15,053 matches
-
De exemplu, la Începutul secolului XX, În urma unor studii antropometrice și statistice, s-a stabilit că numai 14% dintre evreii din New York au așa-numitul „nas evreiesc” <endnote id="(414, p. 79)"/>. Antropologii au ajuns la rezultate similare În ceea ce privește forma nasului evreilor din Polonia și Ucraina <endnote id="(415, pp. 394 ș.u.)"/>. De fapt, vorbind despre evreii din SUA În acea epocă, mă refer tot la evreii est-central-europeni. Între 1880 și 1914 au imigrat În SUA circa două milioane de evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dintr-o perspectivă visceral iudeofobă, C.Z. Codreanu observa asemănarea la toate palierele a evreului est-european cu cel vest- european. Fiind prin 1922-1923 la Strasbourg (un „cuibar de infecție jidănească”), Codreanu a fost neplăcut surprins să Întâlnească tot „tipul cu nasul coroiat” al evreului, În locul unui iluzoriu evreu de „tip galic”. „Între jidanii din Târgu Cucului [Iași] și cei din Strasbourg - conchidea el - n-am găsit nici o deosebire. Aceeași figură, aceleași maniere, același jargon, aceiași ochi satanici” <endnote id="(622)"/>. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
teoria cu argumente pseudo-antropologice (În slujba Satanei ? !, 1935). În mod aparent paradoxal, diferența dintre două tipuri de evrei (de exemplu, dintre așkenazi și sefarzi) este, cel mai adesea, mai mare decât diferența dintre evrei și nația-gazdă. Chipul „evreului tipic” (cu nas coroiat, buza inferioară groasă și răs- frântă etc.) reprezintă doar un anume tip de evreu, deloc majoritar. S-a ajuns la concluzia că nasul convex este o caracteristică fizionomică a unor popoare din Orientul Apropiat (armeni, georgieni, sirieni, turci etc.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este, cel mai adesea, mai mare decât diferența dintre evrei și nația-gazdă. Chipul „evreului tipic” (cu nas coroiat, buza inferioară groasă și răs- frântă etc.) reprezintă doar un anume tip de evreu, deloc majoritar. S-a ajuns la concluzia că nasul convex este o caracteristică fizionomică a unor popoare din Orientul Apropiat (armeni, georgieni, sirieni, turci etc.) și din nordul Mediteranei (greci, italieni, francezi, spanioli etc.). Se spune că la greci, de exemplu, „nasul evreiesc” este mai frecvent decât la evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
majoritar. S-a ajuns la concluzia că nasul convex este o caracteristică fizionomică a unor popoare din Orientul Apropiat (armeni, georgieni, sirieni, turci etc.) și din nordul Mediteranei (greci, italieni, francezi, spanioli etc.). Se spune că la greci, de exemplu, „nasul evreiesc” este mai frecvent decât la evrei. Un personaj din proza lui Panait Istrati, zugravul evreu din București Moriț Feldman, „părea un turc adevărat, cu nasul lui coroiat” <endnote id="(723, p. 548)"/>. La armeni, georgieni, oseți etc. - susțin antropologii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nordul Mediteranei (greci, italieni, francezi, spanioli etc.). Se spune că la greci, de exemplu, „nasul evreiesc” este mai frecvent decât la evrei. Un personaj din proza lui Panait Istrati, zugravul evreu din București Moriț Feldman, „părea un turc adevărat, cu nasul lui coroiat” <endnote id="(723, p. 548)"/>. La armeni, georgieni, oseți etc. - susțin antropologii - „nasul acvilin consti- tuie regula, și nu excepția”. În schimb, „printre adevărații semiți (cum ar fi beduinii puri, necorciți), această formă de nas nu apare mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreiesc” este mai frecvent decât la evrei. Un personaj din proza lui Panait Istrati, zugravul evreu din București Moriț Feldman, „părea un turc adevărat, cu nasul lui coroiat” <endnote id="(723, p. 548)"/>. La armeni, georgieni, oseți etc. - susțin antropologii - „nasul acvilin consti- tuie regula, și nu excepția”. În schimb, „printre adevărații semiți (cum ar fi beduinii puri, necorciți), această formă de nas nu apare mai deloc” <endnote id="(661, p. 83)"/>. 2. Păr, barbă și perciuni rituali În anul 1787
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
turc adevărat, cu nasul lui coroiat” <endnote id="(723, p. 548)"/>. La armeni, georgieni, oseți etc. - susțin antropologii - „nasul acvilin consti- tuie regula, și nu excepția”. În schimb, „printre adevărații semiți (cum ar fi beduinii puri, necorciți), această formă de nas nu apare mai deloc” <endnote id="(661, p. 83)"/>. 2. Păr, barbă și perciuni rituali În anul 1787, contele Maurice d’Hauterive Îi prezenta domnitoru- lui Alexandru Ipsilante un „memoriu”, scris În urma unei călătorii prin Moldova efectuate În 1785. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1919) cu tușe și Însemne identitare considerate specifice. Hangiu din Fălticeni, Ițic Ștrul are „pielea foarte roșie”, „punctată cu pistrui cafenii cât urmele de vărsat”, are „părul cărămiziu, rar și murdar”, iar „din mijlocul feței păroase și roșco vane, nasul coroiat și subțire se ridică brusc, dominator” <endnote id="(263, p. 169)"/>. „Barbă roșcovană” are și cârciumarul evreu Avrum din romanul Ion, publicat În 1920 <endnote id="(737, p. 41)"/>. Nici evreii moldoveni din proza lui Mihail Sadoveanu nu arată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
