13,652 matches
-
America latină într-o stare de sănătate precară. Soția sa și Lady Carfax au vegheat la însănătoșirea sa. Cu trei săptă,âni înainte, cuplul plecase la Londra și Lady Carfax i-a însoțit, concediind-o cu puțin timp înainte pe camerista Marie Devine. Watson află că un bărbat bărbos și înalt, un “sălbatic”, trecuse cu o săptămână înainte pe la Baden în căutarea ei. Watson îi scrie o telegramă lui Holmes în care-i relatează progresele sale, dar Holmes îi cere să-i
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
dar Holmes îi cere să-i trimită o descriere a urechii stângă a dr. Shlessinger. Watson crede că telegrama lui Holmes este o încercare de glumă. Holmes este de fapt serios. Watson se deplasează apoi la Montpellier, pentru a vorbi cu Marie Devine, fosta cameristă. Ea îi spune că Lady Carfax o concediase din cauza faptului că urma să se căsătorească cu Jules Vibart. Cei 50 £ erau un cadou de nuntă. Și ea crede că omul bărbos era motivul pentru care fosta ei
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
Amalia de Hesse-Darmstadt. Ea a avut 16 frați și surori, dintre care cei mai notabili au fost: În 1687 Maria Sofia s-a căsătorit cu regele văduv Petru al II-lea al Portugaliei la patru ani după decesul primei soții, Maria Francisca de Savoia. Se presupune că Ludovic al XIV-lea al Franței a fost "foarte necăjit" de decizia lui Petru de a se căsători cu fiica Electorului Palatin și nu cu o prințesă franceză așa cum spera.
Maria Sofia de Neuburg () [Corola-website/Science/324803_a_326132]
-
martie 1661, Anne Henrietta s-a căsătorit cu fratele mai mic al regelui Ludovic al XIV-lea, Filip al Franței, duce d'Orléans la capela regală a palatului. Anul următor, noua ducesă d'Orléans a născut la palat o fiică, Marie Louise d'Orléans. Palaul a devenit reședința principală a Casei de Orléans. Ducesa a creat grădini ornamentale, despre care se spunea că sunt cele mai frumoase din Paris. Sub noul cuplul ducal, Palais-Royal va deveni centrul social al capitalei. Palatul
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
la Castelul Saint-Cloud. Saint-Cloud a devenit reședința principală a fiului ei cel mare și moștenitorul Casei de Orléans, Filip Charles d'Orléans cunoscut sub numele de ducele de Chartres. În 1692, cu ocazia căsătoriei dintre Ducele de Chartres și Françoise Marie de Bourbon, "Mademoiselle de Blois", una dintre fiicele recunoscute ale lui Ludovic al XIV-lea și a metresei acestuia, Madame de Montespan, regele a dăruit Palais-Royal fratelui său. Pentru comoditatea miresei, s-au construit noi apartamente și a fost amenajată
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
reginei Maria Antoaneta. În 1785, Louis Philippe II d'Orléans i-a succedat tatălui său ca șef al Casei de Orléans. El s-a născut la Saint-Cloud și s-a mutat la Palais-Royal unde a locuit cu soția sa Louise Marie Adélaïde de Bourbon cu care s-a căsătorit în 1769. Fiul cel mare al cuplului, Louis-Philippe III d'Orléans s-a născut aici în 1773. Louis Philippe II, care a controlat Palais-Royal începând cu 1780 a extins și a reproiectat
Palais-Royal () [Corola-website/Science/324796_a_326125]
-
-lea. La curtea din Modena, Charlotte Aglaé s-a înțeles bine cu Enrichetta și cu surorilei ei mai mari Benedetta Maria Ernesta (1697-1777) și Amalia Giuseppina (1699-1778). Enrichetta s-a logodit cu Antonio Farnese, Duce de Parma, a cărui mamă Maria d'Este era mătușa Enrichettei. Cei doi s-au căsătorit la Modena la 5 februarie 1728, prin procură, mirele fiind reprezentat de fratele ei Francesco. Ea a călătorit la Parma unde și-a făcut o intrare magnifică la 6 iulie
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
să-l ucidă. El încearcă să-și recapete memoria. Pleacă în Elveția și află că are la bancă o sumă mare de bani. Urmărit permanent, fără ca el să știe de ce, el fuge luând ca ostatică o femeie tânără pe nume Marie St. Jacques. Din fragmentele disparate de amintiri care-i revin în minte, el bănuiește că a fost un asasin profesionist internațional, care a activat sub numele de Jason Bourne. Doar Marie, care îl iubește, crede sincer în nevinovăția lui și
Identitatea lui Bourne (film din 1988) () [Corola-website/Science/324789_a_326118]
-
fuge luând ca ostatică o femeie tânără pe nume Marie St. Jacques. Din fragmentele disparate de amintiri care-i revin în minte, el bănuiește că a fost un asasin profesionist internațional, care a activat sub numele de Jason Bourne. Doar Marie, care îl iubește, crede sincer în nevinovăția lui și-l convinge să nu renunțe și să continue să afle cine este el cu adevărat. Scenariul filmului prezintă unele diferențe față de textul romanului. Identitatea sub acoperire a lui Jason Bourne este
