15,723 matches
-
contacte militare sau stabilirea unor alianțe. Nevoia de a ocupa zone agricole, ogoare și pășuni, accesul la sare și resurse metalifere, i-a determinat să conducă campanii împotriva samniților, campanienilor, etruscilor, galilor și orașelor grecești. Romă se află în coaliția latină, membră cu drepturi și obligații egale cu ale celorlalte cetăți. Romă se impune ca hegemon al acestei ligi, afirmându-și preponderenta asupra altor populații vecine din Latium. Expansiunea începe imediat dupa alungarea ultimului rege. În 507 î.Hr., Clusium, un oraș
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
etruscii sunt înfrânți în fața tiranului Siracuzei, Hieron I, la Cumae. Etruscii își pierd teritoriile din nordul Italiei după intervenția celților. În anul 496 î.Hr., sub comanda lui Postimus Albuș și Titus Aebutius Elva că Magister Equitum, românii au învins Liga Latină în Bătălia de lângă lacul Regillus. Presiunea exercitată de triburilor muntene asupra Latiumului i-a determinat pe români să încheie în 493 î.Hr. un tratat "foedus" Cassianum, inițiat de Spurius Cassius, asigurând autonomia Romei față de Liga Latină, si care prevedea: furnizarea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
românii au învins Liga Latină în Bătălia de lângă lacul Regillus. Presiunea exercitată de triburilor muntene asupra Latiumului i-a determinat pe români să încheie în 493 î.Hr. un tratat "foedus" Cassianum, inițiat de Spurius Cassius, asigurând autonomia Romei față de Liga Latină, si care prevedea: furnizarea contingentelor militare în proporții egale, împărțirea egală a prăzilor de război și a pământului. Politica externă era stabilită în comun, astfel, luptele împotriva hernicilor, volscilor și equilor erau datorate unor eforturi comune ale membrilor Ligii Latine
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Latină, si care prevedea: furnizarea contingentelor militare în proporții egale, împărțirea egală a prăzilor de război și a pământului. Politica externă era stabilită în comun, astfel, luptele împotriva hernicilor, volscilor și equilor erau datorate unor eforturi comune ale membrilor Ligii Latine. În 491 î.Hr., un trădător de patrie, Coriolan, ce comandă un contigent de volsci, este înfrânt de români. În 460 î.Hr., Sabinii au pătruns în Romă, sub comanda lui Herdonius, susținut din interiorul orașului. Au fost respinși de români susținuți
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Spurius Cassius. Între 458 și 431, după eforturile depuse de L. Quinctius Cincmnatus și A. Posthumius., volscii sunt învinși. Din 448 î.Hr., sabinii nu au mai reprezentat o amenințare pentru Romă. Volscii și equii au continuat să-i hartuiască pe latini și pe români până la sfârșitul secolului V î.Hr. Românii au cucerit două poziții, Tibur și Praeneste. Spre sfârșitul secolului al V-lea, românii cuceresc capitala volsca, Terracina, pe locul ei înființând colonia latină de la Circei. Equii sunt definitiv înfrânți între
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
equii au continuat să-i hartuiască pe latini și pe români până la sfârșitul secolului V î.Hr. Românii au cucerit două poziții, Tibur și Praeneste. Spre sfârșitul secolului al V-lea, românii cuceresc capitala volsca, Terracina, pe locul ei înființând colonia latină de la Circei. Equii sunt definitiv înfrânți între 418-415, iar cetățile lor sunt ocupate. Etruscii se mențin între timp, cucerind Ianiculum, în timp ce românii ocupă Fidenae, vechi aliat al orașului etrusc Veii, în 435 î.Hr. Temându-se de influențele etrusce ce au
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
românii ocupă Fidenae, vechi aliat al orașului etrusc Veii, în 435 î.Hr. Temându-se de influențele etrusce ce au pătruns la Romă, latinii și grecii din Cumae au militat pentru restaurarea Tarquinilor. Romă a profitat concurență pentru supremație în interiorul confederației latine, întocmită între Ardea, Lavinium, Aricia și Tusculum, însă era izolată în cadrul limitei incintei sale și ale "ager-ului" (ogorul român), întins până la câteva mile de oraș. Romă era supusă de multe decade unui asediu permanent exercitat de vecinii săi de-
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
presiune din partea populațiilor sabellice, coborâte din munți. Muntenii doreau să se stabilească în Latium, iar samniții s-au stabilit în Campania. Volscii, sabini, equii și hernicii invadau au invadat Latium. Multe dintre cuceririle și coloniile puse pe seama Romei aparțineau Ligii Latine, iar Romă a făcut compromisul de a accepta invadatorii, printre care cei 5000 de sabini, conduși de Appus Claudius. Sabinii au ocupat regiunea etruscizată de pe valea mijlocie a Tibrului, blocând accesul Romei spre Campania. În 393 î.Hr., Romă se baza
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
