KorAP: Find »[drukola/base=simț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...529 530 531 ...778 >

19,447 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932

obligatoriu să consume "bere Moctezuma" sau ape gazoase îndulcite, nu mai există probabil, iar cel în care am locuit eu douăzeci de ore trebuie să fie o combinație între grija ospitalieră a gazdelor și un început de toropeală luminoasă a simțurilor... Dar orașele sunt așa cum le-am simțit și, dincolo de adevărul lor, există, poate, un adevăr al nostru de care am avut nevoie în ele... jaguarul Când am plecat spre parcul-muzeu "La Venta", n-am bănuit ce ne aștepta. Un parc

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
de orice logică. Nimic, aici, nu e de natură să exalte un instinct vital. Totul pare uscat și căznit. O junglă pitică, vlăguită, cactuși, o șosea pustie. Oricât ai căuta, nu găsești ceva care să încînte ochiul, să-ți exalte simțurile. Peisaj de o ariditate fără speranță, care, în mod normal, ar trebui să mi se pară apăsător. Dar, inexplicabil, el mi se pare tonic. Până acum, ploile se dezlănțuiau brusc, pentru ca să se retragă la fel de brusc într-un soi de război

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

că n-am mai fost la mănăstire din vacanța de Paști, Ți-e dor să te întorci acolo? el mă întreabă, Da! bătându-mă ușor pe umeri, uimit eu de precizia mișcărilor sale, admirându-l tot mai mult pentru acest simț al lui de a vedea fără să vadă, de parcă vederea lui numai s-ar fi risipit în alte părți ale corpului, făcându-l să vadă cu trupul, aproape convins că va reuși să picteze fără de ochi pronaosul, Mie mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
la început de februarie, dar în aer plutește o adiere de muguri plezniți, mirosul lor, Puah! Vorbești despre primăvară, despre tot felul de lucruri grețos de livrești, ocolind cu premeditare să-ți clarifici sentimentele contradictorii ce te aruncă peste prăpastia simțurilor ca pe o minge de ping-pong, Te vrei în afara și deasupra acestora, dar nu le poți ignora, ele sunt acolo în mintea, în sufletul tău, omenesc, prea omenesc, înainte de a fi statuia de marmură a indiferenței glaciale ești și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
celălalt băiat și cu o mișcare rapidă să ajung la poză, eram mai înalt decât el, așa că nu mi-ar fi trebuit decât o fracțiune de secundă ca să ajung la, dar o plăcere ascunsă, nouă, nedeslușită, ce-mi bloca toate simțurile mă făcea să prelungesc cât mai mult jocul acesta straniu și neînțeles pentru mine, joc întrerupt însă de vocea puternică a Pedagogului, Ce-i aici?! și glasul cunoscut ne încremenește pe toți, băieții strânși în cerc în jurul nostru se dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mei sorb cu nesaț fiecare linie a desenului, vrând să uit, să șterg definitiv din mintea mea cealaltă imagine, cea a femeii lipite de cearceaful patului meu, dar poza aceea tăiată cine știe din ce revistă dubioasă, puternic colorată, brutalizându-mi simțurile prin atitudinea vulgară a femeii îmi stăruie încă în minte și, pe lângă realitatea violentă a acestei imagini, desenele lui Theo îmi par, Las caietul la o parte și încep să mă dezbrac, sting lumina din cameră și, înainte de a mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
încetat plânsul monoton al lui Dumnezeu, poate a murit cineva în cer și-a trecut dincoace pe pământ așa cum moartea pe pământ ar trebui să fie naștere în cer nu trebuie decât să-mi închid ochii dinspre lumea înșelătoare a simțurilor, ca să mă întorc cu toți ochii mei spre adâncimile nebuloase ale sufletului, Aceste cuvinte spuse acum câțiva ani! mă uit pe furiș la el să-l văd cum reacționează, ce impresie, el tace și de la locul lui nu-i scapără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
