15,136 matches
-
pielea goală, și e ca și cum ți l-ai ascunde pe Pulănescu într-o cascadă de cioburi. Fiecare sunet și miros și privire e cu atât mai greu de suportat. E un oraș dur. Abia acum văd cât de adevărat e. Dur? E o adevărată harababură! Toată explodează numai în imediata ta apropiere. Toate lucrurile sunt mult mai pline de viață. Mult mai adevărate aici. Și trebuie să si de-a face cu noul tip de oameni care produc bani, alergători iscusiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ce servicii! Am țipat de bucurie când uriașa navă s-a zguduit la ora exactă și s-a cutremurat, mișcându-se greoi spre ring. Am urmărit lăculețele de lumină, goana basculantelor; și am simțit cum strânsoarea și lumina orbitoare a durului New York slăbesc în intensitate. Nu, nu mă mai poți prinde de-acum. Ne-am ocupat fiecare locul în încărcător, apoi am gonit, urlând eficient, prin tubul cel negru, după care ne-am luat zborul în noapte. * Când avionul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
au întâmplat în același timp. Prima dată, ca de încălzire, cineva mi-a tras un șut în mutră - dar din interior. Capul mi-a zvâcnit la impactul cu această cizmă dureroasă, cu acest uppercut, deloc glumeț, cât se poate de dur. Între timp am simțit cum un întreg duș de vomă și venin mi se revarsă din burtă. Trei sticle de B & F e un stomac complet gol, de aici toată frecangeala și bătălia asta, toată fereala și înșelăciunea și fierberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fețe hibernale, spre căldură și mâncare și spre problemele omenești. Georgina ar trebui să fie printre ei, îndreptându-se către aceleași lucruri, adunate toate într-o singură cameră. Viața e destul de bună aici, în Anglia, dar trăim pe o planetă dură și să nu-mi vii cu alte chestii. Chiar și pe cele mai bune, libere și bogate latitudini, tot o planetă dură rămâne. Dacă te duci vreodată pe Pământ, fii cu ochii în patru. Ai auzit probabil că polonezii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
adunate toate într-o singură cameră. Viața e destul de bună aici, în Anglia, dar trăim pe o planetă dură și să nu-mi vii cu alte chestii. Chiar și pe cele mai bune, libere și bogate latitudini, tot o planetă dură rămâne. Dacă te duci vreodată pe Pământ, fii cu ochii în patru. Ai auzit probabil că polonezii s-au dat la fund. Dea. Legea militară. Legea marțială. Un tip cu nume de cură contra mahmurelii conduce toată afacerea. Primul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mama nu se po tri vea câtuși de puțin cu imaginea doamnei de pe ecran. Mi s-a strâns inima la gândul că nu voi putea ajunge niciodată la înălțimea lumii în care trăia. După moartea mamei, survenită în aprilie 2005, dure rea și dorul de toți ai mei dispăruți de-a lungul vremii nu mi s-au alinat decât prin scoaterea la lumină a moște nirii spirituale lăsate de familia al cărei ultim descendent devenisem. Am început cu bunica mea, Marie
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
înlocuirii mașinilor cu oameni în munca brută. Avuseseră un oarecare succes, atâta vreme cât construcția era în plină desfășurare, înghițind multe vieți omenești. Odată cu terminarea lucrărilor, își pierduseră obiectul muncii, ca și cea mai mare parte din membrii. Totuși rămăsese un nucleu dur, ce nu fusese niciodată descoperit și care prin existența lui era ca un spin în coaste, pentru autoritățile confederate. Cât timp existau ei, la fel de bine puteau să apară și alții, mult mai periculoși, pe care Confederația să nu-i poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o carte”... și din cauza comuniștilor a adormit într-un pământ străin, departe, foarte departe de țară. În textul: Matei Caragiale, Papadima face sublinieri de mare sensibilitate: autorul Crailor de curtea veche “blând și sfios, singuratic, pe care viața-l lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa”...“Marele lui teme favorite erau Bucureștii și pisicile”...“A iubit frenetic viața”...și a fost cronicarul “ultimelor străluciri și abjecțiuni ale levantinismului la noi”... În adevăr, cine poate uita
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
soția lui legitimă și s-a căsătorit cu Irodiada, împotriva legii. Pentru această 22 nelegiuire, Ioan Botezătorul, păzitorul dreptății și propovăduitorul adevărului și al pocăinței, îl mustra pe Irod în public, înaintea tuturor. Irod nu primea cu inimă bună cuvintele dure dar adevărate ale Sfântului Ioan. E drept că aparenta dulceață a păcatului nu îți arată la început și fața ei cea amară și neagră. E trist totuși că de cele mai multe ori noi conștientizăm gravitatea păcatului, precum Irod, totuși mutăm gândul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
