15 noiembrie 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265313_a_266642]
-
murit de cancer la vârsta de 77 de ani, în 1995, văduva lui a continuat să-i plătească Jeannei Calment rata până la moartea acesteia. În toți acești ani, Calment obișnuia să spună că ea "a concurat cu Matusalem". Un film documentar despre viața ei, intitulat "Beyond 120 Years with ", a fost lansat în 1995. La 21 februarie 1997, la sărbătorirea a 122 de ani, s-a anunțat că n-o să mai aibă apariții publice, sănătatea ei deteriorându-se grav. A murit
Jeanne Calment () [Corola-website/Science/318471_a_319800]
-
în fântână pentru a nu fi capturate de tătari. O altă biserică este menționată în uricul din 15 martie 1490 pentru constituirea Episcopiei de Rădăuți, fiind consemnată ""a 38-a biserică cu popă pe Soloneț, la Vlad Negru"". Prima atestare documentară a satului are loc la 17 ianuarie 1517, el fiind multă vreme sat boieresc. Conform Cronicii parohiei și a lucrării ""Monografia comunei Soloneț"" (București, 1937) a lui Constantin Milici, actuala biserică de lemn din Soloneț ar fi fost construită în
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
clasificare . Satul Todirești este situat la o distanță de aproximativ 17 km de orasul Suceava. Conform tradiției, moșia satului ar fi fost dăruită de domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) unui căpitan de oaste cu numele de Toderașco. Prima sa atestare documentară datează din 12 martie 1439, când domnitorii Iliaș și Ștefan obțin satul de la Mănăstirea Moldovița în schimbul unor danii. ""Cu mila lui Dumnezeu, noi Ilie voievod, Domnul Țării Moldovei, și fratele domniei mele, Ștefan voievod ... am dat mănăstirii noastre care-i
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
Satul Frătăuții Noi este situat în partea de nord-est a județului Suceava, fiind străbătut de râul Suceava. El se află la o distanță de circa 13 km nord de municipiul Rădăuți, în apropiere de granița cu Ucraina. Prima sa atestare documentară datează din anul 1412, dar se pare că satul ar fi existat și în secolul al XIV-lea. Satul a fost inițial sat boieresc, fiind stăpânit de boierul Giurgiu de Frătăuți (până în 1433), apoi de fiul acestuia, Danco. În anul
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
județul Suceava, deși are o vechime mare. Satul Grănicești este situat în partea de nord-est a județului Suceava, de-a lungul drumului național DN2 (E85), la 27 km de municipiul Suceava și la 17 km de orașul Siret. Prima atestare documentară a localității o reprezintă un uric din 15 martie 1490, când Ștefan cel Mare (1457-1504) a întărit Episcopiei de Rădăuți dreptul de stăpânire a 50 de sate "„care au fost date de Alexandru voievod”." Același document menționează că între cele
Biserica de lemn din Grănicești () [Corola-website/Science/320486_a_321815]
-
a purtat denumirea oficială de Bolboca (în ), în acel an el fiind redenumit Kotlovina ("bazin" sau "vale" în limba rusă). Localitatea Bulboaca a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1752, populația fiind formată din moldoveni . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul
Bulboaca, Reni () [Corola-website/Science/317900_a_319229]