Identitatea lui Bourne (film din 1988) () [Corola-website/Science/324789_a_326118]
-
duce și ducesă a fost doar una cu numele. Ducesa s-a îndrăgostit de frumosul văr al soțului ei, Hon. Reginald Fellowes (legătura nu a durat fiind scurtată de părinții lui Fellowes), în timp ce ducele a căzut în vraja lui Gladys Marie Deacon, o americancă excentrică cu bani puțini. Familia Marlborough s-a separat în 1906, au divorțat în 1921, și mariajul a fost anulat la cererea ducelui și cu acordul lui Consuelo la 19 august 1926. A doua căsătorie a Consuelei
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
noiembrie și decembrie 1842 și februarie 1843) ale revistei "Snowden's Ladies' Companion". C. Auguste Dupin, detectivul lui Poe, și partenerul lui, naratorul fără nume, sunt solicitați de poliție să analizeze un caz nerezolvat de crimă, a cărei victimă este Marie Rogêt din Paris. Corpul lui Rogêt, o fostă angajată a unui magazin de parfumuri, este găsit în râul Sena și presa manifestă un interes deosebit față de acest mister. Dupin remarcă faptul că scopul ziarelor este „de a face senzație... [mai
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
publicată sub titlul „Misterul Mariei Rogêt” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Cu prilejul reeditărilor ulterioare i s-a schimbat titlul în „Misterul lui Marie Rogêt”. Traduceri noi au fost realizate de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Misterul Mariei Rogêt” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Misterul lui Marie
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
Marie Rogêt”. Traduceri noi au fost realizate de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Misterul Mariei Rogêt” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Misterul lui Marie Rogêt” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Misterul lui Marie Rogêt” în volumul "Portretul oval", editat
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
realizate de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Misterul Mariei Rogêt” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Misterul lui Marie Rogêt” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Misterul lui Marie Rogêt” în volumul "Portretul oval", editat în 2014 de Editura MondoRo din
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
Cotrău (publicată sub titlul „Misterul lui Marie Rogêt” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Misterul lui Marie Rogêt” în volumul "Portretul oval", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Textul narațiunii este inspirat din uciderea reală a lui Mary Cecilia Rogers. Rogers s-a născut probabil în Lyme, Connecticut în anul 1820, deși consemnările scrise ale
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
așa-numita tragedie Beauchamp-Sharp în singura sa piesă de teatru, "Politian", care a fost lăsată neterminată în 1835. Povestea senzațională a acestei crime a fost ficționalizată și de alți scriitori precum William Gilmore Simms și Thomas Holley Chivers. „Misterul lui Marie Rogêt”, totuși, a fost probabil prima crimă din viața reală transformată într-o povestire polițistă. Dintre cele trei povești de raționament ale lui Poe, „Misterul lui Marie Rogêt” este considerată, în general, ca având cel mai puțin succes. Un critic
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
de alți scriitori precum William Gilmore Simms și Thomas Holley Chivers. „Misterul lui Marie Rogêt”, totuși, a fost probabil prima crimă din viața reală transformată într-o povestire polițistă. Dintre cele trei povești de raționament ale lui Poe, „Misterul lui Marie Rogêt” este considerată, în general, ca având cel mai puțin succes. Un critic modern a scris: Ea ar putea fi numită mai degrabă eseu decât povestire. Ca eseu, aceasta este un exercițiu de raționament abil, dar plictisitor. Ca povestire, ea
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
o opinie foarte favorabilă față de povestire și a considerat că este un exemplu al intelectului viclean al lui Poe. Charles Baudelaire o considera „o capodoperă, o minune”. Universal Pictures a produs în 1942 filmul de aventuri gotic "The Mystery of Marie Roget", inspirat din povestirea omonimă a lui Poe. El a fost regizat de Phil Rosen și îi ar în rolurile principale pe Patric Knowles, Maria Ouspenskaya și Maria Montez.
