15,922 matches
-
apocaliptică, în secolul trecut, ridicând din ceata neantului continente de organizare a ororii, continente „roșii sau negre”! „Nevoia de politic” a scriitorilor, nevoia, poate, de un „alt mit”, o boală de care s-au lăsat, benevol, infectați generații de tineri intelectuali de mare capacitate intelectuală, de la un Ernst Jünger sau Drieu La Rochelle, Ezra Pound, Cioran și Mircea Eliade, de-o parte, la sus-citatul Hemingway, Sartre, Aragon și mai tinerii Grass, Böhl etc., de cealaltă parte. Nu, nu cred că a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de originală, un epistolar unde ambii, din unghiuri ușor diferite, își analizează tinerețea și avatarurile ei, ale părinților și ale societății românești după ocuparea României de către Rușii bolșevici. O analiză fină, complexă, pertinentă, exersată într-un dialog scriptic de doi intelectuali de rasă, o recomand tuturor celor care vor să arunce o privire nuanțată asupra unei jumătăți de secol de istorie și teroare comunistă. Uimirea mea la lectura atentă a acestei cărți a fost că prietenul Matei face extrem de puțin caz
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
estetică și ideologică ce justifica și sprijinea marxismul și chiar și „marxismul aplicat, real”, adică regimul comunist. Dar dacă unii dintre foștii deținuți îl respingeau - totuși, el mi l-a prezentat pe Goma, la restaurantul U. Scriitorilor! - sau alții, numeroși intelectuali care, pe drept cuvânt, observau tot mai critic, mai tranșant, abuzurile grave ale regimului, Sașa Ivasiuc a găsit amici printre acei „evrei marxizanți” care încă, în ciuda unor dovezi tot mai eclatante, mai „brutale”, de injustiție a sistemului politic, continuau să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
imaginăm azi bucuria, dar și stupoarea sa când el însuși a trebuit să descopere și să lanseze manuscrisul voluminos al tinerelului deșirat și blond, care avea deja un prost renume în Capitală, coborât de la Bistrița-Năsăud, dintr-o măruntă familie de intelectuali de țară, ce propunea de fapt primul roman românesc „care stătea”. Așa cum o statuie trebuie în primul rând „să stea”, într-un echilibru firesc și armonic, dar și „să stea” în timp, să reziste atacurilor modei culturale, mentalităților și școlilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nume universale, de la Kafka și Th. Mann la Ritsos și, prietenul ei și al lui Ali, Gellu Naum sunt - și au fost mai ales în acei ani în care o bună parte a establishment-ului literar profesa pseudovalori - semne ale intelectualului de rasă. Dar generația ei, sclipitoare, a fost îmbâcsită și apoi insistent și brutal manipulată de ideologii de serviciu. O influență negativă a avut și prietenul ei de tinerețe din Galați, Ov.S. Crohmălniceanu; ins deosebit de inteligent, cu un gust sigur
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
i s-au opus „tinerii” din partid, ci fronda a fost condusă de un vechi stalinist, Pârvulescu, iute anihilat de camarila șefului. (Aflându-mă la Frankfurt, și cu ocazia unui interviu la postul național de radio, întrebat fiind dacă „noi, intelectualii mai mult sau mai puțin dizidenți, ne aflăm în acord cu Pârvulescu care, în plin congres al partidului, s-a opus pe față ca Ceaușescu să fie numit secretar pe viață, am răspuns că noi nu putem fi solidari cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
opinii sau chiar de credințe”. De fapt, problema trebuie pusă simplu și cu o anume directețe: când crezi într-o idee sau un sistem politic - cum au făcut-o comuniștii sau troțkiștii de la Paris, până târziu, prin anii ’60 sau intelectualii de stânga din România, după căderea lui Antonescu și izgonirea regelui - până când „crezi” deci, până unde e corect, cinstit și uman să-ți rămâi credincios propriilor idei? Oare credința ta, sinceră, adâncă, nu se transformă în fanatism și apoi în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Jospin, eficace premier al acestei mari țări culturale și industriale, a recunoscut că fusese credincios în tinerețe troțkismului, fără a avea aerul că se rușinează de asta. De altfel, dacă trăiești la Paris, poți avea surpriza de a întâlni mulți intelectuali, medici, ingineri, jurnaliști sau oameni de condei care tresar când tu, venit dintr-o mică țară din estul european, îndrăznești să condamni în tonuri prea aspre practicile sângeroase ale maoismului - revoluția culturală, de exemplu, de care înșiși chinezii, care, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ceas și la fiecare cotitură a numeroaselor și îmbâcsitelor culoare ale „creației” și „literaturii” acelei vremi de inși violenți, agramați și fanatici nu de un adevăr sau altul, ci de credința cea mai abjectă pe