13,527 matches
-
că principala intenție a Aliaților a fost echilibrarea expansiunii italiene în Anatolia. Acordul italiano-anglo-francez de la Saint-Jean-de-Maurienne (26 aprilie 1917) a fost parțial încălcat prin ocuparea de către greci a regiunii Smirna, care era un teritoriu promis prin sus-numita înțelegere Italiei. Ocupația elenă a fost unul dintre evenimentele care au acționat ca un catalizator al fondării Mișcării Naționale Turce și al stabilirii unei colaborări între Italia și Marea Adunare Națională a Turciei. După înfrângerea Imperiului Otoman în Primul Război Mondial, Aliații victorioși au
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
în același timp Smirna. Armistițiul de la Moudros prevedea în articolul 7 că puterile aliate sunt îndreptățite să ocupe orice punct de importanță strategică în condițiile în care securitatea aliaților este amenințată în vreun fel. Susținătorul cel mai puternic al ocupației elene a unor teritorii otomane a fost premierul britanic David Lloyd George, și aceasta în ciuda opoziției puternice din partea propriului cabinet. Diplomația britanică susținea că Grecia se dovedise deja incapabilă să păstreze ordinea în Salonic și era clar că nu era capabilă
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
să păstreze ordinea în Salonic și era clar că nu era capabilă să administreze regiuni întinse din Asia Mică. Pentru a-și atinge scopul, Lloyd George a inventat un raport care afirma că milițiile turce ar fi amenințat securitatea comunității elene din Smirna. Acest raport l-a impresionat pe președintele american Woodrow Wilson, care a fost de acord cu acțiunea elenilor, în vreme ce premierul francez Georges Clemenceau a aprobat planurile pentru debarcarea grecilor sperând astfel să limiteze the landing with the hope
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
impresionat pe președintele american Woodrow Wilson, care a fost de acord cu acțiunea elenilor, în vreme ce premierul francez Georges Clemenceau a aprobat planurile pentru debarcarea grecilor sperând astfel să limiteze the landing with the hope of limiting further Italian gains. Premierul elen Eleftherios Venizelos a fost de acord să trimită trupe în Smirna imediat ce italienii au debarcat la Antalya și a format o administrație militară la scurtă vreme după efectuarea propriei debarcări. Venizelor plănuia anexarea Smirnei și la un moment dat a
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
efectuarea propriei debarcări. Venizelor plănuia anexarea Smirnei și la un moment dat a părut că acest deziderat este atins în momentul în care a fost semnat Tratatul de la Sèvres din august 1920.. Pe 15 mai 1919, 20.000 de soldați eleni au debarcat la Smirna și au preluat controlul asupra orașulului și a regiunii învecinate sub acoperirea vaselor grecești, francize, amereicane și britanice , fiind întâmpinați ca adevărați eliberatori de către populația greacă locală. Jurnalistul turc Hasan Tahsin și câțiva prieteni au hotărât
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
au hotărât să armatei elene. Tahsin a tras primul foc al Războiului de Independență al Turciei atunci când a încercat să îl asasineze pe comandantul grec. El în schimb a ucis un portdrapel grec, continuând după aceasta să tragă asupra soldaților eleni. Militarii greci au reușit să îi aresteze și execute pe Hasan Tahsin și prietenii săi. În Izmir a fost ridicat în zilele noastre un monument al primului foc de armă tras în timpul Războiului de Independență. Debarcarea a fost haotică și
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
au fost smulse de pe trupuri hainele și bunurile de valoare, au fost aruncați în mare... Au fost citate de către aceeași martori oculari situații speciale în care soldați și ofițeri turci au fost înjunghiați în spate cu baionetele de către gărzile lor elene, în vreme ce gloata le-a golit buzunarele și le-a aruncat trupurile în mare. Donald Whitall, rezident britanic în Smirna a declarat că: Eu am fost de la cădirea vămii până la Kramer Palace Hotel martor fără voie la masacrul a aproximativ treizeci
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
greci... în apropierea locului de debarcare a bărcilor Cordelio am văzut mai mulți împușcați Primele două luni de ocupație au fost descrise în fața Senatul Statelor Unite ale Americii de către James Harbord, care avusese misiunea evaluării situației creștinilor armeni din Imperiul Otoman: . În timp ce trupele elene înaintau spre cazarma unde comandantul turc Ali Nadir Pașa avea ordine să nu opună nicio rezistență, un turc din mulțime a deschis focul asupra grecilor, ucigând un stegar grec. Soldații greci au intrat în panică și au deschis focul asupra
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
