14,154 matches
-
ridicară din nou, porniră, iar polițiștii o luară Înaintea lor spre ieșire, Împingînd mulțimea și strigînd: — Înapoi! Înapoi! Faceți loc! Faceți loc! Faceți loc! Acum mîinile mortului se liniștiseră, legate peste piept, dar hainele lui vechi și ponosite fîlfîiau, iar obrajii galben-cenușii tremurau la fiecare pas al brancardierilor. Marginile gulerului desfăcut se legănau rigid În mers, iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de culoare gri, o pereche de pantaloni vechi și lăbărțați, o pălărie veche, o pereche de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îngenuncheată se clatină orbește, se clatină la fiecare lovitură, cu brațele Încă Întinse, pînă ce cade În față, pe pămînt, cu brațele desfăcute, cu capul Într-o parte și apoi, o ultimă răbufnire de groază - lovitura ucigașă a pantofului În obrazul scăldat de sînge, fără cunoștință, iar apoi tăcere, nu se vede nimic, nu se aude nimic În afară de răsuflarea greoaie, Înecată, gîfÎită, a bărbatului buhăit, fața albă de șobolan din spatele lui, cu colții de șobolan dezgoliți de groază și licărirea stinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
groase, glas tăios, cîteva Înjurături aspre, bolborosite, vorbe fără viață, fără sens, ce scrîșnesc ca pietrișul. Ce dracu’ căutați aici, mă, mucoșilor?! Cine dracu’ v-a trimis să dați tîrcoale pe lîngă hangarul ăsta?!... Unul din băieți, un copilandru cu obraji bucălați și roșii din Sudul Îndepărtat, cu ochii albaștri și păr blond, cu vorba domoală și prietenoasă, Încearcă să răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul l-a plesnit pe băiat, iar degetele lui Împuțite și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Sudul Îndepărtat, cu ochii albaștri și păr blond, cu vorba domoală și prietenoasă, Încearcă să răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul l-a plesnit pe băiat, iar degetele lui Împuțite și-au lăsat amprenta bălțată pe obrazul roșu al băiatului, și-au lăsat amprenta hidoasă, murdară, de neșters, pentru totdeauna pe obrazul sufletului lui. — Mă doare-n c... ce gîndeai tu, mă, căcăciosule! Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Își scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul l-a plesnit pe băiat, iar degetele lui Împuțite și-au lăsat amprenta bălțată pe obrazul roșu al băiatului, și-au lăsat amprenta hidoasă, murdară, de neșters, pentru totdeauna pe obrazul sufletului lui. — Mă doare-n c... ce gîndeai tu, mă, căcăciosule! Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Își scosese pistolul din toc și-l ținea În mînă; ochii celor trei băieți sînt pironiți asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
le adresa o privire și un zîmbet mai blînd, se Întîmpla să-i răspundă printr-o Încercare caraghioasă și Înduioșătoare de a-și dovedi cochetăria, Îmblînzindu-și vocea Într-o șoaptă răgușită și hîrÎită, apropiindu-se tandru de el, apropiindu-și obrazul mînjit și boit de ai lui, ademenindu-l printr-un jalnic simulacru de chemare, cam În felul acesta. — Ce mai faci, puiule? Pari cam trist, așa, de unul singur... Cum te distrezi de unul singur? Nu vrei să-ți țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fost opriți, interogați sever și li s-a ordonat aspru să părăsească rîndurile. Locotenentul Își culege boneta de pe jos urlînd: — Ce dracu s-a mai Întîmplat? și se repede spre locul unde cei șase au Încremenit, zdrobiți de durere, cu obrajii proeminenți scăldați În șiroaie de lacrimi. După un schimb aprins de cuvinte cu ofițerii de la masă, se lămurește despre ce-i vorba: cei șase negri, aflați toți sub comanda lui, fuseseră tratați de boli venerice și reușiseră cumva să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scrie! strigă iarăși, cît Îl țin puterile. Aici, un bărbat care a vorbit pe șoptite cu o femeie, cutremurat de hohote de rîs Înăbușite, se Întoarce zîmbitor să-i spună ceva prietenului care pleacă, dar este oprit de femeia cu obraji Îmbujorați, care-l prinde de braț sufocată de un rîs isteric. Nu! Nu! Dar bărbatul continuă să zîmbească și-și face palmele pîlnie În jurul gurii și