care o poate trăi un intelectual: „credința” într-un sistem și stat polițist, cel care exclude, minte și asasinează în numele unei idei! Nesocotiți eram, inconștienți, deoarece nu era vorba de curaj, ci pur și simplu de acea iluminare și energie pe care ți-o împrumută un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care purtam cu toții „vina!” părinților noștri, a stirpei noastre, victime născute și „comode” pentru oportuniștii viguroși și primitivi ai vremii. (Și pentru acest lucru, într-unul din interviurile date mai târziu, am afirmat că, într-un fel sau altul, noi, intelectualii de vârf, sub comuniști, eram „evreii acelei vremi”: victime judecate, condamnate dinainte, ținte ușoare - și necesare!, se pare, mai ales în stalinism, după ideologia stalinistă în care, în ciuda „progreselor societății și ale cetățenilor, lupta trebuia să se ascută”! De fapt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mă puteam împiedeca, aproape de fiecare dată și la fiecare lectură sau relectură, de a „lua partea lor, a ambițioșilor”! Era, probabil, cum o spuneam mai sus, o instinctivă preluare a unor iraționale tendințe genetice ale ramurilor mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil sub „presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în primul rând spre acei „ambițioși”. Care, la rândul lor, îi admirau pe alți „ambițioși”, de data aceasta staturi istorice, proeminente, un Cezar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Jaruzelski și pătrunderea în Parlament! În Polonia, în care acele „universități la domiciliu” și comitetele de ajutorare a greviștilor închiși, sub conducerea sciitorului Andrejievski, au realizat, absolut paradoxal și pe un teren altul decât „lupta de clasă leninistă”, înfrățirea între intelectuali și clasa muncitoare, vis, deziderat eșuat al filozofului marxist leninist Sartre, ce visa, în vizitele sale prin fabricile pariziene, să solidarizeze muncitorimea franceză cu studenții revoltați în mai ’68!... 9 ...Nu, nu imput nimănui - nimic. Poate, cum au comentat unii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noi, închiși dincolo de cortina de fier, în forme precum cea pe care am amintit-o mai sus a „militarismului sartrian”, care a prins o bună parte din universalitatea și elita culturală franceză!... Până la reproșul pe care ni-l făceau nouă, intelectualilor veniți din Est, scriitorii francezi, dar și unii nemți, că „revoluția comunistă a eșuat, fiind provocată în țări subdezvoltate, ca Rusia și celelalte, contrar indicațiilor lui Marx!...”. Cu subtextul că, dacă ar fi făcut-o - sau o vor face! - ei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în țări subdezvoltate, ca Rusia și celelalte, contrar indicațiilor lui Marx!...”. Cu subtextul că, dacă ar fi făcut-o - sau o vor face! - ei, ea va fi adevărata „eliberare a clasei muncitoare și se va realiza mult visata înfrățire între intelectuali și muncitori!...”. Să fie, oare, adevărat?! Și... ce a rămas din toate acestea? Orgoliul unor actuali mari șefi de intreprindere sau oameni de stat francezi ce se revendică de la ’68, de la spiritul soixantehuitard, de la acea mișcare a studenților care a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
foști troțkiști, maoiști sau doar foști membri ai acelui P.C.F. care, după cum s-a adeverit cu câțiva ani în urmă, a primit ani în șir subsidii grase din partea U. Sovietice! - dar „orgoliul”, ca să nu zic disprețul intelighenției franceze față de noi, intelectualii din Est, și mai ales față de scriitorii români, a rămas! S-a observat acest lucru și după revoluție, când Franța nu a deschis o librărie de carte franceză într-o țară, singura, latină și francofonă - atunci încă francofonă, în ’89
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aici, la noi, lansați „la ei”, dar păstrându-și până la sfârșit elementele esențiale ale formației și spiritualității românești!... Iar scriitorii francezi care ne-au vizitat după revoluție au venit, au vorbit frumos, inteligent, cu acel patos uscat și fin al intelectualilor francezi de vârf, dar... nu au dat vreun semn mai profund, mai „durabil” de „recunoaștere” a unei înrudiri spirituale, deși literatura română modernă, mai ales cea din sudul țării, e impregnată de literele și spiritul francez... Dar... are rost să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
