15,766 matches
-
curgea pe linii drepte, jos vântul încetase, numai în înălțimi alerga cu iuțeală ducând pânze întinse de nori cenușii. Vremea începuse să se răcească, umezeala mă pătrunsese și nici sub paie învelit cu pătură groasă nu mă încălzeam. Până la amiază moș Gavrilă nu venise, mâncare nu mai aveam, ziua a trecut așteptând și în noaptea următoare am dormit puțin și cu vise grele. În dimineața următoare, flămând, am luat hotărârea de a pleca spre Huși, am strâns grămadă într-un sac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
țol pe mine și apuc drumul spre dreapta, trec podețul peste Pruteț și intru în valea Prutului joasă și netedă ca o masă, loc pe care se aflau grădinării și ogoare cu harbuji. Mergeam la niște cunoscuți și rude ale moșului să le cer sfat și hrană. Găsesc doi băietani, aproape flăcăi, stând în colibă și așteptând sfârșitul lumii. Mergând, am observat că haturile erau pline cu apă, intrând din drum între harbuzării mi s-a părut că apa ar veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
au început frigurile care au durat vreo două-trei săptămâni, până la deschiderea școlii. Nimeni nu m-a certat, nimeni nu a mai vorbit despre aventura asta care ar fi putut să fie ultima. Niciodată nu am știut de ce nu a revenit moșul sau ce a gândit el de nu a venit. Eu trecusem și prin primejdia asta spre cele de mai târziu. * Voiam să fiu pictor. Via părinților mei dispăruse, nu mai rămăsese aproape nimic decât vrejuri uscate, peste toată întinderea podgoriilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Cosași odihnindu-se”. Curând își făcură solemn cruce, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucățele oferite și se grupară în două echipe, una de-o parte a fâneții, cealaltă de partea opusă, pentru a putea clădi căpițele înaintând din ambele direcții. Lui moș Gheorghe, cositul i se pare cel mai frumos lucru din lume. Îi place să simtă mirosul fanului cosit, să audă coasă fâsâind prin fâneața înaltă, să adune brazdele ușurele cu grebla mare de lemn, dar mai ales îi place să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
palme; uneori ia chiar între dinți un lujer, îl musca în doară, savurându- i gustul de țărâna și de iarbă, apoi îl scuipa ușor și bagă în buzunarul pantalonilor pleava, păstrând-o că pe o amintire scumpă. Când ajunge acasă, moș Gheorghe se urcă repede în podul grajdului, iar ceilalți cosași îi dau pe rând palele de fan pe care el le răspândește cu grijă, înfoindu-le și înșirându-le prin tot podul acela înalt. Vară, el doarme acolo pe fânul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pe gât câteva duște de țuică, își pun coasele pe umăr și se îndreaptă de-a lungul ogrăzii către umbră unui dud. Acolo își împart între ei câștigul zilei și acolo rostesc un “Sară bună!”, plecând fiecare pe la casele lor. Moș Gheorghe matură cu grijă căruță de fan, pregătind-o pentru ziua următoare. Sub scândura de pe care își mâna boii, măi ascunde câte două-trei brazde. Pe urmă, intră încet în bucătărie, strigând: - Anică, hai!.... Mai, Anică!.... Anica îl întâmpină voioasa cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
în mână, făcând încă o mămăligă caldă pentru omul ei întors de la câmp și, după ce ospătează amândoi, lapte cu mămăligă, pâine și șuncă gustoasă, plăcinte calde, mai stau la o vorbă, măi beau un păhărel de țuică și ronțăie mere. Moș Gheorghe își face o țigară, răsucind tacticos tutunul în foaia de ziar “Scânteia”. Se sfătuiesc amândoi ce să semene la anul pe pământul de colo, de dincolo, de pe deal, din vale, de pe șes, apoi pe cele din jurul casei. Vorbesc o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
depărtare, la început slab, apoi brusc mai tare, mai aproape, bubuind puternic. În curând, stropi mari încep să cearnă din sita cenușie a nopții. Satul întreg este inundat de zgomotul ploii, dezlănțuita brusc, că din senin. Timp de câteva clipe, moș Gheorghe pare confuz.... Gândul lui e dus departe, la căpițele din deal, la brazdele încă neîntoarse sau la cele neadunate încă. Începe războiul nervilor, un război cu sine însuși, care îi stârnește panică și groază. Se precipita în gol parcă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
