13,244 matches
-
nr. 90-91. Inventarul instituției era format din 90.000 de volume, provenit în mare măsură din donații. Stocurile au fost publicate integral în cataloage tipărite. Biblioteca orașului a făcut parte din sistemul de biblioteci înființat din 1850 din bibliotecile publice orășenești (denumite după 1918 biblioteci publice) care au existat în zona orașului vechi până la promulgarea Legii Marelui Berlin din 1920. Biblioteca orașului oferea o serie de servicii la nivel central pentru aceste biblioteci publice (achiziționare de cărți și alte materiale, întreținere
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
bibliotecile din zona orașului vechi de la biblioteca orașului către birourile districtuale ale celor șase districte (I. Centru, II Tiergarten, III. Wedding, IV. Prenzlauer Berg, V. Friedrichshain și VI. Kreuzberg). Începând din 9 noiembrie 1926 s-a format câte o bibliotecă orășenească în fiecare dintre aceste districte, ce au alcătuit așa-numitul sistem de biblioteci, după cum se întâmplase în noile districte ale orașului, ce fuseseră încorporate din 1920. În 26 aprilie 1933 bibliotecarii dr. Max Wieser, directorul bibliotecii districtului Spandau, și dr.
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
bibliotecarii dr. Max Wieser, directorul bibliotecii districtului Spandau, și dr. Wolfgang Engelhard, directorul "bibliotecii districtului Köpenick" au publicat o listă neagră a cărților și altor materiale considerate nocive. În perioada 1 iulie - 15 august 1933 au fost închise toate bibliotecile orășenești publice pentru a sorta stocul de carte și a elimina materialele interzise. Materialele eliminate au fost adunate în clădirea Neuer Marstall, care a fost folosită din 1921 de biblioteca orășenească. Războiul a adus mari pierderi în 1943, iar clădirea Marstall
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
1 iulie - 15 august 1933 au fost închise toate bibliotecile orășenești publice pentru a sorta stocul de carte și a elimina materialele interzise. Materialele eliminate au fost adunate în clădirea Neuer Marstall, care a fost folosită din 1921 de biblioteca orășenească. Războiul a adus mari pierderi în 1943, iar clădirea Marstall a fost aproape complet distrusă de bombe. După război a fost înființat în 1945 un sistem de închiriere temporară. În vara anului 1945 materialele interzise începând din martie 1933, aflate
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
existente din numărul inițial de 106 (1939). În septembrie 1945 mareșalul sovietic Gheorghi Jukov a dispus ca toate materialele național-socialiste și militariste din bibliotecile publice din Berlin să fie eliminate. În martie 1946 s-a stabilit că media stocurilor bibliotecilor orășenești s-a înjumătățit, comparativ cu anul 1939, iar numărul angajaților s-a redus la o treime. Abia în 1950 stocurile bibliotecii au ajuns la nivelul avut înainte de război (400.000 de volume). Biblioteca orășenească Berlin, care se afla în Berlinul
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
a stabilit că media stocurilor bibliotecilor orășenești s-a înjumătățit, comparativ cu anul 1939, iar numărul angajaților s-a redus la o treime. Abia în 1950 stocurile bibliotecii au ajuns la nivelul avut înainte de război (400.000 de volume). Biblioteca orășenească Berlin, care se afla în Berlinul de Est, a adoptat în 1951 sistemul de împrumut interbibliotecar cu bibliotecile publice de stat. După 1952 au început ample activități de editare bibliografică. Astfel, a început să fie publicat de atunci buletinul lunar
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
bibliotecile publice de stat. După 1952 au început ample activități de editare bibliografică. Astfel, a început să fie publicat de atunci buletinul lunar "Bibliographischen Kalenderblätter" și s-a realizat o evaluare periodică disponibilă la nivel național. După reunificarea Germaniei, Biblioteca orășenească Berlin (anterior în Berlinul de Est) și Amerika-Gedenkbibliothek (anterior în Berlinul de Vest) au fuzionat în 1995 într-o bibliotecă centrală și regională la Berlin (ZLB). Stocurile Bibliotecii Centrale și Regionale Berlin sunt împărțite în două clădiri ale bibliotecii. În
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
anterior în Berlinul de Est) și Amerika-Gedenkbibliothek (anterior în Berlinul de Vest) au fuzionat în 1995 într-o bibliotecă centrală și regională la Berlin (ZLB). Stocurile Bibliotecii Centrale și Regionale Berlin sunt împărțite în două clădiri ale bibliotecii. În Biblioteca orășenească Berlin se află materiale din următoarele domenii de interes:
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
fost Thomas Müntzer. Spre deosebire de Luther, ca reprezentant al țărănimii, a atacat nu numai catolicismul, ci creștinismul în general și considera că principala sarcină a Reformei constă nu atât în înnoirea bisericii, ci și în transformarea economico-socială a țărănimii și plebei orășenești. Adept al panteismului, Müntzer considera că reforma religioasă este posibilă numai cu ajutorul unei revoluții sociale. Susținea ideea instaurării unei puteri supreme a poporului, deci programul său politic era asemănător cu cel al comunismului utopic. Fondator al calvinismului, Jean Calvin a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
intitulate "Tramway Américain", a fost adresată consiliului orașului, condus la acea vreme de Ed. Paujaurd’hui și A. Edvard, încă de pe 27 iunie 1865. Această solicitare a fost respinsă și abia șase ani mai târziu, pe 14 martie 1871, consiliul orășenesc a permis construcția unor astfel de linii de tramvai. Prima linie de tramvaie cu cai a fost inaugurată pe 25 mai 1873 între Meir și biserica din Berchem, pe actualul traseu al liniei . Până la sfârșitul secolului funcționau deja nouă linii
Tramvaiul din Antwerpen () [Corola-website/Science/337201_a_338530]
-
parte a autobuzelor orașului Antwerpen. De asemenea, piața este un punct de oprire pentru un număr mare de autobuze interurbane ale regionalei din provincia Antwerpen a societății flamande de transport public De Lijn. Tot în această stație opresc și tramvaiele orășenești ale liniilor , , și . Prin stația de premetrou Opera, aflată nu departe de piață, trec tramvaiele liniilor , , și . Gara Antwerpen-Centraal este situată și ea la mică distanță de Piața Franklin Roosevelt.