roșcate și cu obrazul ca stropit cu sânge” <endnote id="(377, pp. 99 și 142)"/>, jupânul Șulăm - negustorul ambulant de apă gazoasă („zodă electrică”) din nuvela Mormântul unui copil (1906) - are „barba rară, roșcată, ascuțită ; cu mustăți lungi, subt un nas mare, c-o față plină cu pistrui”, jupânul Avrum - orândarul din povestirea O umbră (1906) - este descris și el cu „barba roșie” <endnote id="(410, pp. 13 și 280)"/>, iar domnul David - negustorul din romanul Baltagul (1930) - are barba și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de pe pubis [era] roșu asemeni coperților operelor lui Lenin”. „Jidovcuța” avea pielea „numai pistrui vizibilă prin ochiurile de plasă ale ciorapilor”. Galițiana Miriam, „fata israelitului bijutier” - un alt personaj cărtărescian -, are „părul roșu ca flacăra”, „zulufi roșcați și pistrui pe nas și pe umerii obrajilor” <endnote id="(854)"/>. Mai interesant este Însă felul În care imaginea „evreului roșu” a fost folosită În textele cu caracter socio-politic. În 1905, de pildă, În jurnalul său de călătorie prin Basarabia, N. Iorga a descris
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dacă miroase a pământ, a ouă clocite, a grăsime râncedă, a pește sărat, a piele nedubită, a brânză iute, a curechi murat..., nu mirosea a nimic din toate acestea, dar mirosea a toate acestea la un loc... Trebuie să recunosc nasului meu Însă gloria de a fi Înfruntat cu un adevărat eroism această duhoare ciumată, fără ca totuși să se strâmbe câtuși de puțin” <endnote id="(439, p. 82)"/>. În 1910, Henri Stahl Îl invocă pe primarul ultraantisemit al Vienei, Karl Lueger
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
creștină Îl acordă ultimului bădăran” <endnote id="(455, I, p. 78)"/>. Alte proverbe și zicători populare culese În centrul și estul Europei completează imaginea evreului fricos : „Evreul poartă cizme cu pinteni ca să nu-l muște iepurele”, „Pe zece evrei cu nasul mare Îi vânezi ca pe iepuri” (proverbe germane) ; „Are evrei” [= Îi e frică] (expresie germană) ; „De ce tremuri, jupâne Iancule ? - Nu eu, pământul tremură”, „Jupân Leiba din fundul căruței”, „Las’ să ziche el, numai eu să nu zic”, „Nu știu, n-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
796, V, p. 442"/>) și de discrepanța dintre, pe de o parte, aparența de curaj și, pe de altă parte, lașitatea de care dă dovadă evreul : Ei [= tâlharii] când se repezeau, Perciunii ni se sbârceau, Iar noi când ne repezeam, Nasurile ni le turteam. Voinicoși eram și noi, Dar ei dau ca’n păpușoi, Ei dau cu praf [de pușcă] și cu plumb, Noi cu colbul de pe drum, Ei da’n noi cu nesce druci, Noi fugeam făr’ de papuci <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prezentat obiceiul confecționării de Paști a unei păpuși mari (mărime naturală) reprezentându-l pe Iuda. La confecționarea acestei efigii se foloseau obiecte (de Îmbrăcăminte) luate sau furate de la evrei și se puneau semne (stereo)tipice de identificare etnică (barbă, perciuni, nas coroiat etc.). În Joia sau Vinerea Mare, efigia era spânzurată, Într-un copac sau Într- un par, În fața casei unui evreu (care trebuia să plătească pentru ca aceasta să fie mutată) sau, cel mai adesea, În piața din centrul localității, În fața bisericii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
uneori În forme mai radicale. În 1930, de pildă, ea Îi scria unei prietene următoarele : „Cât de mult am urât faptul că m-am măritat cu un evreu..., cât de mult am urât vocile lor nazale și bijuteriile lor orientale, nasurile lor și gușile lor” (697, p. 136). 699. Teșu Solomovici, România Judaica. O istorie neconvențională a evreilor din România. 2000 de ani de existență continuă, vol. I și II, Editura Teșu, București, 2001. 700. Wiliam M. Johnson, Spiritul Vienei. O
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru crearea unui stat pentru poporul evreu a ridicat opoziția partizanilor asimilării, dar a oferit speranță multor evrei, atât din Europa occidentală cât și din cea răsăriteană: „Pământul Făgăduit este țara în care vom putea să ne permitem să avem nasul coroiat, barba neagră sau roșcată și picioare strâmbe, fără a fi disprețuiți pentru aceasta. Acolo vom putea, în sfârșit, să trăim liberi și să murim în pace pe un pământ care ne va aparține...”. Ideile lui Theodor Herzl potrivit cărora
