16,589 matches
-
2018: un secol de existență liceala și 129 de ani de la întemeierea Gimnaziului „Anastasie Panu”. Nu puține orașe din România se pot mândri cu așezăminte centenare de învătământ liceal. Iconografia volumului, în cea mare parte inedită, am preluat-o din manuscrisele lăsate moștenire hușenilor de către Petru P. Harnagea, absolvent al Liceului de băieți (promoția 1918-1926), anume: Cartea de onoare închinata Hușului (1979) sau „drag, oraș al copilăriei mele, a cărui amintire și nostalgie o port mereu în suflet, de când l-am
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Autor. ȚOLEA, Ion (1905-1942), elev al pictorilor Ștefan Dimitrescu și Nicolae Tonitza. Colaborează la realizarea picturii schitului Durau. VASILIU, Constantin (n. 1896), istoric și avocat. A publicat articole și studii în diferite ziare și reviste, i-au rămas studii în manuscris și o colecție personală de documente și antichități; VASILUȚĂ, Mihai, istoric, doctor, cariera universitară; VĂCĂREANU, Nicolae Ț. (n. 1902), medic, profesor universitar, specialist în cardiologie; VÂNTU, Ion, profesor doctor docent la Universitatea din București, șef de secția la Academia Română; VÂRLAN
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
personaj într-o tabletă. Ceva mai înainte, prin legătură cu fostul său elev de la cursurile de biblioteconomie de la începuturile anilor ‟70, Constantin Donose, bravul bibliotecar de la Bibliotecă Municipală „Mihai Ralea” din Huși, a donat o mare parte din bibliotecă personală, manuscrise și alte documente hușenilor. Un manuscris inedit, De la Abulius la Zotta, a și apărut, sub îngrijirea lui Constantin Donose, la scurt timp după moarte, în 2000, la Editură Timpul din Iași, cu o postfața semnată de mine. Volumul cuprinde sclipitoare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
înainte, prin legătură cu fostul său elev de la cursurile de biblioteconomie de la începuturile anilor ‟70, Constantin Donose, bravul bibliotecar de la Bibliotecă Municipală „Mihai Ralea” din Huși, a donat o mare parte din bibliotecă personală, manuscrise și alte documente hușenilor. Un manuscris inedit, De la Abulius la Zotta, a și apărut, sub îngrijirea lui Constantin Donose, la scurt timp după moarte, în 2000, la Editură Timpul din Iași, cu o postfața semnată de mine. Volumul cuprinde sclipitoare portrete neconvenționale ale unor scriitori, oameni
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
funcțional. Dar bibliografia? Ea își are începuturile încă din secolul al II-lea, î.Hr., cănd poetului grec Calimah i-a venit ideea să întocmească Tabelele operelor și scriitorilor iluștri din bibliotecă din Alexandria. Bibliograf a însemnat, la origine, copist de manuscrise. Astăzi, bibliografiile și fișele bibliografice „au devenit atât de importante pentru orice activitate intelectuală, didactica sau de cercetare, încât lipsa lor dintr-o lucrare științifică este echivalentă cu lipsa de documentare a autorului ei”. (Bibliografie, în nr, 51/ 3 iunie
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
piesa de teatru, construiește-ți eroii cum vrei. Dar nu uita un lucru: pentru inventatori, fie ei și ratați, nu s-au făcut prea multe, ca să vii tu acum și să-i beștelești. Orice idee tehnică neaplicată e ca un manuscris literar nepublicat, numai că manuscrisul, dacă e bun, înfruntă timpul și rămîne al celui ce l-a creat. Invențiile însă... Oricum, în loc să te invidiez, mă bucur. Mă bucur pentru tine, sincer mă bucur! De vreme ce dormi la Livia, înseamnă că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eroii cum vrei. Dar nu uita un lucru: pentru inventatori, fie ei și ratați, nu s-au făcut prea multe, ca să vii tu acum și să-i beștelești. Orice idee tehnică neaplicată e ca un manuscris literar nepublicat, numai că manuscrisul, dacă e bun, înfruntă timpul și rămîne al celui ce l-a creat. Invențiile însă... Oricum, în loc să te invidiez, mă bucur. Mă bucur pentru tine, sincer mă bucur! De vreme ce dormi la Livia, înseamnă că o cunoști bine. Și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-ți va rîde în nas: "Ce-mi spui mie?! Fă-ți vilă cum ne facem și noi dacă vrei liniște și confort". Tac și înghit în sec, înfiorat de un gînd criminal: să mă duc acasă și să dau foc manuscriselor, să retrag de la editură romanul în curs de editare și să opresc transmiterea piesei la Radio-Iași. Încep să simt cum crește în sufletul meu ura împotriva scriitorului din mine, care mi-a adus numai necazuri. Am glumit, dom' Mihai, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu ține, e un argument fals, în spatele căruia se ascunde un adevăr. Spune-mi: de ce vrei să rupem prietenia? Pentru că nu-i nimic de capul tău! îmi strigă Livia. Ce-i în casa ta, e și-n capul tău... Cărți, manuscrise..., surîd eu. Și Biblia pe deasupra! O biblie plină de notații puerile pe margine. Nu te credeam un fanatic religios! Faci parte din vreo sectă? Notațiile de pe margine le-a făcut persoana de la care am cumpărat Biblia. Și-apoi, nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