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
din secolul al XII-lea, cunoscut în special pentru tratatul "De amore" ("Despre dragoste"). Nu se cunosc prea multe detalii despre viața sa. Se pare că era de origine franceză și că a trăit la curtea din Troyes a lui Marie de Champagne, fiica regelui Ludovic al VII-lea și a Eleonorei de Aquitania. Tema tratatului "De amore" (cunoscut și sub titlul "De arte honeste amandi") o constituie dragostea cavalerească, temă cultivată de Marie de Champagne și prin care teoretizează iubirea
Andreas Capellanus () [Corola-website/Science/326097_a_327426]
-
trăit la curtea din Troyes a lui Marie de Champagne, fiica regelui Ludovic al VII-lea și a Eleonorei de Aquitania. Tema tratatului "De amore" (cunoscut și sub titlul "De arte honeste amandi") o constituie dragostea cavalerească, temă cultivată de Marie de Champagne și prin care teoretizează iubirea curtenească: iubirea-pasiune, motiv predilect al trubadurilor acelei epoci.
Andreas Capellanus () [Corola-website/Science/326097_a_327426]
-
din cele mai bogate biserci din Franța. În ciuda numirii sale, era prea tânăr pentru a-și îndeplini îndatoririle și deci a rămas la curtea tatălui său în grija lui Scarron. În 1674 o altă soră s-a alăturat familiei; Louise Marie s-a născut în noiembrie 1674 și a fost numită "Mademoiselle de Tours" după recunoașterea din 1676. Doctorii de la curte au încercat să-l ajute pe Louis-César însă tratamentele lor au eșuat. După astfel de tratamente starea copilului s-a
Louis César, Conte de Vexin () [Corola-website/Science/326107_a_327436]
-
Shakespeare. În timp ce se afla în vacanță în Elveția, Dr. Christopher "Chris" Nielsen (Robin Williams) se întâlnește întâmplător cu artista Annie Collins (Annabella Sciorra), față de care simte o conexiune instantanee. Ei se căsătoresc și au doi copii: Ian (Josh Paddock) și Marie (Jessica Brooks Grant). Viața lor idilică se sfârșește atunci când copiii lor mor într-un accident de mașină și în timp ce lucrurile sunt la început foarte dificile, Annie suferind o cădere nervoasă și existând un risc de divorț, ei reușesc să treacă
O iubire fără sfârșit (film) () [Corola-website/Science/326199_a_327528]
-
nou, indicând astfel faptul că cei doi sunt un caz rar de suflete pereche. În cursul turului său, el întâlnește, de asemenea, o femeie asiatică, pe al cărei ecuson scria "Leona", pe care el o recunoaște ca fiind fiica lui, Marie, care trăia într-o secțiune a Raiului în forma unei diorame. Cei doi au o întâlnire emoționantă. Între timp, pe Pământ, Annie nu este capabilă să facă față pierderii soțului ei și se sinucide. Chris, care crede inițial că ea
O iubire fără sfârșit (film) () [Corola-website/Science/326199_a_327528]
-
("Louis Jérôme Victor Emmanuel Léopold Marie"; 23 ianuarie 1914 - 3 mai 1997) a fost pretendent bonapartist la tronul Franței. A fost șeful Casei Bonaparte din 1926 până la moartea sa. A fost cunoscut de către susținători sub numele de Napoleon al VI-lea. S-a născut la Bruxelles
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen ("Feodora Karola Charlotte Marie Adelheid Auguste Mathilde"; 29 mai 1890 - 12 martie 1972) a fost primul copil al Prințului Friedrich Johann de Saxa-Meiningen (fiul mai mic al lui Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen) și a soției acestuia, Contesa Adelaide de Lippe-Biesterfeld, fiica
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]