13,844 matches
-
un zîmbet și o replică scurtă. Iată cîteva exemple: Nu prea merge treaba azi la departamentul Amabilitate, nu? Ce bine ar fi dacă ți-ai pune inteligența sclipitoare în slujba binelui și nu a răului! Ar trebui să apari la televizor cu numărul ăsta - așa aș putea măcar să-l închid. Ce poate fi mai indicat dimineața decît un pic de sexism, pentru motivarea angajaților, nu-i așa? Nu fi tu însuți, fii amabil! Nu uita că mitocănia lui e o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
simbolistica sa și înde-plinindu-și astfel misiunea pentru care a fost creat. Există, cu siguranță, sute de exemple de iconuri populare moderne, care ne înconjoară în viața de zi cu zi, de la steagul național, monumente și clădiri oficiale, la mașini, telefoane, televizoare, ipod-uri, bluejeans și jucării. * Încercarea de a sugera că există o posibilă le-gătură între reprezentări aparținând iconografiei religioase târzii, cum ar fi cea a Fecioarei Maria sau cele ale fecioarelor-martir, și imaginea popularei păpuși Barbie sau a celebrei cântărețe Madonna
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
un cinematograf în aer liber. Fără laboratoare, bibliotecă sau măcar vreo sală de curs. În 1972, a fost produs un model de păpușă Barbie cu mâinile flexibile, care puteau ține diverse obiecte, și astfel păpușa a fost echipată cu telefon, televizor, casetofon și tavă cu două pahare 124. Printre ocupațiile ei preferate se numără echitația, șofatul (în mașini de lux, rapide), excursiile, înotul în piscina proprie, masa de prânz (sau cină) la McDonald's și hainele la modă. Orice încercare de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Practici culturale și PCS PCS a capului de familie (pe 100 de persoane din fiecare grup) Ies de mai multe ori pe săptămână Nu ies nici-odată Nu merg nici-odată la cinema Nu merg nici-odată la un spectacol Se uită la televizor în fiecare zi Se uită mai ales la TF1 Au un PC Le place jazz-ul Citesc des un cotidian național N-au citit nici o carte tot anul Nici o carte cum-păra-tă Agricultori 15 9 74 85 70 39 18 16
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
paradoxal, care precede în sintagmatica discursivă agentul salvator, actul rezolvării și "morala". Asertarea paradoxului Enunțarea salvării Rezolvarea Generalizarea rolului benefic al agentului salvator Nu vă putem numi PDG. Dar vă putem tripla salariul Vă trebuie bani pentru o mașină, un televizor, o haină de blană? De fapt aceasta nu ne privește. Cu un cont CIC veți avea toate posibilitățile Dacă aveți nevoie, trei salarii vă sînt vărsate în cont. Discret și foarte rapid. Mai mult decît o bancă vă așteaptă un
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
prezintă evenimentele într-o perspectivă complet diferită.De fapt cele două scripturi trebuie să prezinte o anumită opoziție: normalul față de anormal, posibilul față de imposibil (infra i) i) Un japonez îi cere soției să ghicească ce are în pumnul închis. Un televizor, răspunde aceasta. Nu, două televizoare, o corectează soțul. Un român îi cere soției să ghicească ce are în pumnul închis. Un cartof, răspunde soția. Nu, doi cartofi, o corectează soțul. Miniaturizarea benefică pentru tehnologia de vîrf devine incompatibilă cu izotopia
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
complet diferită.De fapt cele două scripturi trebuie să prezinte o anumită opoziție: normalul față de anormal, posibilul față de imposibil (infra i) i) Un japonez îi cere soției să ghicească ce are în pumnul închis. Un televizor, răspunde aceasta. Nu, două televizoare, o corectează soțul. Un român îi cere soției să ghicească ce are în pumnul închis. Un cartof, răspunde soția. Nu, doi cartofi, o corectează soțul. Miniaturizarea benefică pentru tehnologia de vîrf devine incompatibilă cu izotopia agricolă. Scriptul conform (ceea ce Flaubert
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
atacați, suspectați, spionați). În numeroase cazuri apare o personalizare a spațiului, precum și apărarea sa: obiceiurile de ocupare a spațiului se fixează foarte repede (ne așezăm în același loc în bancă, la birou, ne culcăm în același loc, ne instalăm în fața televizorului în același fotoliu, așezat în același colț etc.) și sîntem iritați cînd acest spațiu ne-a fost ocupat. Într-o experiență de utilizare a unui spațiu limitat (aceeași încăpere timp de zece zile) s-a observat că după ocuparea spațiului
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