zbate în convulsii puternice...gura lui este încleștata, balele îi curg printre dinți, labele nu le mai poate mișca, ochii și-i închide încet, în somnul cel lung, fără de vise. Un tremur convulsiv, încă un scâncet, cel din urmă... Lui moș Gheorghe inima i se strânge la presentimentul că mâine, pe câmpul pustiu, vă plânge pentru acum... Ridicându-și ochii, o vede pe Anica plângând. De lângă ei se urca în rotocoale un firicel de fum alburiu: -O fi sufletul lui Azor
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pe câmpul pustiu, vă plânge pentru acum... Ridicându-și ochii, o vede pe Anica plângând. De lângă ei se urca în rotocoale un firicel de fum alburiu: -O fi sufletul lui Azor, zice Anica, suspinând printre lacrimi. -O fi, abrobă absent moș Gheorghe. Mâine dimineață am să-l îngrop în fundul grădinii. A fost un câine credincios, n-am să-l duc în câmp. O sa ramana cu noi aici, dar mi-e groază ce-o să le spunem nepoților. -Ce oameni răi!.. Avem noi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dar mi-e groază ce-o să le spunem nepoților. -Ce oameni răi!.. Avem noi oare asemenea vecini malefici și n-am știut până acum?.. Ce-au avut cu bietul animal?. se tânguia îndurerata Anica. -Trebuie să împrăștiem căpițele, schimbă brusc moș Gheorghe, vorba. Frunzele dudului deveniseră translucide în întunericul nopții. O cucuvea începuse să se vaite prin preajma. Cu spatele sprijinit de trunchiul dudului, moș Gheorghe stăruia cu privirea, dincolo de frunziș, asupra câinelui țeapăn. Noaptea această eră pentru el fără de trecut
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Ce-au avut cu bietul animal?. se tânguia îndurerata Anica. -Trebuie să împrăștiem căpițele, schimbă brusc moș Gheorghe, vorba. Frunzele dudului deveniseră translucide în întunericul nopții. O cucuvea începuse să se vaite prin preajma. Cu spatele sprijinit de trunchiul dudului, moș Gheorghe stăruia cu privirea, dincolo de frunziș, asupra câinelui țeapăn. Noaptea această eră pentru el fără de trecut, fără de prezent, în afară timpurilor viitoare... Azor se făcuse una cu acest pământ, iar gândul îl făcuse să se sperie... Nu se temea de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
verdele crud al sevei mustinde. Adio, Azor, adio!... NEPOȚII -Gata!... -Un, doi, trei, patru... Cine nu-i gata îl iau cu lopată!.. - Cu-cu!... Cu-cu!... Curtea întreaga răsună de strigătele nepoților care se jucau de-a v-ați ascunselea. Moș Gheorghe nu avusese decât un singur copil, dar îl binecuvântase Dumnezeu cu patru nepoți, doi băieți și două fețe, frumoși, sănătoși tun și foarte inteligenți. Cei mai mari, Crin și Alice, erau de vârste foarte apropiate și stăteau mai mult
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ploi bacoviene, copilăria lui Grigore Antipa și a lui Nicolai Leon s-a frânt. Nicu a fost dat la « pensionul » lui Mărgineanu pentru clasele gimnaziale, iar Grigore, Încă crud (nu avea nici șase ani Împliniți), a rămas pe lângă casa lui Moșu Panaite (fratele Zoiței), tutorele, ca să mai crească. În toamna anului 1874, când Grigore Antipa nu Împlinise șapte ani, Moșu Panaite a considerat că a venit vremea să Învețe. Deși existau școli de stat, el l-a Înscris la una particulară
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
pensionul » lui Mărgineanu pentru clasele gimnaziale, iar Grigore, Încă crud (nu avea nici șase ani Împliniți), a rămas pe lângă casa lui Moșu Panaite (fratele Zoiței), tutorele, ca să mai crească. În toamna anului 1874, când Grigore Antipa nu Împlinise șapte ani, Moșu Panaite a considerat că a venit vremea să Învețe. Deși existau școli de stat, el l-a Înscris la una particulară, la așanumitul Institut de educație, cunoscut În oraș sub numele de pensionatul sau pensionul lui Ion Mărgineanu. Aici se
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
până Într-a patra primară. Că de la acel pedagog elvețian a prins primele cuvinte În cele două limbi, care-i vor fi atât de necesare În cariera sa de biolog. În toamna anului 1878, după terminarea claselor primare În Botoșani, Moșu Panaite l-a trimis pe Grigore Antipa să Învețe la Institutul Academic din Iași, socotit cel mai bun liceu din Moldova. Timp de șapte ani, până ce a terminat clasele gimnaziale și liceale, a fost locuitorul acestui oraș. Întemeiat În 1865
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
Bolta Rece, unde continuau cisla în fața unei ulcele cu vin... Ca să nu-l țin din treburi pe Mișa, îi spun: Am să te rog ca mâine să mă aștepți în Piața Unirii, așa cam pe la chindie. Vreau să mergem le Moș Creangă. Poate avem noroc și îl găsim acasă. Știi unde stă? Dacă n-oi ști, atunci să nu-mi spui Mișa,boierule. A doua zi, când am intrat în Piața Unirii, Mișa m-a zărit de departe și a pornit