al surorilor, așa că pot lăsa scrisorile să aștepte pînă mîine. Știu că-s de pe la teatre, poate că vreuna îmi aduce o veste bună, dar le las pe mîine. Mă uit la masă, văd o jumătate din ea acoperită cu paginile manuscrisului unui nou capitol, pe care vreau să-l includ în romanul de la editură, îmi spun că am amînat cam mult trimiterea lui, mă uit la sticla de vodcă rusească de lîngă manuscris, o văd începută și am impresia că-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
văd o jumătate din ea acoperită cu paginile manuscrisului unui nou capitol, pe care vreau să-l includ în romanul de la editură, îmi spun că am amînat cam mult trimiterea lui, mă uit la sticla de vodcă rusească de lîngă manuscris, o văd începută și am impresia că-mi face semn s-o prind în mînă și s-o duc la gură. Întind mîna s-o iau, dar mă opresc: Nu, nu-i o soluție, îmi zic. Ar trebui să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
articol foarte sugestiv ca ton, intitulat „Destinul culturii românești“. „Nu mai e nevoie să amintim ce se întâmplă de câtva timp în Țară: mii de cărți puse la index, biblioteci întregi «epurate», milioane de exemplare din marii noștri autori confiscate, manuscrisele clasicilor ca și documentele istoriei noastre duse în Rusia sau distruse, profesorii universitari zvârliți în stradă sau în închisori și înlocuiți, pe catedre, cu agenți străini, scriitorii și artiștii muritori de foame în bordeiele lor sau în temnițe etc. etc.
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tare ca un stâlp pe scaunul de piele din sufragerie, care tronează ca un scaun electric, în locul fotoliului tatei - neocupat de la plecarea ta - și aștept dreaptă și fermă declanșarea. Nu te întoarce. [...] Îți trimit Plantațiile lui Tonegaru. Mai am încă manuscrisul lui Doinaș. Să ți-l trimit? Că oricum aici nu mai poate fi tipărit. Aș face-o prin următorul curier. [...] Să ți trimit jurnalul tatei pe aceeași cale ca lucrarea lui Tonegaru? [...] Îți dai seama, mi se întâmplă ceva extraordinar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
după-amiază până la șase, corespondența și jurnalele rămase de la tata. Ne-am pregătit pentru a doua zi; eram cinci persoane care triam, curățam, aranjam, tresăream la orice țârâit al telefonului sau al soneriei; prieteneletale m-au ajutat să scot cele două manuscrise: Mălurenii și jurnalul. Ileana a plecat încărcată peste puterile omenești: printr-un subterfugiu extraordinar, le aranjase așa încât să pară însărcinată. N-am dormit toată noaptea. Următoarea zi, luni, la 8 fără un sfert, totul s-a reluat; s-a instalat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
meu Tiffany.* (c) Încredințez și las moștenire tatălui meu, GRAHAM BLOOMWOOD, jocul meu de șah, CD-urile mele cu muzică clasică pe care mi le-a dăruit de Crăciun, geanta mea de weekend Bill Amberg, veioza mea de titan și manuscrisul neterminat al cărții mele de self-help intitulat Rebecca Bloomwood te învață cum să ai grijă de banii tăi, ale cărui drepturi de proprietate intelectuală îi sunt cedate prin prezentul document. (d) Încredințez și las moștenire prietenului meu DANNY KOVITZ toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sibiului <endnote id="(81)"/>. „Jidovii” din Legenda Sfântului Ioan cel Nou au fost scoși din text, deși erau personaje principale : conform tradiției, ei au fost cei care l-au decapitat pe sfânt. Am fost nevoit să caut și să consult manuscrisul pentru a umple golul lăsat de foarfecă. În atât de pre- țuita ediție Perpessicius a Operelor lui M. Eminescu, În volumul VI (publicat În 1963), cuprinzând Literatura populară, basmul „Frumoasa lumii” este incomplet. A fost exclus cu desăvârșire episodul (important
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau „jivine spurcate” <endnote id="(29, p. 7)"/>. La români, Diavolul era numit Necuratul sau „Diavole necurate și spurcate [...], cu rea Împuțiciune” ( Într-un blestem din 1794 ; <endnote id="cf. 679, p. 147"/>). Evreii erau „jidovi necurați” (ca Într-un manuscris românesc din secolul al XVII-lea ; <endnote id="cf. 19, II, p. 112"/>) și, ca atare, miroseau urât. Evident, pentru mentalul creștin, apa din cristelniță elimină mirosurile evreului convertit. Și la țiganii din Transilvania există credința că „botezul Îl eliberează