coexistența televiziunii publice cu televiziunile comerciale, a canalelor generale cu cele tematice (Eurosport, MTV, Fashion, Discovery etc.), a naționalului cu regionalul sau localul. În perioada romantică, a "cultului" mediatic, a supunerii quasi-religioase (logica lui " Este adevărat, pentru că am văzut la televizor"), mass-media a exercitat o funcție de coagulare a societății civile statu nascendi, ca și o funcție catartică. Din punctul de vedere al vectorialității temporale putem vorbi de o focalizare asupra trecutului: toate ritualurile de "înmormîntare" a fostelor sărbători socialiste, de "rebotezare
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
subreprezentarea socialului: sărăcie, șomaj, feminizarea sărăciei, criza instituțiilor) și o ecologie etică (semnificînd o politică a moralității opusă imoralității politicii, pentru a relua chiasmul lui Adam Michnik). Cauțiune a adevărului, infrastructură a mentalităților și opiniilor ("cred pentru că am văzut la televizor" sau "nu cred pentru că nu am văzut la televizor"), mass-media operează în amonte și în aval ca instrument al schimbărilor democratice și ca efect al acestor schimbări. Parafrazînd titlul unui film de Ingmar Bergman Through a Glass Darkly bazat pe
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o ecologie etică (semnificînd o politică a moralității opusă imoralității politicii, pentru a relua chiasmul lui Adam Michnik). Cauțiune a adevărului, infrastructură a mentalităților și opiniilor ("cred pentru că am văzut la televizor" sau "nu cred pentru că nu am văzut la televizor"), mass-media operează în amonte și în aval ca instrument al schimbărilor democratice și ca efect al acestor schimbări. Parafrazînd titlul unui film de Ingmar Bergman Through a Glass Darkly bazat pe epistola Sfîntului Pavel către corintieni 1.13 ("vedem acum
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Sévillia, 2009, p. 20) 2.4. Hedonismul și educația Refuzul maturizării se combină cu sentimentul de vinovăție față de abandonul copiilor, abandon impus de mentalitatea consumistă, aceea care îți cere să trăiești micile tale egoisme/extravaganțe acum, chiar părăsind copilul în fața televizorului, apoi a computerului, a tentațiilor rețelei și a lumii jocurilor, apoi a tentațiilor "banilor de buzunar", deloc de neglijat ca sumă etc. Un asemenea copil va crește expus la tentațiile consumiste, tocmai pentru că i-au lipsit (și încă îi lipsesc
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Bauman că această criză constă în multiplicarea autorităților, ceea ce are drept efect dispariția Autorității pe de o parte, dar și instaurarea autorităților slabe, de o zi sau de o seară, care trăiesc momentul lor de glorie în spațiul public (la televizor) pe de altă parte; autoritatea slabă "lingușește", "cerșește atenție" și reprezintă pentru o clipă exemplul: "[...] oamenii "obișnuiți", "ca mine și ca tine", care apar pe micul ecran pentru un moment trecător (...) sunt la fel de neajutorați și nenorociți ca spectatorii lor, deșteptându
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în plan educațional. Dacă homo videns (Giovanni Sartori) nu are acces la abstracții, nu va avea acces nici la profesii de complexitate, care să implice sentimentul responsabilității și un salariu pe măsură; din acest punct de vedere, adultul "crescut cu televizorul" va rămâne prizonierul cursurilor de conversie și reconversie profesională, un exemplu de "nimic" dependent de cele mai mici fluctuații pe piața forței de muncă. Pentru etologi, omul se naște cu un potențial agresiv ridicat, dar, ca urmare a desprinderii sale
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
prezentului, reprezentate de mediul familial și de spațiul multimedia. Nevoile și interesele copilului, dacă facem abstracție de acele nevoi și interese specifice supraviețuirii sunt interiorizate din viața măruntă a fiecărei zile petrecute în familie, cu grupul de prieteni, privind la televizor sau navigând pe internet. "Pedagogiile nondirectiviste" au înscris școala în aceeași viață măruntă a prezentului, lăsând copilul fără suport și fără orientare: "Practicile actuale ale "non-directivității", pentru a împrumuta încă un barbarism unei pedagogii care nu îndrăznește să vorbească despre
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
dacă prizonierii lui Platon se cunoșteau pe sine numai după umbrele proiectate de ei înșiși pe zid, și azi lucrurile par să stea aidoma: știm bine că însăși conștiința de sine a multor contemporani este o proiecție dirijată pe ecranul televizorului de unde află ce se cade să mănânce, cum să se îmbrace, în ce să creadă, ce să viseze, cu cine să voteze -, pe scurt, ce sunt. (Cornea, 2014, p. 187) Universul media, adică peștera platonică, a creat un înăuntru care
