13,778 matches
-
Jr., si a reprezentat o bază a cursurilor de stiinte și totalitarism. Într-un interviu din 1994, Miłosz vorbea despre dificultatea scrierii poeziei religioase într-o lume în mare parte fost-religioasa. El a raportat o recentă conversație cu compatriotul sau Papă Ioan Paul al II-lea; acesta din urmă, comentam unele dintre operele lui Miłosz,în special Six Lectures în Verse, i-a spus: "Tu faci un pas înainte,un pas înapoi." Poetul a răspuns: "Sfinte Tata, cum poate cineva,în
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
comentam unele dintre operele lui Miłosz,în special Six Lectures în Verse, i-a spus: "Tu faci un pas înainte,un pas înapoi." Poetul a răspuns: "Sfinte Tata, cum poate cineva,în secolul al XX-lea,scrie poezie religioasă diferit?" Papă a zâmbit[16] Câțiva ani mai tarziu,în 2000, Miłosz a dedicat o oda mai degrabă simplă lui Ioan Paul al II-lea cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Papei.[ 17] Moartea și moștenirea Czesław Miłosz a
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
al XX-lea,scrie poezie religioasă diferit?" Papă a zâmbit[16] Câțiva ani mai tarziu,în 2000, Miłosz a dedicat o oda mai degrabă simplă lui Ioan Paul al II-lea cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Papei.[ 17] Moartea și moștenirea Czesław Miłosz a murit în ziua de 14 august 2004 în casa sa din Cracovia la vârsta de 93 ani. A fost îngropat în Biserică Romano-Catolică Skałka din Cracovia,ca unul dintre ultimii ce vor fi
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
asemenea, salina a fost pusă pe locul 12 în Clasamentul Turismului. Printre vizitatorii notabili al Salinei includ: Nicolaus Copernicus, Johann Wolfgang von Goethe, Alexander von Humboldt, Fryderyk Chopin, Dmitri Mendeleev, Bolesław Prus, Ignacy Paderewski, Robert Baden-Powell, Karol Wojtyła (mai târziu Papa Ioan Paul al II-lea), fostul președinte SUA Bill Clinton și mulți alții.
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
voievodatul Polonia Mică, sudul Poloniei. Județul a fost înființat în data de 1 ianuarie 1999 ca rezultat al reformelor poloneze locale adoptate în anul 1998. Sediul administrativ al județului și cel mai mare oraș este Wadowice, locul de naștere a Papei Ioan Paul al II-lea, care este la 38 km de capitala regională Cracovia. În județ mai există orașele: Județul are o suprafață de 645,74 km pătrați. În anul 2006 populația totală a județului era de 154.304 persoane
Powiatul Wadowice () [Corola-website/Science/329336_a_330665]
-
fost folosite pentru a susține promisiunea făcută de bărbat femeii iubite, în special la romani, și nu precedau neapărat căsătoria. De fapt inelele erau mai degrabă un simbol de afecțiune și prietenie. Istoria inelelor de logodnă începe în 1215 când Papa Inocențiu al 3-lea a stabilit o perioadă de așteptare între promisiunea căsătoriei și căsătoria propriu zisă. De asemenea, inelele semnificau devoțiunea partenerului unul față de altul în acea perioadă. În acele vremuri, inelele de logodnă reprezentau adesea rangul social deoarece
Inel de logodnă () [Corola-website/Science/329333_a_330662]
-
criticate de UNESCO sub pretextul folosirii unor metode de restaurare improprii. În replică, guvenul sirian a răspuns că Moscheea este mai degrabă un monument simbolic al islamului decât unul istoric. Marea moschee a fost prima moschee vizitată vreodată de către un papă. În anul 2001, sub pretextul vizitării mormântului capului Sfanțului Ioan Botezătorul, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat moscheea. În ciuda numeroaselor restaurări mai mult sau mai putin corespunzătoare, , este una dintre puținele moschei din perioada de început a islamului
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
replică, guvenul sirian a răspuns că Moscheea este mai degrabă un monument simbolic al islamului decât unul istoric. Marea moschee a fost prima moschee vizitată vreodată de către un papă. În anul 2001, sub pretextul vizitării mormântului capului Sfanțului Ioan Botezătorul, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat moscheea. În ciuda numeroaselor restaurări mai mult sau mai putin corespunzătoare, , este una dintre puținele moschei din perioada de început a islamului care și-a păstrat structura și elementele arhitecturale specifice acelei perioade, stilul
Marea Moschee din Damasc () [Corola-website/Science/329368_a_330697]
-
din Ducatul de Saxonia. El și-a îndeplinit pentru o vreme obligațiile de bail al abației de Corvey. Atunci când fiii contelui Widekind I de Schwalenberg au atacat abația, Herman a rămas pasiv. În cadrul luptei pentru învestitură, Herman a luat partea papei. Din acest motiv, el a fost nevoit să abandoneze regiunea în care se născuse, pe cursul superior al Innului. El a făcut o largă donație abației de Göttweig. În 1122, unchiul său Herman al III-lea de Reinhausen a murit
