14,769 matches
-
și bine subliniate ieșeau toate frazele din gura lui. Pas mal!108, observă Cornea. Taci din gură, îl întrerupse Pogor, observațiile se fac la sfârșit! Dar de ce înainta lectura, de ce tăcerea era mai adâncă și atențiunea mai mare. În starea sufletească în care eram cu toții atunci, atinsesem se vede coarda care singură putea vibra în noi în acea sară, coarda sentimentală ce acum ne pare așa de copilărească. După ce isprăvi lectura, Maiorescu zise: Eh bien...! Messieurs, voilà une nouvelle!109 Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și în fine scrierile de ocaziune aduse de membrii "Junimei", între care eram și eu cu o dedicație adresată lui Iacob Negruzzi, pe care îmi permit să o reproduc mai la vale, căci ea dă notă exactă a stărei noastre sufletești de atunci. LUI IACOB NEGRUZZI 111 Suflă vijelia-n geamuri, eu pe-o carte stau plecat Urmărind slovele negre, de mii gânduri spulberat. Într-un colț nevasta coasă pentru opt copii ștrengari, Care zburdă împrejuru-i și-i fac capul călindar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sama lor fără a mai avea vreo solidaritate cu gazeta Convorbirile, a cărei personal de redacție este astăzi compus din membri cu totul noi. Și acum când îmi întorc gândul spre cele trecute, când îmi amintesc oarele de adevărat repaos sufletesc petrecute în atmosfera senină a întrunirilor noastre literare din timpul tinereții, mărturisesc că simt o tainică strângere de inimă. Între multe episoade din viața noastră literară de atunci, descrise cu mult spirit de Panu, îmi aduc mai ales aminte cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
celalalt. Am semnele mele. Nu cumva ai întâlnit porcul cu paiul în gură din povestea Astronomul și doftorul? Mărturisesc că aceste vorbe schimbate între doi oameni necunoscuți, ajunse din întâmplare la urechile mele, mi-au făcut o mai mare mulțămire sufletească, decât dacă aș fi câștigat premiul cel mare de la docta noastră Academie care, fie zis în treacăt, e mai darnică întru a acorda laude decât premiul. Apoi nu mai departe decât în ziua de 3 iunie anul curent pe când încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cal arab, toate vinele corpului i se vedeau sub pielea lui roșietică și lucie ca mătasa. Avea niște ochi isteți care parcă vorbeau și niște urechi plecate ce-i atingeau vârful botului și ale căror mișcări reproduceau toate mișcările lui sufletești. Un englez a zis odinioară: "De ce cunosc mai mult oamenii, de ce iubesc mai mult dobitoacele". Nu știu întrucât acest englez original era îndreptățit să-și plaseze astfel dragostele. Eu însă știu atâta că n-aș fi schimbat pe iubitul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un fel de voie bună, care îmi îndoia pofta de vorbă și pofta de mâncare. Eram la mii de poște departe de orice grijă, într-unul din acele momente, când din viață guști numai plăcerea, într-o stare de mulțămire sufletească, care îmi închipui că n-o poate simți cineva decât după o mare ispravă făcută; iar isprava cea mai mare cu care se poate lăuda un vânător e torba plină. Ah! Torba plină sta aninată în cui, falnică ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
valoare artistică, ceea ce recunosc cu bună inimă, are însă în ochii mei marele merit de a fi rodul muncii noastre proprie. Ce frumoase, ce odihnitoare îmi par aceste odăi astfel împodobite. Nicăiurea nu simt o liniște mai complectă, o mulțămire sufletească mai nețărmurită decât în aceste odăi retrase unde nici un vuiet de afară nu pătrunde, unde au răsunat cele întâi glasuri de veselie ale copiilor mei, unde am îmbătrânit cu condeiul în mână pe vechiul meu jilț ros de lungă ședere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
urcăm pe muntele Pierre-à-voir. Ce bine am dormit în noaptea aceea, întocmai ca niște copii fără grija școalei. A contribuit la aceasta nu numai osteneala drumului, ci și aerul curat de munte, paturile cele bune și mai mult încă mulțămirea sufletească de a ne vedea în țara cea mai interesantă din Europa. Șvițera, în adevăr, se deosebește prin frumusețea naturei, prin confortul otelurilor, prin bunatatea brânzăturilor și mulțimea englejilor. Această din urmă calitate e singura care poate fi discutată. Pretutindene îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