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
la critică, cred că n-am să colaborez (cred că asta va dura mai mult) . Nici la Ateneu nu știu dacă voi fi iar prezent . Simt că dacă ai propune un articol de al meu dl Cîrneci ar strîmba din nas sau te-ar suspecta tacit. Am intuit exact? Unde este independența morală a criticului? Sau dacă este, cîtă este? Dacă trăim pentru idei adevărate, sîntem mereu supuși vînturilor potrivnice. O să fie oare posibil vreodată ca noi, cîțiva scriitori, așa cum sîntem
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
socotită, la apariție, în C[onvorbiri] l[iterare], nr. 1, 1972, „o remarcă bine gîndită” de către șt. Voicu, redactorul-șef al Luptei de clasă, în nr. 2, 1972, p. 134, actualul redactor-șef al Erei socialiste. Tristețea este că sub nasul celor mari, cățeii, A.I., M.I., își fac jocul). Pornind de la această paranteză, spun că nu e tîrziu dacă vei scrie în iulie despre carte, carte în care vorbesc despre cîteva cărți mari (șatra, Ce mult te-am iubit, Clasicii noștri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aceea, privitor la ceea ce mi-ai spus în legătură cu replica ce i-ai dat-o, la telefon, lui Tartuffe care nu face decît ceea ce servește intereselor sale meschine. A răspîndit zvonul că vrea să-mi răspundă. Deocamdată este complet descentrat, cu nasul întors spre terra, și nu în văzduh. în fond, revista Ateneu ce părere are despre articolul meu care selectează cîteva exemple și din paginile ei? Pe aici, la Universitate și facultate adică, lucrurile nu sunt bune. Dacă Jean n-a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
CDE Fălciu pe luna februarie 1949”! De aici se poate deduce că evreimea comunistă adoptase lozinca bolșevică emanată din sfertul de creier al lui Lenin care, „na ruskom iazîke” (pe limba rusă), spusese năprasnic: „Kto ne s nami, tot protiv nas!” Cine nu este cu noi, este Împotriva noastră!). Adică, mai pe șleau: la tăierea capetelor cu voi! Aflați la cuțite cu veșnicii lor dușmani, sioniștii, bolșevicii evrei au recurs la acțiuni extreme de genul celei evocate În acest document: „În urma
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Lista Începuse cu „1) Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu. Cu următoarea modificare În finalul piesei: <<Ce ți-e și cu omul, domnule! Ajunge să vie cel dintîi VÎntură Țară mai dezghețat, mai isteț și ne duce de nas pe toți, mai ales pe noi, ăștia din orașele mici (se adresează spectatorilor): Parcă dumneavoastră sînteți mai pricopsiți?! (toți interpreții se apropie de rampă și arată cu degetele spre spectatori>>”. Deci, după mintea Încețoșată de aburii puterii a pigulitorilor de la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
denumirea de platformă-program (subl. În orig.) deoarece o platformă program nu poate fi stabilită și elaborată decît numai de organele centrale (subl. În orig.) nicidecum de o grupă sindicală”. Deci, nevoalat, cam așa sar traduce tărășenia: „Nu vă băgați voi nasurile În problemele altora că sar putea să vă alegeți cu ele julite!”. s. „Poezia lui tov. C. Clisu n-a fost acceptată” Iată-ne, așadar, și la al doilea sub-punct al informării cenzorului Radu Costache: „Intervenții la emisiunile locale dela
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu redacția care a eliminat din cele trei paragrafe numele orașelor Chilia și Cetatea Albă”. Așadar, rușii puteau dormi, În continuare, liniștiți. Trădătorii de țară și neam de la București și din teritoriu, și-au tras iarăși fermoarul la prohaburile de sub nasuri. c.b. V-am mai spus: noi nu avem dis-po-ni-bi-li-zați!! După reforma administrativ-teritorială din ianuarie-februarie 1968 ce a culminat cu reînființarea județelor, mulți funcționari de pe la fostele raioane și regiuni (dar nu activiști de partid!!) au rămas fără obiectul muncii. Unul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
marxiste! Dacă cel citat ar fi trăit ca să citească minunăția ieșită din mintea zburdalnică a tovului Ion D. Zamfirescu, ar fi sucombat de mirare și obidă, dar nu Înainte de a-l fi scuipat exact pe chelie dar și pe vârful nasului de Pinocchio pe autorul elucubrațiilor și spasmelor cenzoriale bolșevice. Contextul a reieșit din articolul „Maiorescu și poezia - 130 de ani de la naștere”, scris de profesorul Constantin Parfene, pe atunci directorul Liceului „Gheorghe Gheorghiu Dej” din Bârlad, individ cu al cărui
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]