urmează și apoi abandonându-mă neconstrâns lumii dinlăuntru, singura realitate vie ce-mi poate oferi mântuirea de mine însumi și, întors la lumină, să pot da întreaga măsură a geniului meu, Cum te vei putea astfel rupe de tine, când simțurile tale neîngrădite sunt încă atât de puternic robite farmecelor armonioase, cvasiperfecte ale naturii umane?! Râde din toată inima Theo, De ce râzi? întrebarea mea neștiutoare, Cum să nu râd?! binedispus, Nu ți-au sunat a gol cuvintele pompoase de mai înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Cuprins de tristețe Theo, eu care n-am fost în stare să iubesc așa cum trebuie nicio femeie! Crezând că numai pictura, eu caut cu toată ființa mea să-i urmăresc cuvintele, dar mirosul amărui al dulceții de prune îmi gâdilă simțurile, Am crezut întotdeauna că pictura îmi va spăla toate păcatele, Daniel, ducându-te la mănăstire nu faci decât să fugi de lume, vrei să te păstrezi curat la suflet și la trup, dar sfințenia se câștigă clipă de clipă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ai văzut-o căutând cu discreție cheia, gestul ei banal strecurându-și mâna printre drugii de fier ai porții a și trezit în tine dorința, Taci! Degeaba îți întorci gândul spre Ana, ea n-are cum să te apere de simțurile tale, Te rog, taci! Cu ochii pe fereastră așteptând, de unde știai că are să stea atât de puțin?! Ca o adiere caldă de primăvară pe sub fereastra ta trecând, mă ridic și, Noaptea târziu, n-ai reușit să reziști tentației de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
neajutorate prinse-n plasa de păianjen, tot mai puternic se leagă în jurul meu firele ce mă fac prizonier, nu doream nimic, o urmam doar cu supunere fără să mă pot rupe din parfumul discret ce părea că-mi pătrunde toate simțurile, nu-mi amintesc despre ce am vorbit, deși n-au trecut decât câteva ore de atunci, eram doar cumplit de tulburat, nu înțelegeam ce se întâmpla cu mine, ca și cum ființa mea ruptă în două părți ce veneau în contradicție una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
opuse, și sufletul meu flutura ca o pânză de steag gata să se sfâșie deasupra acestei lupte teribile, firesc ar fi fost s-o las pe stradă sub pretextul unei scuze oarecare și mă opresc undeva unde să-mi liniștesc simțurile trezite atât de brutal de inofensivul ei parfum, De ce dau oare vina pe parfumul ei, pe eleganța ei, pe, când eu însumi am urmat-o fără împotrivire, nu mi-a spus nici o vorbă de reproș, de ce am ocolit-o atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
eu în treacăt, firește copilul se face că nu vede salutul meu, și eu îl înțeleg prea bine, Aida iese pe ușa dormitorului de băieți, lăsând în urma ei același neîndurător parfum și-un suflet de copil neobișnuit încă cu imperiul simțurilor, de parcă eu aș fi?! E îndrăgostit de tine! îi șoptesc aproape de urechea ei fierbinte, Cine?! uimită?! Rareș?! acesta e numele copilului, Da! N-ai cum să înțelegi, Theo, Și eu m-aș fi îndrăgostit în locul lui, să fiu oare gelos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
m-am luat după parfumul ei ca un câine hămesit ce-și adulmecă vânatul, De ce ești atât de aspru cu tine însuți? Pentru că sunt un ticălos! Am iubit-o în seara asta pe Aida ultima oară! Jur! Nu jura împotriva simțurilor! 30 aprilie, am ocolit-o atâtea zile pe Ana, n-am îndrăznit să mă arăt înaintea ei și totuși astăzi te-ai dus pe la facultate, am recunoscut-o de departe, elegantă cum n-o mai văzusem niciodată, îmi scăpa mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Când? Acum?! V După parfumul ce-l simt am impresia că ești îmbrăcată în ceva de culoarea sânzâienelor, așa cum mi le amintesc eu, și Theo își desface larg brațele așteptând nerăbdător îmbrățișarea Corinei, ea râde lăsându-se sărutată de frate, Simțurile tale de artist, dragul meu, nu pot fi nicicând luate prin surprindere, Theo! Theo! copiii aleargă zgomotoși la el, agățându-se de picioarele lui, două mogâldețe, fluturând ca două stegulețe viu colorate, Theo îi ia în brațe pe rând și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
și-mi întinde o cană cu apă, Mulțumesc! Știu că părintele Ioan a ținut mult la Theo, de altfel era și bătrân, și bolnav ca să se implice prea mult în lucrarea asta, Ce vrei să spui, părinte?! îmi urlă toate simțurile, I-a dat mână liberă lui Theo, el era tânăr, un artist, voia schimbări, a lucrat singur, fără îndrumarea unui meșter mai vârstnic, era prima lui lucrare, n-a mai pictat niciodată o biserică, apoi Protopopul de, era unchiul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
să-mi întorc mai întâi privirile, aș atinge totul deodată, aș vrea să am ochi și pe tălpile picioarelor ce calcă piatra veche a acestor piețe, aș vrea să miros, să gust, să aud mai mult decât o pot face simțurile mele, sunt ca o cameră întunecată fără ferestre și-aș vrea să sparg toți acești pereți ce-mi țin ochii captivi de la lumină, Capela Sixtină, îndoit de șale, pe schelă sub această boltă, Michelangelo, pictând cerul, cel ce voia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