strigă: — Spune-i unchiului Walter că trebuie să-și pună... — Ce spui? N-aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oaspetele cel singuratic. Un chip fără urme de răutate, de vicii, de dușmănie: chipul omului de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un cinism fără șovăire, cu nervii amorțiți, glasul strident - clar și răspicat, un fiu al orașului. Fiul orașului (zîmbind cu amabilitate, cerîndu-și scuze parcă, coborîndu-și glasul și vorbind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o țigară. Băiatul se apropie de vagonet. — Ai vreo țigară? zise bărbatul, căutîndu-se Încă prin buzunare. Băiatul scoase un pachet de țigări și i-l oferi. Bull luă o țigară din pachet, o aprinse dintr-o singură mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș, apoi puse pachetul de țigări În buzunar cu același gest larg și hotărît. — Mulțumesc! zise el scoțînd pe nas fumul Înțepător În fuioare groase. Șezi, băiete! Băiatul se așeză pe vagonet, lîngă bărbat. Timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Trebuie să ai mintea limpede și mîna țeapănă, spunea el. — Ai perfectă dreptate, spunea tata. Asta o să-ți dea așa o Înțepenire, tinere, Încît ai să fii practic paralizat. Domnul Gates și părintele Dolan rîdeau de le curgeau lacrimi pe obraji. Doamne, ce ne mai distram pe vremea aia, totul era curat și nevinovat. Apoi ne-am ridicat toți să plecăm și eram Într-adevăr tare neliniștiți: bietul băiat de-abia se mai ținea pe picioare, iar eu nu știam ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Să-ți spun drept“ - zice, dînd din cap, și taică-tu zicea că tare mai era amărît - „dacă stai să te gîndești, e Îngrozitor! Ce să mă fac?!“ - zice. „Au atîția copii, și-or să poarte toți pata asta pe obraz cît or trăi, căci vor fi urmașii unor tați spînzurați pentru omor. E Îngrozitor, e de-a dreptul Îngrozitor, Will“ - zice. „Nu mă prinde somnul noaptea de-atîtea gînduri.“ Ei, și cînd a venit taică-tu acasă la cină În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l Înduioșeze și era-n stare să dea tot ce-avea. Păi, n-a venit ticălosul ăla bătrîn, Rufus Porter, fratele lui Mel Porter... vorba ceea, dac-o fi un Dumnezeu În ceruri, acum Își ia el pedeapsa cuvenită... cu obrazul lui roșu ca sfecla de-atîta rachiu cît băuse... că doar l-am văzut chiar eu, cînd eram mică, pășind țanțoș ca un cocoș, măi frate, prin biserică În noaptea aia la o Întrunire a Fiilor Cumpătării, braț la braț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lăsat! Și tu“ - i-am zis și m-am uitat drept În ochii lui cînd i-am zis, și s-a cam fîstîcit, pe cinstea mea - „și tu“ - i-am zis - „bărbat cu nevastă și copii, n-ai pic de obraz și de mîndrie și-ți vîri mîna-n buzunarul unui om care are nevoie de bani să-și țină familia. Păi meriți să te tăvălească oamenii prin catran și fulgi și să te scoată din oraș pe-un căruț“ - i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se bucure de tine; căci, oricît mi-ar fi de mare ura ce-i port, pedeapsa ei va fi mai mare decît tot ce i-aș putea dori“. Ei, și-a venit cu scrisoarea acasă și mi-a zvîrlit-o În obraz: „Uite, fir-ai a dracului“ - a zis - „asta-i isprava ta... Să-ți intre bine-n cap că stai la masa mea pe locul ei, pentru că m-a lăsat, și să fii sigură că, dacă nu pleca, nu erai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fiindcă altfel s-ar duce naibii ce este mai spumos la aceste comentarii. Iată comentariul unuia care se simte lezat: „si sa nu uit sa-tzi zic: bine ca esti tu dashtept!". El zice acum că mi-a zis-o de la obraz iar eu de supărare în momentul acesta mă zgârii pe ochi. Iată și un exemplar de prost infatuat până la Dumnezeu care sigur este bolnav de diareea cuvintelor și în loc să meargă la privată, vrea să se dea cât se poate de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cât un purice, românii așteaptă să treacă ciuma, ca să-și poată îngropa cum se cuvine morții." Tristă și cumplită doină, nu-i așa! Lăsați-mă trei secunde ca să-mi șterg lacrima, ce a pornit singură fără veste la vale pe obraz. Doamne, oare asta trebuie să rămână despre noi într-o capsulă a timpului? În loc de pește oceanic Vă mai amintiți că pe timpul lui Ceaușescu, dacă mergeai cu trenul spre București, înainte de a ajunge în Gara de Nord, trenul trecea pe lângă Stadionul Giulești, care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