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
nici una nici două, s-a așezat pe o săniuță și dă-i drumul la vale. Copiii au sărit și ei pe săniuțe, după el. În urma lor, zăpada zbura ca norul. Când m-am apropiat, pe cine credeți că văd? Pe moș Creangă. El era și le spunea copiilor: „Ați văzut? Așa se conduce sania!” Strașnic învățător îi moș Creangă. Pe nesimțite, am ajuns în Valea Plângerii. În fața Bojdeucii, cobor din birjă și deschid portița. În fața mea, treptele din piatră ale potecii
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
sărit și ei pe săniuțe, după el. În urma lor, zăpada zbura ca norul. Când m-am apropiat, pe cine credeți că văd? Pe moș Creangă. El era și le spunea copiilor: „Ați văzut? Așa se conduce sania!” Strașnic învățător îi moș Creangă. Pe nesimțite, am ajuns în Valea Plângerii. În fața Bojdeucii, cobor din birjă și deschid portița. În fața mea, treptele din piatră ale potecii coboară până în prispă. În stânga, clipocește un izvoraș. Mă opresc în fața intrării...Ca adusă de vânt, în fața mea
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
potecii coboară până în prispă. În stânga, clipocește un izvoraș. Mă opresc în fața intrării...Ca adusă de vânt, în fața mea răsare o trestie de copilă cu o basma roșie pe cap și toată numai zâmbet. Fără s-o întreb, îmi spune că moș Creangă îi dindos, pe cerdac. Îl cheamă ea îndată. Nu trece multă vreme și în ușă se ivește moș Creangă, cu un zâmbet cald pe chip și cu brațele deschise. Bine ați venit în Bojdeuca mea! Poftiți! Ruxandă! Adă tu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
o trestie de copilă cu o basma roșie pe cap și toată numai zâmbet. Fără s-o întreb, îmi spune că moș Creangă îi dindos, pe cerdac. Îl cheamă ea îndată. Nu trece multă vreme și în ușă se ivește moș Creangă, cu un zâmbet cald pe chip și cu brațele deschise. Bine ați venit în Bojdeuca mea! Poftiți! Ruxandă! Adă tu niște apușoară rece de la izvor și chisaua cu dulceață de cireșe amare!... Și imaginația zburdă în voie. Zadarnică-i
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
triada: muncă responsabilă, familie organizată și copii educați. În relațiile cu subalternii avea o atitudine părintească, mai bine zis, de "tată bătrân". Ne numea pe toți "băieții mei" sau "copii". În momentul când ne-a părăsit, am devenit, brusc, cu toții "moși". Trecusem, deja, de 50 60 de ani. Deși era o fire modestă, ușor adaptabilă la orice condiții de muncă și de viață, profesorului Ion Gugiuman îi plăcea să fie mereu în prim plan. Așa se explică și mulțimea funcțiilor deținute
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
căminar Iftimi Scorțăscu împreună cu unul din dregători [...] Grigoraș Duca făcând întrebare de se dau împreună cu căsăpie târgului și trunchiurile de căsăpie a orânzilor numiteloe sate Cornii și Broștrnii și dândule răspuns că nu pot ieși din rânduiala tuturor de opștie moșii cu asăminea sate,precum și aceste trunchiuri fiind legiuit venituri ale Episcopiei ca de la niște sate de birnici ,nici s-au obișnuit vreodată a se da cu căsăpia târgului precum spre Divanul adevereazăși contractul țiitorului căsăpiei din trecutul an și le
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
profesionist." În vara viitoare, aș putea face o excepție, dacă nu se dovedește un puturos și nu trage chiulul, spuse Grigore subtil ironic. "A propos, interveni învățătorul, n-ai vrea să cânți ceva la concertul de la sanatoriu, în ajun de Moș Nicolae? Au un Steinway foarte frumos." Ar trebui să cer permisiunea superiorilor mei și asta mă plictisește. O să văd... Ploua. O ploaie măruntă și monotonă. Ploua peste mare și peste plajă. Peste zonă și peste barăci, peste fluviu și peste
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Schimbă puțin viața bolnavilor din spital, împărțită între monotonie și suferință. Cum a spus și Panaiota, publicul ăsta foarte special și recunoscător ne-a aplaudat generos pe muzicienii amatori care eram. Și copiii erau mulțumiți. Și-au pregătit încălțările pentru Moș Nicolae, chiar și aceia care nu poartă și nu vor purta niciodată." Ce-ai cântat? Am început cu o sonată în stil popular românesc de George Enescu." Andante sostenuto e misterioso. Pe mine, pianul mă face să aud, ca în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]