a debarcării. Debarcările armatei elene au fost evenimentul declanșator al Războiului de Independență al Turciei și au fost marcate de preluarea conducerii naționaliștilor turci de către Mustafa Kemal, care a ajuns la Samsun pe 19 mai (la patru zile de la debarcarea elenă). Kemal a concentrat toate forțele naționale în jurul noului guvern de la Ankara, care a încetat să mai recunoască autoritatea administrației otomane din Constantinopol, care avea să fie silit pe 10 august 1920 să semneze Tratatul de la Sèvres. Prin acest act, Imperiul
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
ruină și condamnând populația la foamete. Există estimări conform cărora cel puțin 3.000 de oameni și-au pierdut viața doar în timpul incendierii orașului Alașehir. Pe 9 septembrie, armata turcă a intrat în Ismir (Smirna), la două zile după ce autoritățile elene părăsiseră orașul. În oraș au izbucnit violențe, populația creștină suferind atacurile ale soldaților sau civililor turci. Arhiepiscopul grec Chrysostomos a fost linșat de mulțimea furioasă, în rândul căreia au fost identificați și soldați turci. Pe 13 septembrie a izbucnit un
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș În timpul ocupației orașului, grecii au fondat un număr de instituții culturale în oraș, printre acestea aflânduse „Universitatea Ioniană din Smirna” (Ιωνικό Πανεπιστήμιο Σμύρνης). Fondatorul universității a fost matematicianul fanariot Constantin Carathéodory. autoritățile elene ale orașului au luat o serie de măsuri pentru îmbunătățirea calității vieții locuitorilor orașului. Acordul de la Saint-Jean-de-Maurienne din 26 aprilie 1917 prin care erau stabilite zonele de interes ale Franței, Regatului Unit și Italiei a fost încălcat în defavoarea celei din
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
acordarea controlului asupra Dalmației, a părăsit în semn de protest Parisul și nu s-a mai reîntors decât pe 5 mai. Absența delegației italiene i-a permis lui Lloyd George să îi convingă pe francezi și americani să accepte ocupația elenă a Smirnei, ca parte mai largă a planului britanic de limitare a creșterii influenței italiene în vestul Anatoliei. și violențele care au urmat au reprezentat unul dintre motivele pentru care Grecia și Turcia au adoptat în 1923 soluția schimbului de
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
de rezistență s-au înrolat turcii care se opuneau împărțirii Anatoliei conform prevederilor Tratatului de la Sèvres. În timpul luptelor războiului franco-turc, Kuva-yi Milliye a fost aproape în exclusivitate singura forță turcă implicată în lupte. În vestul Anatoliei, în luptele împotriva forțelor elene, "Kuva-yi Milliye" s-a remarcat prin atacuri de tip „lovește și fugi”. Aceste atacuri au permis încetinirea înaintării armatei elene în Anatolia, până la formarea unei puternice armate regulate turcești. Deși "Kuva-yi Milliye" au fost primele forțe de rezistența împotriva forțelor
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
Kuva-yi Milliye a fost aproape în exclusivitate singura forță turcă implicată în lupte. În vestul Anatoliei, în luptele împotriva forțelor elene, "Kuva-yi Milliye" s-a remarcat prin atacuri de tip „lovește și fugi”. Aceste atacuri au permis încetinirea înaintării armatei elene în Anatolia, până la formarea unei puternice armate regulate turcești. Deși "Kuva-yi Milliye" au fost primele forțe de rezistența împotriva forțelor aliaților, Mustafa Kemal a hotărât să o desființeze mai târziu. Luptătorii "Kuva-yi Milliye" se remarcau printr-un nivel scăzut al
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
o desființeze mai târziu. Luptătorii "Kuva-yi Milliye" se remarcau printr-un nivel scăzut al disciplinei. "Kuva-yi Milliye" nu putea face față luptelor în câmp deschis împotriva armatelor regulate. Până în septembrie 1920, milițiile turce au trebuit să facă față înaintării armatei elene mai numeroase și mai bine instruite și înarmate. Raportul de forțe în 1920 era de 107.000 soldați greci față de 15.000 de gherile turce. Marea Adunare Națională a Turciei a preluat sarcina reconstruirii armatei naționale prin unirea și reorganizarea
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
privește încruntat și apoi dispare în spatele scenei. Bătrânul care veghează cu îngrijorare și încruntare somnul tinerei legate poate fi timpul mitic, lumea veche, în timp ce fata tânără și frumoasă reprezintă spiritul, care nu poate fi niciodată legat de timpul istoric. Criticul Elena Bortă consideră că cele trei personaje principale ale piesei: Darius, Melania (care apare în spectacol cu mâinile legate și reprezintă spiritul) și bătrânul care ar reprezenta Tatăl, întruchipează „misterul teologiei trinitare” al religiei creștine. În această reprezentare, spiritul are o
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
fete au mai intrat în competiție, adică un total de 32 de concurenți. În Marea Finală din 24 august 2013, 3 fete, 4 băieți și patru mame au alcătuit tabloul final al sezonului după eliminarea lui Răzvan și a doamnei Elenă. În final, în urma voturilor Lorena și George cu doamna Cristina au fost declarați câștigătorii celui de-al doilea sezon. Deoarece aceștia s-au căsători în Finala Lorena și George au câștigat Marele Premiu, ceilalți rămânând cu ce au adunat pe parcursul
