14,128 matches
-
folosite în interiorul propozițiilor, fie că au sau nu funcție sintactică, sunt urmate de semnul exclamării, fără ca acesta să fie final: "Eu atunci haț! de sumanul moșneagului"; "Vai! am greșit!" Dacă nu sunt exclamative, majoritatea interjecțiilor folosite fără funcție sintactică în propoziție sunt despărțite de restul acesteia prin virgulă/virgule sau cuprinse între linii de pauză: "Am greșit, vai!"; "Aici e, vai, mai rău"; Aici e - vai - mai rău". Interjecțiile de adresare nu se despart prin semn de punctuație de substantivul la
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
cărora nu se fac pauze, iar comunicarea, fără ele suferă. Alte elemente subordonate au numai rol explicativ, scot în relief o notă a regentului, sunt simțite ca un adaos la comunicare și apar izolate de restul cuvintelor prin pauze. În propoziție atributul și complementul se află în raport de subordonare: atributul față de un regent de tip substantiv sau locuțiune substantivală iar complementul față de un regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
și apar izolate de restul cuvintelor prin pauze. În propoziție atributul și complementul se află în raport de subordonare: atributul față de un regent de tip substantiv sau locuțiune substantivală iar complementul față de un regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în frază - respectiv propoziția subiectivă și cea predicativă - se află în
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
prin pauze. În propoziție atributul și complementul se află în raport de subordonare: atributul față de un regent de tip substantiv sau locuțiune substantivală iar complementul față de un regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în frază - respectiv propoziția subiectivă și cea predicativă - se află în raport de subordonare față de regentele lor
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
și complementul se află în raport de subordonare: atributul față de un regent de tip substantiv sau locuțiune substantivală iar complementul față de un regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în frază - respectiv propoziția subiectivă și cea predicativă - se află în raport de subordonare față de regentele lor, spre deosebire de situația din propoziție, unde
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
raport de subordonare: atributul față de un regent de tip substantiv sau locuțiune substantivală iar complementul față de un regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în frază - respectiv propoziția subiectivă și cea predicativă - se află în raport de subordonare față de regentele lor, spre deosebire de situația din propoziție, unde raportul dintre subiect și nume
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în frază - respectiv propoziția subiectivă și cea predicativă - se află în raport de subordonare față de regentele lor, spre deosebire de situația din propoziție, unde raportul dintre subiect și nume predicativ este unul aparte, specific.
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în frază - respectiv propoziția subiectivă și cea predicativă - se află în raport de subordonare față de regentele lor, spre deosebire de situația din propoziție, unde raportul dintre subiect și nume predicativ este unul aparte, specific.
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
Propoziția circumstanțiala de cauză constituie în frază o realizare propoziționala a complementului circumstanțial de cauză. DEFINIȚIE: - este subordonată care îndeplinește în frază rolul unui complement circumstanțial de cauză și arată cauza acțiunii sau o însușire din regenta. - cauzala poate fi de
Propoziție circumstanțială de cauză () [Corola-website/Science/309929_a_311258]
-
Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă. El a plecat spunând că va veni a doua zi. Profesorul a băgat de seamă "că lipsesc doi elevi". Iată "ce ne-a
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă. El a plecat spunând că va veni a doua zi. Profesorul a băgat de seamă "că lipsesc doi elevi". Iată "ce ne-a explicat". Extensia complementului direct este
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
Propoziția completivă directă este o propoziție subordonată, având la nivel de frază rolul complementului direct pe lângă propoziția regentă. El a plecat spunând că va veni a doua zi. Profesorul a băgat de seamă "că lipsesc doi elevi". Iată "ce ne-a explicat". Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
El a plecat spunând că va veni a doua zi. Profesorul a băgat de seamă "că lipsesc doi elevi". Iată "ce ne-a explicat". Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
ne-a explicat". Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă. Exemplu: devine: Contragerea complementului direct este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct. Exemplu: devine: Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă. Exemplu: Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
Propoziția este în gramatică cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare. Se identifică practic prin prezența unui singur predicat. Acesta este exprimat de obicei printr-un verb la
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