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
ani, la puțină vreme după moartea fratelui său mai mare Roger al III-lea, duce de Apulia și co-rege alături de tatăl lor, iar apoi, la câteva săptămâni, a lui Tancred însuși (20 februarie 1194), Guillaume a fost încoronat rege de către papa Celestin al III-lea în Palermo. El avea să devină ultimul rege normand al Siciliei. Mama sa Sibila a activat ca regent. Însă împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen a emis pretenții la tronul Siciliei, în baza drepturilor soției
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
a murit după 1216. La momentul căsătoriei lor, ea și familia ei erau exilați în France, în căutare de aliați pentru a reclama Regatul Siciliei de la tânărul rege Frederic de Hohenstaufen. În calitate de soț al Mariei, Valter a fost recunoscut de către papa Inocențiu al III-lea ca principe de Taranto, duce de Apulia și conte de Lecce. După bătălia de la Agnella din 1201, el a preluat titlul de rege al Siciliei. În 1204, Valter a fost asediat în fortăreața de la Terracina de către
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
Papalitatea, de asemenea adversară a imperialilor, nu și-ar fi dorit să vadă regatul din sudul Italiei (la acea vreme, unul dintre cele mai bogate din Europa) în mâinile împăraților germani, însă împăratul Frederic I Barbarossa l-a presat pe papa Celestin al III-lea să îl încoroneze pe ful său: suveranul pontif a amânat îndeplinirea acestei cerințe. Nici nobilii normanzi din sudul Italiei nu ar fi agreat impunerea unui rege din familia de Hohenstaufen. Guillaume i-a făcut pe nobili
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
Constanța acestuia în Messina, un preț important, dat fiind că Henric avea de acum toate motivele să revină. Cu toate acestea, Tancred era mai dornic să nu profite de acest avantaj de negociere, anume posesia împărătesei, în schimbul legitimării sale de către papa Celestin al III-lea ca rege al Siciliei. În ceea ce îl privește, papa spera ca, prin asigurarea unei libere treceri a Constanței către Roma, Henric ar fi fost mai bine dispus față de papalitate. Totuși, soldații imperiali au reușit să intervină
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
acum toate motivele să revină. Cu toate acestea, Tancred era mai dornic să nu profite de acest avantaj de negociere, anume posesia împărătesei, în schimbul legitimării sale de către papa Celestin al III-lea ca rege al Siciliei. În ceea ce îl privește, papa spera ca, prin asigurarea unei libere treceri a Constanței către Roma, Henric ar fi fost mai bine dispus față de papalitate. Totuși, soldații imperiali au reușit să intervină înainte ca împărăteasa Constanța să fi ajuns cu bine la Roma, după care
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
fiefuri din regiunea Molise. Constanța nu a făcut nicio referire la vreo pretenție asupra Regatului Germaniei și a Imperiului atunci când fiul ei a fost uns și încoronat ca rege la Palermo, în mai 1198; ea a făcut calde oferte noului papă, Inocențiu al III-lea, abandonând vechiul principiu atât de disputat potrivit căruia regele ar fi fost legatul apostolic, un principiu central al autonomiei normande în Regatul Siciliei. Confruntată cu pericolele care înconjoară orice rege-copil, Constanța l-a plasat pe Frederic
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
III-lea, abandonând vechiul principiu atât de disputat potrivit căruia regele ar fi fost legatul apostolic, un principiu central al autonomiei normande în Regatul Siciliei. Confruntată cu pericolele care înconjoară orice rege-copil, Constanța l-a plasat pe Frederic sub protecția papei Inocențiu al III-lea. Ea își dorea ca fiul ei să fie cresc ut ca un sicilian și să nu devină nimic mai mult decât rege al Siciliei, fără a emite pretenții diversioniste asupra Germaniei și nici asupra titulaturii de
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
deja aclamat cumnatul ei Filip de Suabia de către nobilii romani. Că Frederic avea să devină mult mai mult decât atât nu putea fi prevăzut atunci când Constanța a murit la sfârșitul lui noiembrie 1198. În testamentul ei, Constanța îl numea pe papa Inocențiu, care era totodată suzeranul feudal al fiului ei, protectorul lui Frederic. În "Divina Comedie", Dante o plasează pe Constanța în Paradis, deși subscrie la legenda potrivit căreia Constanța ar fi fost călugăriță.