se asigură o atenție asupra mobilității trupelor terestre, cască de piele fiind înlocuită cu una din fier, iar scutul este întărit cu lame din bronz.Se introduc manipulii, formațiuni mici și mobile, în locul falangei grele. Între 358-354 î.Hr., Romă impune latinilor pacea între așezările lor și au exercitat un protectorat asupra Etruriei. În 348 î.Hr., a încheiat un tratat cu Cartagina. Invaziile ulterioare ale celtlor au slăbit Etruria și Latium. Amenințarea galica a fost eliminată în 332-329 î.Hr. Samniții și triburile
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Latimului și o eficiență modalitate de a o controla. Miza era dominarea peninsulei italice. Românii au tăiat accesul samniților spre cele două țărmuri maritime, i-au atacat din spate, din Apulia. Pentru a încerca să-și recapete libertatea, orașele ligii latine, precum și orașele Capua și Cumae se revoltă între 341-338 î.Hr. Revoltă este suprimata prin victoria română de la Capua în 340 î.Hr. și prin cucerirea centrului Antium din 338 î.Hr., marcând instaurarea hegemoniei române în Latium și Campania. Prin noul acord
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
orașele Capua și Cumae se revoltă între 341-338 î.Hr. Revoltă este suprimata prin victoria română de la Capua în 340 î.Hr. și prin cucerirea centrului Antium din 338 î.Hr., marcând instaurarea hegemoniei române în Latium și Campania. Prin noul acord, Liga Latină a fost desființată, iar orașelor latine li s-au impus interdicția de a practica comerțul între ele și de a încheia căsătorii, dar își păstrau autonomia internă, singurele raporturi externe fiind cele încheiate cu Romă. Nu mai aveau drepturi politice
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
între 341-338 î.Hr. Revoltă este suprimata prin victoria română de la Capua în 340 î.Hr. și prin cucerirea centrului Antium din 338 î.Hr., marcând instaurarea hegemoniei române în Latium și Campania. Prin noul acord, Liga Latină a fost desființată, iar orașelor latine li s-au impus interdicția de a practica comerțul între ele și de a încheia căsătorii, dar își păstrau autonomia internă, singurele raporturi externe fiind cele încheiate cu Romă. Nu mai aveau drepturi politice, aveau obligația de a datora Romei
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
populații, care le aduceau profit, iar românii și-au reprezentat cucerirea Italiei că o defensivă permanentă, pradă de război și ambițiile expansioniste cântărind mult. Latinizarea n-a fost impusă cu forța, aculturația nefiind obligată, ci acceptată voit de aliați-socii, insă latină cu dificultate se va impune în Magna Graecia. Romă a devenit o superputere mediteraneană veritabilă, de ea depinzând orașe maritime și comerciale. Confruntarea dintre Italia și Cartagina în plină expansiune părea inevitabilă, iar Sicilia era prea bogată și importanța strategic
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
opereze că un tampon dintre cele două mari puteri. "Articolul principal: Războaiele punice" Imediat ce Romă și-a consolidat controlul în peninsula italiană, a trebuit să înfrunte o serioasă confruntare cu Cartagina, într-o serie de trei războaie punice ("punic" este latinul pentru "fenician") (264-241 î.Hr., 218-202 î.Hr. și 149-146 î.Hr.). După aceste conflicte, Romă a devenit indiscutabil cea mai puternică națiune din Europa și spațiul mediteranean, un statut pe care îl va păstra până la divizarea Imperiului Român între Imperiul Român de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
După criza, Senatul s-a dovedit încă o dată ineficient în rolul său, nereușind să rezolve nemulțumirile crescânde iscate între aliații Italiei. După asasinarea reformatorului Livius Drusus în 91 î.Hr., marea majoritate a aliaților Italiei s-au răsculat, incepand Războiul social (latină: "Socii" - aliați). Românii au putut încheia acest război în 88 î.Hr., doar prin oferirea cetățeniei române tuturor italienilor locuind în sudul râului Po. În același timp, Mithridates al VI-a al Pontusului invada Bitinia, ultima dintre o serie de mai
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
acest sens în Europa vestică după finalul Imperiului Roman; de exemplu, Papa Ștefan III a acordat titlul „ al romanilor“ conducătorului franc Pippin III. În est, unde împărații mențineau controlul asupra puterii, titlul și-a menținut un înțeles onorific, până când titlurile latine au ieșit din uz pe măsură ce greaca devenea limba curții. În engleza modernă, cuvântul "patrician" este în general folosit pentru a denota un membru al clasei superioare, adesea cu conotații de avere moștenită, elitism și un sens de datorie nobilă. Această
Patrician () [Corola-website/Science/299491_a_300820]
-
tronul, din cauza intrigilor lui Constantin Brâncoveanu al Țării Românești, se decide să susțină politica turcească. Se îngrijește să dea o educație bună fiilor săi Antioh Cantemir și Dimitrie Cantemir. Acesta din urmă a scris chiar o carte apologetică în limba latină „Vita Constantini Cantemyri”, de fapt o tentativă de a explica decizia de a-l ucide pe cărturarul Miron Costin. Petre P. Panaitescu arăta că „În împrejurările specifice în care a scris Dimitrie Cantemir viața tatălui său, el nu putea face