prin prezența unui singur predicat. Acesta este exprimat de obicei printr-un verb la un mod personal, dar în mod excepțional, printr-un verb la un mod nepersonal, un nume predicativ, o interjecție predicativă sau o intonație predicativă (într-o propoziție nominală redusă la subiect). Propoziția poate fi constituită din două sau mai multe cuvinte, dar și dintr-un singur cuvânt. Exemple: "El locuiește în București", "A se scutura înainte de întrebuințare", "Vorba lungă sărăcia omului", "Adevărat", "Da", "Iarnă grea", "Iarnă", "El
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
Acesta este exprimat de obicei printr-un verb la un mod personal, dar în mod excepțional, printr-un verb la un mod nepersonal, un nume predicativ, o interjecție predicativă sau o intonație predicativă (într-o propoziție nominală redusă la subiect). Propoziția poate fi constituită din două sau mai multe cuvinte, dar și dintr-un singur cuvânt. Exemple: "El locuiește în București", "A se scutura înainte de întrebuințare", "Vorba lungă sărăcia omului", "Adevărat", "Da", "Iarnă grea", "Iarnă", "El, după ea". Din punct de
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
din două sau mai multe cuvinte, dar și dintr-un singur cuvânt. Exemple: "El locuiește în București", "A se scutura înainte de întrebuințare", "Vorba lungă sărăcia omului", "Adevărat", "Da", "Iarnă grea", "Iarnă", "El, după ea". Din punct de vedere semantic, o propoziție este enunțarea unei judecăți. Se caracterizează prin conținut de cunoaștere (rezultatul constatărilor vorbitorului în legătură cu realitatea), sau prin conținut afectiv-volițional (atitudinea vorbitorului față de realitate). Propozițiile pot fi clasificate după mai multe criterii. O serie de criterii se referă la propozițiile considerate
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
sărăcia omului", "Adevărat", "Da", "Iarnă grea", "Iarnă", "El, după ea". Din punct de vedere semantic, o propoziție este enunțarea unei judecăți. Se caracterizează prin conținut de cunoaștere (rezultatul constatărilor vorbitorului în legătură cu realitatea), sau prin conținut afectiv-volițional (atitudinea vorbitorului față de realitate). Propozițiile pot fi clasificate după mai multe criterii. O serie de criterii se referă la propozițiile considerate în sine, iar un citeriu aparte este statutul propozițiilor una față de alta într-o situație de comunicare sau într-un context. O propoziție concretă
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
o propoziție este enunțarea unei judecăți. Se caracterizează prin conținut de cunoaștere (rezultatul constatărilor vorbitorului în legătură cu realitatea), sau prin conținut afectiv-volițional (atitudinea vorbitorului față de realitate). Propozițiile pot fi clasificate după mai multe criterii. O serie de criterii se referă la propozițiile considerate în sine, iar un citeriu aparte este statutul propozițiilor una față de alta într-o situație de comunicare sau într-un context. O propoziție concretă poate corespunde mai multora dintre diferitele criterii. Dacă se consideră propozițiile în sine, ele pot
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
de cunoaștere (rezultatul constatărilor vorbitorului în legătură cu realitatea), sau prin conținut afectiv-volițional (atitudinea vorbitorului față de realitate). Propozițiile pot fi clasificate după mai multe criterii. O serie de criterii se referă la propozițiile considerate în sine, iar un citeriu aparte este statutul propozițiilor una față de alta într-o situație de comunicare sau într-un context. O propoziție concretă poate corespunde mai multora dintre diferitele criterii. Dacă se consideră propozițiile în sine, ele pot fi clasificate după scopul comunicării, după afectivitate, după conținutul exprimat
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
realitate). Propozițiile pot fi clasificate după mai multe criterii. O serie de criterii se referă la propozițiile considerate în sine, iar un citeriu aparte este statutul propozițiilor una față de alta într-o situație de comunicare sau într-un context. O propoziție concretă poate corespunde mai multora dintre diferitele criterii. Dacă se consideră propozițiile în sine, ele pot fi clasificate după scopul comunicării, după afectivitate, după conținutul exprimat, după aspectul lor pozitiv sau negativ și după structură. După acest criteriu, propozițiile sunt
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
criterii se referă la propozițiile considerate în sine, iar un citeriu aparte este statutul propozițiilor una față de alta într-o situație de comunicare sau într-un context. O propoziție concretă poate corespunde mai multora dintre diferitele criterii. Dacă se consideră propozițiile în sine, ele pot fi clasificate după scopul comunicării, după afectivitate, după conținutul exprimat, după aspectul lor pozitiv sau negativ și după structură. După acest criteriu, propozițiile sunt enunțiative (care dau o informație, de exemplu "El locuiește în București") și
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
O propoziție concretă poate corespunde mai multora dintre diferitele criterii. Dacă se consideră propozițiile în sine, ele pot fi clasificate după scopul comunicării, după afectivitate, după conținutul exprimat, după aspectul lor pozitiv sau negativ și după structură. După acest criteriu, propozițiile sunt enunțiative (care dau o informație, de exemplu "El locuiește în București") și interogative (care cer o informație). Acest tip de propoziție, care formulează o întrebare, se subîmparte în mai multe tipuri. Din punctul de vedere al autonomiei sintactice, interogativa
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]