apucate, pe negândite, după impresiunile momentului, printre nenumăratele strădanii ale vieței și, drept să spun, mă mir eu însumi cum am avut răgaz să înnegresc atâta hârtie, când știut este că munca intelectuală cere în primul loc un deplin repaos sufletesc, lucru de care rareori m-am bucurat. Însă, de bine, de rău, munca e acum făcută, dar nu e complectă. Am omis să împrospătez tocmai acele mișcări sufletești care au fost hotărâtoare în luptele vieței mele și care m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
știut este că munca intelectuală cere în primul loc un deplin repaos sufletesc, lucru de care rareori m-am bucurat. Însă, de bine, de rău, munca e acum făcută, dar nu e complectă. Am omis să împrospătez tocmai acele mișcări sufletești care au fost hotărâtoare în luptele vieței mele și care m-au îndemnat, pot zice în mod fatal, să iau condeiul în mână. Să nu râzi, iubite cetitor, când îți voi mărturisi de al început, fără încunjur, că simțirea aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
emoțiunele ce au mișcat atunci sufletul meu, să descriu bătăile de inimă, nopțile nedormite, micile bucurii, marele amărăciuni ce mă înecau rând pe rând; ar trebui să mă întorc mult îndărăpt spre acele timpuri binecuvântate ca să pot da acestor vibrări sufletești tonul viu și proaspăt de atunci. Aci sunt silit să mă opresc un moment ca să fac o mică digresiune, să destăinuiesc spre ușurarea conștiinței mele un lucru ce mă apasă și anume, că slăbiciunea de căpetenie, pot zice singura care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eu nici astăzi, că a trecut la mijloc atâta amar de timp, nu am uitat imaginea doamnei Lazu care mă orbise un moment și nici râsul homeric al părintelui meu în fața unei propuneri care, deși naivă, denota o întreagă predispoziție sufletească ale cărei efecte le-am resimțit mai târziu. Dar să revin la interesantul roman din prima mea tinereță. Pentru prima oară am văzut pe Maria în vara anului 1854, la începutul lunei iulie, când venisem, acasă de vacanțe proaspăt, proaspăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prăbușit odată cu dragostea mea, precum îmi închipuisem la început. Cu toate aceste, a rămas ceva schimbat în mine. Chipul cel blond și diafan care mi-a dat cei întăi fiori de iubire, care m-a inițiat cu tainele unui rai sufletesc necunoscut mie pănă atunci, mi-a rămas neșters în închipuire ca o dulce vedenie ce-mi luminează și astăzi căpătâiul de noapte, ca un cântec ce-mi vine dintr-o lume dispărută; ca o poveste fantastică născută din pătura vremurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pot să o definesc, o bucurie, sau mai bine zicând, o stare de extaz, cum ar simți cineva, când, înzestrat cu aripi, s-ar vedea deodată plutind în sferile senine, deasupra păcătoșiilor pământești, ei bine, într-o astfel de stare sufletească anormală m-am întors acasă și, fără să vreu, luat de apa gândurilor, am luat și eu condeiul în mână și am început să scriu iute, iute, pe nerăsuflate, de m-am pomenit cu coli întregi înnegrite. Am scris, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să fiu sub stăpânirea unei emoțiuni. Dacă voi fi avut fericirea să comunic această emoțiune și cetitorilor mei, atunci voi fi în drept a crede că lucrarea mea n-a fost lipsită de valoare literară și voi simți o mulțămire sufletească mare, mai mare decât dacă aș dobândi orice alt bine pe pământ. Dacă nu, ei! atunci voi și eu unul dintre acei mulți ce și-au pârlit aripele ca Icar, vroind prea să se apropie de soare. Totuși, voi avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și istoric, nu al celui geologic, acest aspect nu contează. Iar planta e utilă și din alte puncte de vedere. Și, indiferent ce utilizări Îi dăm, ca hrană ori materie primă ori, În sfârșit, de sursă de satisfacție intelectuală și sufletească, planta va realiza Întotdeauna, chiar dacă nu În totalitate, și depoluarea mediului. Că astăzi o face o specie, iar mâine o alta, mai bine adaptată unui mediu care Între timp s’a mai schimbat puțin n’are, așa cum cred eu cel
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Semnele venirii toamnei ne asaltează de câteva vreme deși abia săptămâna viitoare va fi certificată și de astronomi. Și le resimțim ca o neliniște sau tristețe. Cel puțin așa percep eu aceste semne și, pe undeva, explicabil ca o particularitate sufletească ori deformare profesională care predispune la exemplificare. Să fim drepți, Între mine și domniile voastre se interpun câteva etape, fiecare cu pierderea de informație corepunzătoare, căci din ceea ce simt nu totul se poate fixa În scris, apoi de pe bandă nu totul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