Mireasă pentru fiul meu () [Corola-website/Science/327193_a_328522]
-
și în principal datorită crizei de alimente și, după 10 luni de asediu, au fost nevoiți să se predea. Odată cu trecerea timpuli, forțele naționale turce au înregistrat succese tot mai mari, reușind să preia inițiativa strategică în luptele cu forțele elene după bătălia de Sakarya. Conflictul franco-turc din Cilicia a evoluat în acest timp în favoarea naționaliștilor turci și a dus în final la semnarea acordului de pace de la Ankara din 1921 dintre guvernul de la Paris și Marea Adunare Națională a Turciei
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
națiunii grecești a căutat, în această perioadă, să compenseze prin gesturi simbolice eșecurile suferite pe plan diplomatic și militar. În acest context ideologic trebuie plasată și organizarea administrativ-teritorială din 1924 a regiunii Tracia, recent integrate. Prin decret prezidențial, președintele Republicii Elene a recunoscut constituirea a numeroase comunități, folosind denumirile lor date de locuitorii greci, dar și reluând adesea numele sub care au fost cunoscute localitățile antice grecești din zonă. Printre acestea din urmă s-a numărat și comuna Avdira (în grafia
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Irlandei în România. A doua ediție a Eurosfat a avut loc în data de 7 aprilie 2014 la Palatul Parlamentului din București, evenimentul fiind co-organizat de Europuls și Centrul Român de Politici Europene și beneficiind de patronajul Parlamentului European, Președinției elene a Consiliului Uniunii Europene și al Camerei Deputaților. Evenimentul a avut ca temă principală alegerile europene din 25 mai 2014 și a constat din 9 dezbateri desfășurate pe durata întregii zile . Printre participanții la a doua ediție a Eurosfat s-
Europuls - Centrul de Expertiză Europeană () [Corola-website/Science/330757_a_332086]
-
Hordos sau Herodes) al Iudeei, Irod cel Mare a reconstruit Samaria ca un oraș roman, pe o suprafață de 64 hectare,și i-a dat numele grec de Sevasti sau Sebastia (Σεβαστη), în cinstea lui Octavianus Augustus, al cărui nume elen era Sevastos. Această reconstrucție a fost unul din proiectele de construcții cele mai însemnate ale lui Irod. Irod, care a dat o atenție deosebită poziției geografice a orașului în plin centru al regatului iudeu, a decis să-l dezvolte și
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
Fassel și Renate Müller; 53. Le Diamant de la Bénédiction(Diamantul binecuvîntării), Antologie de versuri în limba franceză. Traduceri de Lucia-Rodica Crișan, Ion Mărgineanu F., Maria Penzes, Nicole Pottier, Elisabeta Isanos, Constantin Frosin, Alexandru Jurcan, Lilia Toma, Paula Romanescu, Tatiana Panaitescu, Elenă Bulai, Ion Roșioru și Narcis Zărnescu; 54. Paroles Apprivoisées(Cuvinte îmblînzite), carte de versuri, traducere în limba franceză de M. Gabriel, prefață de Gabriel Mardare; 55. The woman dancing (Femeia dansînd), carte bilingva de versuri, traducere în limba engleză de
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
pentru un exercitiu cromatic, aidoma lui Matisse”. (Gh. Vida)A realizat desene și diverse gravuri. Împreună cu pictorii basarabeni V. Manoli, I. Filatiev și V. Ivanov, execută în frescă, tempera și mozaic/ulei, lucrările monumentale la Biserică Sf. Împărați Constantin și Elenă, Constantă (1936-1937), si la Biserică Sf. Ilie Tesviteanul, Sinaia (1938-1939), acestea constituind un prinos înnoitor, neo-bizantin, marcat de originalitate pentru atare gen de creație din prima jumătate a secolului al XX-lea - în primul rând prin amplificarea rolului tandemului: componente
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
soția Marelui Duce Petru Nicolaevici al Rusiei, femeia care l-a prezentat pe Grigori Rasputin țarinei Alexandra Feodorovna. S-a nascut că "Prințesa Jelena Karađorđević", a devenit "Prințesa Jelena a Șerbiei " și la ascensiunea tatălui ei a devenit cunoscută că "Elenă Petrovna", "Jelena Petrovna", "Hélène Petrovna" sau "Ellen Petrovna" după căsătorie. Mătușa ei, Elenă de Muntenegru, regina consort a Italiei, a invitat-o pentru o vizită și a prezentat-o Prințului Ioan Constantinovici al Rusiei. La scurt timp, el a cerut
Prințesa Elena a Serbiei () [Corola-website/Science/329425_a_330754]
-
Grigori Rasputin țarinei Alexandra Feodorovna. S-a nascut că "Prințesa Jelena Karađorđević", a devenit "Prințesa Jelena a Șerbiei " și la ascensiunea tatălui ei a devenit cunoscută că "Elenă Petrovna", "Jelena Petrovna", "Hélène Petrovna" sau "Ellen Petrovna" după căsătorie. Mătușa ei, Elenă de Muntenegru, regina consort a Italiei, a invitat-o pentru o vizită și a prezentat-o Prințului Ioan Constantinovici al Rusiei. La scurt timp, el a cerut-o în căsătorie. A fost o căsătorie din dragoste, o surpriză pentru familie
Prințesa Elena a Serbiei () [Corola-website/Science/329425_a_330754]