curge lapte și miere, ci doar necazuri, țigări și scrumiere. Băieții și fetele, bărbații și femeile, moșnegii și babele emancipate, au sau n-au cafea, își aprind țigările. Poți oare să ai inima ceea câinoasă, ca să le spui chiar de la obraz, dragi români, eu m-am lăsat, așa că vă rog, stingeți țigările. Vreți oare să mă supăr pe voi? Și să le mai țin și o predică despre pagubele aduse de țigară la plămâni și la buzunarele lor din ce în ce mai golite de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
PDL, cât de cinstiți sunt vameșii noștri, multimiliardari dintr-un salariu modest, cât de integrați romii pe care nici cu arcanul nu-i poți aduce la școală. Și o țin tot așa pestriții aceia deși le-a spus-o de la obraz Baconschi că nu ne vom lăsa discriminați! Din motive doar de președinte cunoscute, se trece cu tăcerea peste mult prea sudatul cuplu Băsescu-Udrea, pe motiv că ei au atins sublimul, ridicându-se deasupra conceptelor lumești de bine și rău. Și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
stare să stea de vorbă nici măcar cu liderii partidelor din alianța de guvernare, pe tema regiunilor, udemeriștii cei habotnici merg tot înainte, plesnind de zor din bici pe lângă boii pedeliști trimiși special pe la televiziuni, ca să mai spele, cât de cât, obrazul plin de flegme al premierului, care primește, primește sărmanul de la toată lumea, pe lângă șuturile date în părțile moi de Băsescu. Numai un mare jucător de alba-neagra, ar fi fost în stare, ca pentru ascunderea intențiilor sale, să propună o constituție aiuristică
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
exprimate, tot de el, în documentul acela măgăresc, de așa-zisă condamnare a comunismului, Băsescu și-a dat foc la valiză: i-au sărit în cap aproape toți prăpădiții cu carte, numiți până atunci, „intelectualii" săi, bătându-i de zor obrazul: „Rușinică, băi nea prezidentu'! Păi e posibil să ne faci matale așa ceva? Toate ca toate, da' pân' la... monarhie! Ne-ai jignit profund, ne-ai lovit direct la lezmajestate! Știți cine sunt aceștia? Sunt oameni cică „citiți" pe care, dacă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mari. Acum însă eram în fața femeii! Femeia cristalină, dominatoare și fragilă, femeia cu care umblasem trei luni de mână și pe care o sedusesem cu fraza 4 din ghidul seducătorului: „te-ar deranja mult să-mi dai un sărut pe obraz? să nu mă duc singur până acasă”. În ziua aceea traversase Herăstrăul, traversase după-amiaza de vară indiană, intrase în bârlogul meu din Băneasa. Ca orice femeie, așa cum aveam să aflu mai târziu, se enerva dacă găsea frigiderul gol. Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până la geamul secretariatului. Mâna mi se încleștează de pervaz. Picioarele mi se bălăngăne în aer, apoi reușesc să le aduc înapoi pe cornișă. Curtea urlă: bravo, spidermanee! Pe coridor lumea e extaziată. Primesc un semn de admirație: țoc-țoc! pe ambii obraji, de la profesoara de informatică, stăpâna viselor liceene. Președintele de comisie are acces la înghețata de vanilie. Elevii sunt introduși la examen în ordine alfabetică. Oriunde te uiți sunt dispuse strategic platouri cu bunătăți și sticle de toate formele și culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-l reglă pe foc automat: - Alo, Ghionoaia ? Răspunde, aici Bolkonski. - Alo, recepționat, Cosânzeana, trecere liberă! Cu băgare de seamă și cu bagdadul deschis, țarul făcu un salt. Portița scârțâi din țâțâni și o contesă din aluminiu îl pupă drept în obraji: poc-poc, apoi pleosc-pleosc și na, hodoronc-tronc! LXI După bacalaureat simt nevoia să mai hălăduiesc. Parcă nu-mi vine să mă întorc acasă, să înfrunt reproșurile Sabinei. Iau autobuzul 104, cobor în apropierea Cișmigiului și mă strecor pe străduțe până în parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]