Piața Franklin Roosevelt (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337372_a_338701]
-
pământ pentru că asemenea incidente nefericite să nu se mai repete în comuna. Apoi tot locuitorii Iliei au început să iși refacă locuințele afectate de ape, clădirile de bază ale localității precum primăria , hotelul, aprozarele, cinematograful recent zidit, biserica, școala, spitalul orășenesc Ilia, vechea casă de cultură care fusese cazino, banca, etc. Astfel s-au făcut lucrări de reabilitare și la cele două troițe însă nu de mare amploare că la clădirile din centru spre exemplu. Lucrările de reabilitare la cele două
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
a fost inspirat de turnul construit în Orașul Vechi de Peter Parler la un capăt al Podului Carol. Bogatele sale decorațiuni sculpturale trebuiau să sporească prestigiul Palatului Regal din vecinătate, care se afla pe actualul amplasament al Casei Municipale. Consiliul Orășenesc i-a oferit turnul lui Vladislav al II-lea ca un dar de încoronare. Edificiul a fost destinat să fie o intrare atrăgătoare în oraș și nu un turn de apărare, fiind proiectat să facă parte din ansamblul curții regale
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
dispuse în spirală. Poarta este deschisă publicului și este proprietatea Primăriei orașului Praga, în timp ce administratorul turnului a fost până la începutul anului 2013 compania ABL FM Services (ulterior M2.C). Administrarea turnului a fost preluată la 21 ianuarie 2013 de către Muzeul Orășenesc Praga, care l-a deschis pentru vizitatori la 5 februarie 2013. În interiorul turnului a fost organizată începând din 2007 expoziția "Curtea Regală - viața în Praga medievală". Începând din anul 2013, când Muzeul Orășenesc Praga a preluat în administrare Turnul Pulberăriei
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
preluată la 21 ianuarie 2013 de către Muzeul Orășenesc Praga, care l-a deschis pentru vizitatori la 5 februarie 2013. În interiorul turnului a fost organizată începând din 2007 expoziția "Curtea Regală - viața în Praga medievală". Începând din anul 2013, când Muzeul Orășenesc Praga a preluat în administrare Turnul Pulberăriei și alte turnuri ale orașului, a început realizarea unui program de dezvoltare a spațiului expozițional și de achiziționare de noi exponate.
Turnul Pulberăriei din Praga () [Corola-website/Science/335970_a_337299]
-
situat pe Dealul Opava (; o parte a Câmpiilor Sileziene) pe râurile Opava (afluent de stânga al râului Oder) și Moravice (afluent de dreapta al râului Opava). Opava a fost atestată documentar pentru prima dată în 1195. Prima mențiune a drepturilor orășenești de tip Magdeburg a avut loc în 1224. El a fost capitala Ducatului de Opava ce a aparținut pe rând Sileziei, Boemiei și în cele din urmă Austriei. În 1614 Carol I de Liechtenstein a devenit duce de Opava. După ce
Opava () [Corola-website/Science/335976_a_337305]
-
atât de iubit de ideologii celui de-al Treilea Reich. Armata Cehoslovacă a părăsit castelul Špilberk în 1959, punându-se astfel capăt unei perioade îndelungate de folosire a fortificației în scop militar. În anul următor, Špilberk a devenit sediul Muzeului Orășenesc Brno.
Castelul Špilberk () [Corola-website/Science/335963_a_337292]
-
dezbatere cu privire la posibilitățile de a extinde spațiul pentru colecțiile viitoare ale bibliotecii deoarece se aștepta ca spațiul clădirii Clementinum să-și atingă limitele prin 2010. La 10 ianuarie 2006, autoritățile municipale de la Praga au decis să vândă Bibliotecii Naționale proprietatea orășenească situată în zona Letná, în apropiere de centrul Pragăi. În primăvara anului 2006 a avut loc un concurs internațional de proiecte arhitectonice pentru noua clădire. Arhitectul care a câștigat concursul este Jan Kaplický, dar concursul a fost însă anulat, astfel încât
Clementinum () [Corola-website/Science/335982_a_337311]
-
în interior burghez, lucrare pictată în 1913, se înscrie tot în categoria scenelor de gen. Nicolae Vermont, alături de Ipolit Strâmbu, este unul dintre principalii creatori ai unei tipologii picturale ce a acaparat și modelat gustul publicului, în special al celui orășenesc, în perioada imediat următoare lui 1900. Scenele de gen intrau în vizorul artistic al lui Vermont încă din perioada müncheneză, dar avea să le dedice cicluri serioase în perioada de maturitate, atunci când, pe lângă stăpânirea meșteșugului, se putea baza și pe
Nicolae Vermont, un senior al vieții artistice românești by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105509_a_106801]