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ești un om cinstit” <endnote id="(267, p. 63)"/>. Un simptom că astfel de conserve mentale și verbale erau uzuale și În arealul românesc este faptul că românul era Îndemnat să-și reprime acest tip de slăbiciuni. Într-un text manuscris românesc de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (redactat nu Întâmplător ca un „Cuvânt Împotriva jidovilor celor orbiți și rătăciți”) se cerea În mod tranșant : „Să nu mai zicem «O, ce ovrei cumsecade este acesta», căci mare este dușmănia lor asupra
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și ironiile ce au făcut pe socoteala lor. [De asemenea,] țiganii sunt un izvor nesecat de humor pentru țărani” <endnote id="(326, p. 409)"/>. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, În satirele politice care, din cauza cenzurii, circulau clandestin - oral sau În manuscris, În cadrul unui tip de folclor urban - nu doar „jidanii” erau considerați „javre râioase”, ci și celelalte „hoarde străine” : Mâine vine-n fuga toată, După grecul cel râios, Turcul, lepră leșinată, Rusul, hiara cea spurcată, Neamțul, lingău puturos (satira Jos Guvernul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(20, p. 300)"/>. „Caracteristica zoomorfică a popoarelor” (cum o numea B.P. Hasdeu) nu ar fi - după Moses Gaster - proprie tradiției românești, ci celei paleoslave. Într- adevăr, cel mai vechi text de acest gen descoperit În spațiul românesc este un manuscris slavon din prima jumătate a secolului al XVI-lea. El nu face parte, așa cum au susținut Marianne Mesnil și Assia Popova, „dintr-o legendă biblică apocrifă, Legenda lui Avram” <endnote id="(108, p. 236, n. 22)"/>, ci doar a fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar refuză să audă : pur și simplu Își astupă urechile. Într-un Bréviaire de Paris (din secolul al XIV-lea) evreii sunt reprezentați dormind, În timp ce profetul Isaia anunță venirea Mântuitorului. Într-o miniatură din secolul al XI-lea, dintr-un manuscris de la Monte Cassino, evreii Își astupă urechile cu degetele, În timp ce un apostol predică Evanghelia <endnote id="(63, p. 122)"/>. Din aceeași perspectivă creștină, evreii refuză să perceapă ceea ce pentru creștini este o evidență, adică realitatea mesianică a lui Isus. Este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu are degete cu care să-și astupe urechile, pe una și-o lipește de pământ, iar pe cealaltă și-o astupă cu coada. Așa apare Într-o naivă reprezentare din catedrala din Chichester și pe o miniatură dintr-un manuscris englez din 1230 <endnote id="(570)"/>. „Nu Înțelegutul auzului nostru să-l astupăm - scria Coresi În 1580, În colecția sa de predici (Omiliar, XXVI) -, ca și aspida, ce-ș astupă auzul urechilor sale, ci cuvântul lu Dumnezeu cu Înțeles să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu, Diavolul este cel care provoacă cecitatea simbolică a evreului. Ca atare, remediul ei nu poate fi căutat decât la Dumnezeu. El este cel care ridică vălul de pe ochii femeii ce Întruchipează Sinagoga cieca, precum Într-o miniatură dintr-un manuscris francez din secolul al XII-lea <endnote id="(63, p. 120)"/>. Este o imagine mentală care va supraviețui secole de-a rândul, devenind un loc comun atât În legendele populare, cât și În reprezentările iconografice, atât În imaginarul oamenilor de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alte situații „evreul imaginar” orbește, amuțește sau asurzește În urma unei sancțiuni divine. Este cazul unei legende apocrife, Adormirea Maicii Domnului, care a avut o mare răspândire În Țările Române, Începând din secolul al XVII-lea, prin copierea și traducerea unor manuscrise „din limba slovenească” (tipul Galeatovski) și „de pre limba elinească pre limba românească” (tipul Amartolon Sotiria = „Mântuirea păcătoșilor”). Legenda a pătruns În iconografia creștină românească <endnote id="(145)"/>, dar și În spațiul culturii folclorice, inclusiv prin intermediul Mineelor, căci pe 15
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
u.)"/>, precum și textele hagiografice Începând cu secolul al XVII-lea care au același subiect <endnote id=" (96, p. 486)"/> sunt cu happy-end : „jidovii cei orbiți” se convertesc la creștinism și Își recapătă vederea. La fel se Întâmplă În numeroasele legende manuscrise care vorbesc despre „mântuirea păcătoșilor” și despre „cele preste fire minuni ale Preasfintei Stăpânii Născătoarei de Dumnezeu [...], tălmăcite de Agapie, spre folosul cel de obște al neamului creștinesc”. În toate legendele manuscrise, scenariul amintit apare În „prima minune”, ca - de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]