filmul evenimentelor de astă-noapte încep să-mi analizez cu atenție fiecare părticică a trupului meu despuiat, dar membrele mele nu dispun de limbajul comun minții și orice ar putea pielea mea să-mi mărturisească rămâne undeva la nivelul tulbure al simțurilor, senzația fierbinte că fără grabă degete delicate se strecoară printre bumbii de metal ai blugilor mei, prelungind cu o misterioasă știință, Nu! Boris mă minte! Ar fi trebuit să-mi amintesc! Răscolesc dulapul după o pereche de, și când vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Theo cu înfricoșătoarea putere a ceea ce nu se vede, dar se simte dincolo de culoare, teroarea culorii, cum o numea de multe ori Theo, fără ca Daniel să înțeleagă, ce pot eu acum să-i spun părintelui Varava încremenit în bunul lui simț canonic, Am văzut multe biserici, continuă necruțător părintele, cu picturi adevărate, pline de culori frumoase, pagini de abecedar pentru creștinii noștri neștiutori, Și eu îmi amintesc cum vorbea Theo, Nu mai există astăzi oameni total lipsiți de carte, nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
ne este nouă înșine transcendent, pictura lui mă apropie și mă îndepărtează de Dumnezeu și mi-e frică, Mai ales te îndepărtează! Lucește o lumină jucăușă în ochii rotunzi ai părintelui Varava, Nu! și nu-ul meu vine din toate simțurile mele trezite cu mânie, e strigătul sângelui ce-mi urcă aprins în obraji, E o rugăciune, părinte, relația cu Dumnezeu, dacă mi-e permis să mă folosesc de acest cuvânt, relația cu Dumnezeu nu-i o continuă stare de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
a locuit cineva în peșteră trebuie să existe și apă prin apropiere, supraviețuirea omului e legată de apă, cobor cu băgare de seamă și dau târcoale locului, simt apa aproape, dar încă n-o văd, să mă las condus de simțuri nu de creier, încerc să-mi opresc pentru o clipă mecanismul gândirii și-mi pun în alertă antenele sensibile ale simțurilor, mai întâi i-am auzit susurul dulce, nu m-am grăbit, apoi i-am simțit în nări adierea slabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
de seamă și dau târcoale locului, simt apa aproape, dar încă n-o văd, să mă las condus de simțuri nu de creier, încerc să-mi opresc pentru o clipă mecanismul gândirii și-mi pun în alertă antenele sensibile ale simțurilor, mai întâi i-am auzit susurul dulce, nu m-am grăbit, apoi i-am simțit în nări adierea slabă, porii pielii mele au tresărit cu nerăbdare, ducându-mă direct la izvor, ascuns de tufele de mure și lăstăriș bogat firicelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
dormea, mie nu-mi mai tăcea gura și în casă mirosul tare de cafea, primul lucru pe care-l făcea tata, punea apă de cafea, el și-o prepara singur, toată viața mea va rămâne mirosul de cafea amestecat în simțurile mele cu flăcările jucăușe pe tavan și cu diminețile geroase de iarnă ale copilăriei, focul se potolește încet în vatră, îl voi lăsa să se stingă și amintirile mele îndepărtate se estompează până la disoluție, prezentul cu temerile lui mă invadează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
în barbă și degetul lui arătător e tot îndoit între filele cărții, Eu cui am să le las?! mâhnit meștetrul Luca, Lui Janos! încerc eu, Pe Janos îl țin lângă mine pentru că e un bun ajutor, face treabă bună, are simțul culorilor, execută bine orice, dar îi lipsește fiorul pictorilor de biserici, și-apoi nici nu-i ortodox, e catolic! Știe într-adevăr meserie, mi-ar plăcea însă să găsesc un tânăr, așa ca tine, pe care să-l învăț, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
știa engleza, a mutat discuția în franceză, ca să-i permită și bunicii ei să, dar eu nu mai știam ce se întâmplă cu mine, de la primele cuvinte rostite din nou în franceză, un văl de neputință s-a lăsat peste simțurile mele amorțite de efectul anihilant al limbii acesteia necunoscute și ploaia scurgându-se pe fereastră, întunecându-se în cameră, cuvintele străine pe care ar fi trebuit să le înțeleg, impresia că le înțelegeam cu altceva decât cu mintea și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]