decât să plec mai repede de-acolo și să n-o mai văd nici odată pe Irina. Ea dispăruse la veceu pentru chestii intime și s-a-ntors, mare, țâțoasă, cu mult păr pubian (îmi imaginasem femeile cu totul altfel), cu șol duri musculoase, în aerul cenușiu al camerei. Și-a pus halatul și și-a aprins o țigară. Aici tonul povestirii mele ar trebui să se schim be dintr-un fel de scherzo patetic („pathetic“, mai bine zis) în ceva grav sau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ascultat șoaptele contesei și ele erau dogite, pătimașe: fuck în sus și fuck în jos. Am strâns în palme fesele con tesei și ele erau înghețate (s-au încălzit pe parcurs). Am intrat toată noaptea-n contesă, în multe rân duri, în multe feluri și-n multe părți, până când contesa a miorlăit de plăcere în inima patului din inima dormitorului din inima castelului din inima Irlandei, țara druizilor, a berii Guinness și a lui Joyce. Dimineața, contesa se fâțâia-n fundul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pal ma!“ Am închis ochii, extrem de fericit, de parcă aș fi profețit vreodată acea întâlnire, și după o clipă am simțit în palmă greutatea și răceala unui obiect - cel pe care-l privesc și acum, când scriu la computer aceste rân duri - peste care am strâns degetele. „Noro cosule!“ mi-a mai zis fata, și-a rupt-o la fugă înapoi cu căruciorul, spre fundul curții, dispărând în cine știe ce odăi. Am deschis pumnul. Obiec tul din palma mea reflecta, în penumbră, cerul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia și proza lumii. Pentru că le înnebunește „Angie“ al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total și inexplicabil contra gândacilor de bucătărie. Pentru că până și cea mai dură bussiness woman poartă chiloți cu înduioșătoare floricele și danteluțe. Pentru că e așa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloții femeii tale, niște lucru șoare umede, negre, roșii și albe, parte satinate, parte aspre, mirându-te ce mici supra
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Pentru o persoană cu suflet frumos putem avea multă amiciție - amor nu. Sărutarea pe care regina Margareta de Scoția a dat-o învățatului însa urâtului Alain Chartier a fost numai o grimasă. [13] Nu esistă oameni mai nenduplecați și mai duri decât cei preocupați într-una de nefericirea lor. 1054 {EminescuOpXV 1055} [14] Spirite mari se nasc adesea prin nevoie. Țările cele mai neroditoare au avut cei mai mari guvernatori. Dovezi - Moise, Petru I și regele Prusiei. [15] Și oamenii cei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
realizează o critică severă a defectelor și viciilor, condamnând fără menajamente lipsa de demnitate a viciilor și moravurilor de orice fel. Vizând eradicarea răului, sarcasticul nu se dă în lături de la nimic: supraaccentuarea trăsăturilor negative, tonul jignitor, batjocoritor și limbajul dur, violent chiar. Grav în esență, sarcasticul presupune o reacție simultană de râs disprețuitor, dar amar. Rosenkranz arată că urâtul este inseparabil legat de noțiunea de frumos, deoarece aceasta din urmă păstrează permanent în evoluția ei posibilitatea urâtului sub forma erorii
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
deosebită, aceasta fiind și una dintre funcțiile sale în cultură și societate. Încălcând anumite limite, mirabilul era un mijloc de luptă împotriva oricărui fel de cenzură. O funcție importantă a mirabilului a fost aceea compensatoare, într-o lume a realității dure, a sărăciei și a represiunii ecleziastice despre care vorbește Johan Huizinga (“Caracterul aprig al vieții”). Țara unde curge lapte și miere aduce imaginea atrăgătoare a unei lumi miraculoase a belșugului, din care sunt excluse foamea, munca, postul, abstinența, transformate într-
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sau dimpotrivă, defăimate și delimitate ca maladive. Această lume, “cea mai bună cu putință”, a fost de nenumărate ori supusă îndoielii în literatura iluministă. Candid este o astfel de creație, capodoperă a romanului filosofic al lui Voltaire. Realitatea cea mai dură și mai respingătoare se întâlnește cu imaginația debordantă a autorului, cu scopul de a demonta mirajul imaginat de filosofii idealiști germani, Leibnitz și Wolf, conform cărora trăim în cea mai bună dintre societățile posibile; această iluzie va fi permanent dezmințită
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