centralismul industrial, financiar și administrativ excesiv, neîncrederea în statul care ne-a mințit și spoliat atât de des și barbar în ultima jumătate de veac, dar și neîncrederea statului și a funcționarilor săi în particular, în investitor, în țăran, în intelectual!... Slăbiciunea și corupția din bănci, poliție, justiție, întârzierea marelui capital occidental și, peste toate, iată că ne apasă această neagră, blestemată, insistentă și într-un fel inexplicabilă imagine rea a României, care se zbate să iasă la limanul democrației și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doar în ultimii ani ai degringoladei dictaturii ceaușiste, precum Mircea Dinescu sau Dan Petrescu, și memoria noastră uitucă - sau scurtă! - îi va păstra doar pe aceștia ca „revoluționari”, la care s-au mai adăugat vreo două-trei nume „noi” de „fini intelectuali” care au suferit mai mult sau mai puțin diverse vexațiuni din partea sistemului și care, din primul ceas al revoluției, și-au întrebuințat toată priceperea și energia pentru a pune în valoare trecutele inconveniente. Imediat după Decembrie ’89, deși ne-am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de ani, în România ar fi existat edituri libere!Ă sau pentru că au cedat, într-un moment sau altul al biografiei lor, presiunilor aparatului cultural sau chiar polițist. Sloganuri precum „Ori Academia, ori pușcăria!” cu care sunt veștejiți unii mari intelectuali români sunt forme ale nivelării grosolane ale rezistenței, a permanenței spirituale a românilor și eu nu pot să cred, de exemplu, că Lucian Blaga, în amărăciunea exilului său interior, alungat de la catedra de filozofie și din Academia Română, mergea până acolo
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de operetă, ca și mișcări mari de mase destabilizate ca la rândul lor, dislocau întreg echilibrul nu numai între sat și oraș, dar și pe cel din interiorul orașelor mari și medii. Toate acestea, îmbinate cu atacuri și zeflemele la adresa „intelectualilor”, se așezau binișor pe o veche psihologie fatalistă tipic românească (mai ales în sudul țării, sechelă a eternității turco-greco-rusești!Ă, ca și pe „indiferența” țărilor occidentale, care păreau a ne fi „uitat”!... Și, oricât ar părea unora de ciudat, Ceaușescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vedere, deși, trebuie s-o recunosc, prin abilitatea și tenacitatea sa populistă, Ceaușescu a reușit să-și creeze și o astfel de imagine, a „bunului împărat”, harnic și patriot, zi și noapte pe șantiere, certându-i pe „profitori” și pe intelectualii „paraziți”, în luptă cu o lume întreagă, cu „balaurul occidental” etc. etc. Nu, adevăratele motive nu ale „lașității” noastre, cât ale unei reale paralizii a elitei din orice domeniu, nu numai politic, trebuie poate căutate, totuși, în foarte târzia unire
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
geniale”, un semn ascuțit al unei psihologii antiromantice, de parcă Cioran ar fi vrut să se opună spiritului unificator al unui Eminescu, singularizându-se printr-un refuz al originii, el, fiu de popă din mărginimea Sibiului, ieșit din pulpana atâtor mărunți intelectuali ai satelor, luptători teribili nu numai pentru credință, dar și pentru națiune, pentru viitoarea națiune! Un sat de la poalele Făgărașului care a dat două spirite strident opuse: pe Goga și pe Cioran! Nici la Goga lamentațiile „etnice” nu exprimă „numai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unei melancolii profunde în fața existenței sociale sau a existenței pur și simplu, un modus vivendi „descoperit” de romanticii italieni și nemți, de fapt, o viziune asupra vieții. Nu, să nu ne rușinăm de istoria noastră și, când observ pe unii intelectuali veritabili de azi că o fac, mânia mea momentană nu este întrecută decât de amărăciune și nedumerire: cum e posibil, dacă nu ești un măscărici care vrea să atragă atenția asupra ta prin orice mijloace, cum e posibil să nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bogatului Apus, cu o cultură relativ recentă, cu școli fără o mare tradiție, fără „mari profesori”, țară ce a traversat, de la nașterea și formarea noastră, un război și apoi o ocupație pustiitoare - venind eu dintr-o familie „modestă” mic-burgheză, de intelectuali „de țară” sau de negustori mărunți, germani, emigranți din secolul al XVIII-lea în ținuturile Banatului -, cum vom fi noi „în stare”, da, cum vom fi „noi”, cum voi fi „eu” capabil de a mă exprima „pe mine” și epoca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nici n-ar primi viza de intrare aici. Francezii au două centre culturale, la mai puțin de un kilometru unul de celălalt, "Romain Gary" în vest și "Chateaubriand" în est, ale căror bugete au de suferit de pe urma etanșeității sufletelor colective. Intelectualii și romancierii francezi invitați la Salonul Cărții israelian care vin la centrul cultural din Tel-Aviv, "urcă" a doua zi la Ierusalim să conferențieze la Centrul "Romain Gary", dar nu le-ar trece prin cap să traverseze bulevardul pentru a face
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]