stimulent, cît și cele care recurg la sforțarea artificială ajung la același rezultat: "Teoria efortului se adresează întotdeauna la plăcere sau la durere ca îndemnuri la acțiune. Și teoria plăcerii, fiind lipsită de un scop intrinsec, care să prindă energiile sufletești și să le conducă, trebuie să recurgă neîncetat la elemente exterioare pentru a exercita energiile slăbite" (9, pp. 242-289). Metoda problemei oferă avantajul unei motivații interne, întrucît creează condiții pentru angajarea elevului într-o activitate ce prezintă un interes spontan
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sau chiar una singură, care devine valoarea dominantă și care le subordonează pe toate celelalte. Spre deosebire de Dilthey, care considera că sufletul tinde să realizeze o singură valoare, respingîndu-le pe toate celelalte cu care nu se armonizează, Spranger aprecia că structura sufletească este capabilă să vibreze în contact cu mai multe valori, subordonate însă uneia centrale, dominante (4, pp. 54-56). Această valoare centrală devine hotărîtoare pentru viața individului respectiv; ea dă sens vieții, determină tipul de personalitate. Eduard Spranger clasifică tipurile de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Corpul fizic este trupul uman, singurul vizibil; prin el omul aparține lumii minerale. Corpul eteric este "viața din corpul fizic", căruia îi sînt proprii forța de creștere și cea de reproducere (comune lumii vegetale și animale). Corp astral este "corpul" sufletesc, sau, altfel spus sînt forțele psihice pulsiuni, dorințe, pasiuni ascunse pînă la pubertate, dar manifestîndu-se acum, împreună cu capacitatea de a judeca. Corpul astral se conturează în jurul vîrstei de 14 ani. Eul este considerat ca unitate a viețuirii trupului și sufletului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să dea un răspuns problemelor specifice școlii românești de atunci. De altfel, C. Narly nu năzuia spre o reformă a școlii; ieșirea din "dezorientarea" pe care o constata în epocă se putea înfăptui, după opinia sa, numai printr-o reformă sufletească: "Să facem echilibru în noi înșine" (20, p. 26). Dar care era criteriul după care urma să se înfăptuiască acest echilibru? Era el convenabil tuturor membrilor societății? Deși a insistat în teoria sa pedagogică pentru depășirea opoziției individual-social, C. Narly
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
trebuie în adevăr; fără o astfel de pedagogie, școala poate schimba eventual viața materială a unui popor spre mai bine, ea îl poate civiliza chiar, dar o astfel de civilizație este improductivă; ea nu atinge și nu dezvoltă însuși fondul sufletesc al poporului; dimpotrivă, ea îl deformează și îl înstrăinează de sine însuși" (67, p. 308). Toate popoarele mari, aprecia Ghibu, își au pedagogia lor; poporul român însă avusese parte numai de o pedagogie eclectică, împrumutată îndeosebi din Germania. Se impunea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de copii se datora condițiilor specifice ale muncii din mediul în care trăiau: munca agricolă, dependența de natură, pe de o parte, și munca în atelier, în fabrică sau în birouri, pe de altă parte. De aici decurgeau două tipuri sufletești distincte, cu reprezentări, limbaj, imaginație, concepții despre lume și viață, de asemenea, diferite. Ca și pentru alți oameni de cultură amintiți anterior, lumea satului înțeleasă ca o comunitate umană omogenă constituia garanția păstrării specificului național, a unui progres realizat doar
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
spune Sfântul Ioan Gură de Aur „când Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit în fiecare judecata nemincinoasă a binelui și a răului, adică regula conștiinței” . Dacă am ascultat glasul ei, conștiința ne răsplătește cu bucurie, mulțumire și liniște sufletească, iar dacă nu am ascultat-o și am săvârșit fapte rele, atunci ea ne pedepsește cu aspre mustrări. De mustrări de conștiință suferă și personajul lui Cehov, Anisim Țâbuchin, dar continuă să trăiască în rău, adică să fabrice ruble false
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
asupra sa mai mult decât ar fi fost în stare să suporte. Abia a atins vârsta de 35 de ani, că a și început să se simtă istovit și plictisit (...) Firea lui cinstită nu se împacă cu noua lui stare sufletească. Caută motivarea ei în mediul înconjurător și nu o găsește. Caută în el, dar nu găsește decât o vagă conștiință a vinovăției sale. Veșnic istovit și plictisit, ros de conștiința propriei nevinovății, mai are un dușman: singurătatea (...) N-are unde
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]