a murit așa? Era mama mamei tale. Băiețelul amuți. Nimeni nu vorbise vreodată în fața lui despre bătrânii din familie, iar el își imaginase că toți erau morți de mult. Tribunul tăcu o clipă, pentru ca el să înțeleagă bine, și încheie dur: Și știi de ce merita onoruri imperiale? Pentru că era singura fiică a divinului Augustus. În schimb, a fost exilată timp de nu știu câți ani. Iar în cele din urmă Tiberius a ucis-o. Mintea copilului lucra repede. Înspăimântat, auzi din nou glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mișcări lente, elegante, și ochii copilului înregistrau mișcările brațului și ale umărului, întinderea încheieturii, jocul genunchiului și al piciorului, ciocnirile, desprinderile, fulgerătoarea lovitură finală. Toți tinerii aristocrați romani trebuiau să efectueze o perioadă de antrenament în cadrul legiunilor, un serviciu militar dur; după un timp, li se încredința comanda trupelor aflate de-a lungul nesfârșitelor granițe sau - cel mai puternic motiv de mândrie - comanda unei legiuni în vreme de război. Acum însă scopul antrenamentului era altul. În apropierea fierăriei se aflau grajdurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se duceau înăuntru cu ele. Privea prin găurile din gard, până când una dintre femeile acelea, o țărancă blondă, îl zări, îl luă de mână și îl întrebă: — La ce te uitai? Vorba îi era grosolană, cu un accent aspirat și dur. Îi spuse: — O să vină repede și vremea ta, după câte văd. Soldații râdeau. Ea lăsă cămașa să-i alunece pe umăr și-și descoperi un sân. Nu semăna deloc cu sânii mici, tari și inaccesibili ai zeițelor din marmură, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și de acele priviri, de forța colectivă a acelor mașini de război, conștiente de puterea lor. Mai în spate, pe Cardo, soldații ieșiseră cu toții din barăci - până și grăjdarii, vânzătorii de alimente și calones, sclavii intendenți, se îngrămădeau, umplând strada. Durii decuriones și centuriones nu interveneau. Era de-ajuns pentru a înțelege periculosul lor consens. Germanicus tăcea, pentru că oamenii lui spuneau adevărul. — Tu comanzi cele mai puternice legiuni ale imperiului, strigau, nu-i poți lăsa să ți le ia așa... Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
copilul se înfioră de emoție când un bătrân tribunus, cu platoșa grea de medaliile primite în zece campanii, îi strigă lui Germanicus: — Când Tiberius ți-a furat domnia tu erai aici și n-ai putut să faci nimic... După lupte dure între populares, care voiau să-l aleagă pe Germanicus, și optimates, care-l doreau pe Tiberius, Senatul înclinase în favoarea celor din urmă. — Dar a sosit și ceasul tău! Atunci Gaius îl văzu pe tatăl său ridicând brațul cu palma desfăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
manifestându-și supărarea) a nici măcar când senatorii, în unanimitate - populares din entuziasm, optimates ca să calmeze orașul cuprins de neliniște -, au decretat triumphus-ul lui Germanicus pentru victoriile împotriva chattilor, cheruscilor, angrivari și a altor populații din ținuturile de dincolo de Rhenus. După dura izolare din castrum, Gajus Caesar văzu metamorfoza neașteptată a tânărului său tată în veșmântul strălucitor pe care Roma îl inventase pentru cuceritorii săi: o învestire solemnă, rituală, în care se manifesta întreaga putere a imperiului. Triumfalis vir, triumfătorul, purta tunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și trei în Aegyptus, precum și două flote: Classis Pontica și Augusta Alexandrina. Aghiotantul Creticus îl privi surâzând cu buzele strânse; ceilalți încuviințară. Germanicus îl mângâie iar pe fiul său cel mic: — De ce te temi? Cuvintele lui păreau liniștitoare, dar erau dure și obscure, prevestind, poate, războiul civil. Germanicus se duse să se așeze în grădină; porunci să li se aducă vin tovarășilor săi, care erau cuprinși de neliniște. Dinspre mare, ajungea până la ei răcoarea amurgului. Primejdia, murmură el, vine de la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
templu construit vreodată în Mediterana, Didymaion, iar în jurul lui ridicase o pădure de o sută douăzeci de coloane. — În fața altarului veți vedea armura unui vechi suveran din Aegyptus, îi anunță Zaleucos, în întregime din aur, bătută cu turcoaze și jasp dur; a fost trimisă aici ca să se respecte un legământ, după o mare victorie. Via Sacra de la Miletus era un lung urcuș mărginit de două șiruri de morminte și cenotafe; îl parcurseră în timp ce umbrele se alungeau în după-amiaza de toamnă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]