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
între 1214 și 1784. a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III-lea și al Anei de Châtillon, ctitorii mănăstirii, precum și al soției sale, Yolanda de Courtenay, fiică a împăratului latin al Constantinopolului, Pierre d'Auxerre, decedată în 1233. Așezământul monahal a fost asediat și distrus, iar biserica și mormintele regale profanate în cursul marii invazii tătare din anul 1241. Distrugerea mănăstirii a fost descrisă de călugărul Rogerius din Benevento, Italia
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
un limbaj modern, cu o preocupare față de mântuirea colectivă. Ritul din 1662 se bazează pe Common Prayer Book (Cartea de rugăciuni obștești), care corespunde liturghierului și ceaslovului din ritul bizantin sau armean, și care corespunde liturghierului și breviarului din ritul latin. Ritul contemporan se bazează pe cartea numită Alternative Service Book. Articol principal : Ritul anglican. Trei ramuri sunt prezente în Bisericile Anglicane : anglo-catolicii, anglo-evanghelicii, și anglo-liberalii. În general, fiecare parohie își are orientarea ei. În Europa, marea majoritate a parohiilor sunt
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
barocul este puternic prezent, iar în Principatul Transilvaniei, sau în Rusia barocul își are primele manifestări de amploare, marcând un drum artistic de aproape încă 200 de ani. Barocul a continuat să se propage și peste oceanul Atlantic. Întreaga Americă Latină, adică toate țările aflate la sud de Statele Unite ale Americii, de la Mexico la Brazilia și Argentina, țări de limbă spaniolă și portugheză au fost puternic influențate de stilul baroc, trecut desigur prin filiera barocului spaniol și a celui portughez. Foarte
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
certitudine prima sa încercare în a batjocori anumite manierismuri și afectări comune la acea vreme în Franța. A fost Molière, cu siguranta, care a materializat conceptul că satiră "câștigat ridendo mores" (critică obiceiuri prin umor) uneori confundat cu un proverb latin autentic. Stilul și conținutul primului său succes au devenit cu rapiditate subiectul unei vaste dezbateri literare. În ciuda preferinței sale pentru tragedie, Molière a devenit faimos pentru farsele sale, în general într-un act și interpretate după tragedie. Unele dintre aceste
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
fost un succes în ciuda unei lucrări de către Prințul de Conți, criticând teatrul în general și al lui Molière în particular. În mai multe din piesele sale de teatru, Molière a descris doctorii timpurilor sale că invidizi pompoși care vorbesc (puțină) latină pentru a-i impresiona pe altii cu erudiție falsă, si cunosc doar clistirele și sângerările că remedii (ineficiente). După "Mélicerte" și "Pastorale comique", a încercat să joace din nou Tartuffe în 1667, de data aceasta cu numele de "Panulphe" sau
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
Acesta își are originea în textele cu privire la Cina cea de Taină din al doilea legământ: Cuvântul liturghie, însemnând “lucrare publică”, își are originile tot în a doua lege, în Filipeni . În Occident s-a mai impus, în primul mileniu, termenul latin "missa", însă, în limba română, cuvântul «misă» are cu totul altă desemnare. Începând cu Evul Mediu târziu, în comunitățile protestante se mai folosesc.Însă, în zilele noastre, expresiile: cina Domnului sau sfânta Cină, făcând aluzie la Cina cea de Taină
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
s-a răspândit, între secolele al VIII-lea și al XII-lea, și în Occident. În secolul al XI-lea se pune problema felului de pâine ce trebuie folosită la cuminecare. Aceasta dă naștere la renumita controversă dintre bizantini și latini, ce constituie unul din punctele florentine. În urma lucrărilor lui Anselm de Canterbury, Biserica Catolică, la Conciliul de la Florența, decide că ambele feluri de pâine sunt valabile, dar că fiecare rit trebuie să folosească obiceiul local. Biserica Anglicană a hotărât, în
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Iisus ar fi sărbătorit Paștele evreiesc cu adevărat, deci cu pâine nedospită, însă în mod anticipat, cu o zi înainte de data Paștelor. Drept aceea, felul pâinii nu mai pune problema din punct de vedere teologic. În mod normal, riturile bizantin, latin, ambrosian, mozarab, galic, asirian și anglican modern pun și puțină apă în vin. Restul riturilor folosesc vin neamestecat. Câteva picături de apă în vin simbolizează dumnezeirea și omenirea lui Iisus, după doctrina creștină. Totuși, încă în Evul Mediu, în ritul
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]