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
fiul și moștenitorul împăratului Henric al IV-lea cu prima soție a acestuia, Berta de Savoia. Soțul ei fusese rege al Germaniei din 1087 și al Italiei din 1093. Cu toate acestea, în cadrul conflictului dintre Henric al IV-lea și papa Urban al II-lea, Conrad s-a poziționat de partea papalității și împotriva tatălui său. La puțină vreme după conciliul de la Piacenza, Conrad a jurat credință lui Urban al II-lea la Cremona și a servit drept "strator" al suveranului
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
-lea, Conrad s-a poziționat de partea papalității și împotriva tatălui său. La puțină vreme după conciliul de la Piacenza, Conrad a jurat credință lui Urban al II-lea la Cremona și a servit drept "strator" al suveranului pontif, conducând calul papei, ca gest simbolic de umilință. Căsătoria lor a fost ranajată de către Urban al II-lea, care la acea vreme avea în vedere o alianță cu contele normand de Sicilia. Din căsătorie nu au rezultat copii. După trei ani de conflict
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
lucrări scrise de clerici din statele succesoare ale Imperiului Carolingian prezintă fapte legate de cuceririle maghiarilor. Annales Fuldenses care relatează evenimentele de până la anul 901 este cea mai timpurie astfel de lucrare. O scrisoare atribuită arhiepiscopului Theotmar al Salzburgului către Papa Ioan al IX-lea în 900 se referă de asemenea la cuceririle ungurilor, dar unii cercetători o consideră un fals. Starețul Regino din Prüm, în Cronica sa scrisă pe la 908, a rezumat toate informațiile despre unguri într-o relatare despre
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
în mod formal. În 1242 Henric Rașpe, împreună cu regele Venceslau I al Boemiei, a fost ales de către împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen pentru a administra Germania în numele fiului minor al împăratului, Conrad de Hohenstaufen. După interdictul lansat de papă Inocențiu al IV-lea împotriva lui Frederic al II-lea în 1245, Rașpe și-a schimbat opțiunea, iar în 22 mai 1246 a fost ales ca anti-rege, în opoziție față de Conrad al IV-lea. Puternicul stimulent papal care a condus
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
al VII-lea din 1312-1313, Henric este numărat ca Henric (al VII-lea). Pe când Frederic al II-lea lupta pentru a obține coroana Germaniei, el l-a încoronat pe fiul său ca rege al Siciliei în februarie 1212, prin grija papei Inocențiu al III-lea, în condițiile în care un acord între Frederic și papă stipula ca regatele Germaniei și Siciliei să nu fie unite sub același conducător. Dion acest motiv, regența asupra Regatului Siciliei a revenit mamei sale, iar nu
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
cum principibus ecclesiasticis", favorizând pe seniorii spirituali. Alegerea fusese o condiție pentru Frederic al II-lea pentru respectarea promisiunilor sale de participare la cruciadă din 1215, pentru că problema succesiunii, în cazul morții împăratului în cruciadă, era clarificată. Cu toate acestea, papa Honoriu al III-lea nu a recunoscut alegerea și în plus l-a deposedat de drepturile sale asupra Regatului Siciliei, dat fiind că suveranul pontif (ca și predecesorul său) dorea să prevină uniunea siciliano-germană. De asemenea, numeroși principi germani respinseseră
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
de mulți "Minnesänger" la curtea sa. Este posibil ca el însuși să fi scris câteva "Minnelieder" (poeme de dragoste). În 1228, el a avut o neînțelegere cu tutorele său, ducele Ludovic I de Bavaria, care era suspectat de complot alături de papă împotriva împăratului Frederic al II-lea. În jurul zilei de Crăciun a acelui an, Henric a preluat domnia pentru sine, l-a constrâns pe Ludovic să se supună, iar apoi s-a întors împotriva episcopului de Strasbourg. Nobilimea, nesatisfăcută de politicile
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
Palatinat, fiul ducelui Ludovic I de Bavaria. Cu toate acestea, în 1233/1234, el l-a stârnit din nou pe tatăl său, atunci când a intervenit împotriva inchizitorului Conrad de Marburg, într-un moment când Frederic încerca să îl aducă pe papa Grigore al IX-lea într-o alianță împotriva ligii lombarde. Frederic al II-lea a reacționat cu tărie și l-a proscris pe fiul său în 5 iulie 1234. Henric s-a revoltat și a format o alianță cu Liga
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]