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
în dificultate echipamentele biologice de supraviețuire ale omului. Un indicator al acestei stări de lucruri este creșterea a ceea ce Desmond Morris numește "violență fictivă": "Unii membri ai supertribului pot găsi un debușeu privindu-i pe alți oameni omorând răufăcători la televizor sau la cinema. Este semnificativ că în comunitățile puternic subordonate și reprimate, cinematografele locale difuzează filme violente într-o proporție foarte mare. De fapt, se poate argumenta că plăcerea de a trăi senzații provocate de violența fictivă este direct proporțională
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
copil de trei ani și un bebeluș. Așa încât atunci când vine Bob acasă și-l întreb: "Cum au mers azi afacerile?" chiar că aș vrea să aflu. Dar ce credeți că-mi spune? "A, ca de obicei". Apoi dă drumul la televizor și asta-i tot". Melissa a făcut mai multe (greșeli simple. Mai întâi, întrebarea ei este prea generală. A pune întrebări este ca și cum am da drumul unor robinete: cu cât sunt mai deschise cu atât vom primi răspunsuri mai ample
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Faptul că Bob a folosit această deprindere de a cere detalii a pus capăt rapid încercării lui Charlie de a-l manipula, în loc să genereze o situație jenantă, printr-o dispută despre meritele rugbiului sau plăcerea de a te uita la televizor după-amiaza, Bob a putut afla repede ceea ce-l preocupa cu adevărat pe Charlie. Charlie a beneficiat și el de pe urma acestei tehnici, pentru că astfel i-a fost mai ușor să spună ceea ce voia de fapt. Totodată, a putut să-și verifice
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și el de pe urma acestei tehnici, pentru că astfel i-a fost mai ușor să spună ceea ce voia de fapt. Totodată, a putut să-și verifice propria părere, dacă e bine sau nu să-și petreacă o după amiază de sâmbătă în fața televizorului. Uneori, când solicităm detalii, vom afla că ceea ce am considerat a fi o critică, nu era nici pe departe așa ceva. Alan Garner a ținut odată o prelegere la Universitatea din Oregon, referitoare Ia concepția lui Platon despre natura realității. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
din ce în ce mai înalte". 1. Dialogul deschis Familia de azi are tot mai puțin timp de a sta împreună, de a dialoga. Chiar și atunci când sunt împreună, „fac tăcere pentru a nu-l deranja pe cel aflat în extaz în fața noului altar televizorul". Astfel, copiii simt că sunt neglijați și se întreabă pe bună dreptate: „Cum pot spune părinții că vor tot ce-i mai bun pentru mine, când nici măcar nu mă cunosc?", sau „Spun că mă iubesc, dar eu nu remarc acest
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
aparține întotdeauna nouă. De noi depinde dacă ignorăm fluxul de idei ce vine din noi, dacă îl cultivăm și ne dezvoltăm noi forme de interacțiune cu eul nostru interior. Ni se întâmplă uneori să stăm liniștiți și să privim la televizor sau să vorbim cu altă persoană, când deodată prin minte ne trece o idee, o rezolvare la o problemă care ne macină de mult. Din acel loc vin acele idei, iar dacă le materializăm sau nu depinde, așa cum am spus
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2981]
-
se manifestă deopotrivă în sărbătorile sacre și cele profane, în ceremoniile religioase și cele carnavalești. Spectacolul se adresează tuturor formelor și nivelurilor culturii: de la farsă medievală la expozițiile internaționale, de la ceremoniile triumfale ale generalilor români la cucerirea Lunii transmisă la televizor. Acest spațiu este definit în modul cel mai larg: "Teatrul? Nu este esențial, pentru definiția lui, locul unde se dau reprezentații, oriunde putând avea loc spectacole simbolice. Într-un loc închis, într-o piață publică, într-un parc, sau într-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
orice nouveau riche (călătorește la Paris cu exorbitantul Concorde, ca să poată fuma; își trimite expres cravatele la Paris pentru a fi curățate), admiră militarii („din tot felul de motive”), își invită (cu intenții perverse) studenții acasă, pentru a vedea la televizor meciuri de baschet și a mânca pizza - distracție de plebeu care ar trebui să arate că „Abe” rămâne un parvenit, deși un parvenit ar fi poate mai prudent și ar ține să-și epateze anturajul, invitându-l la discuții savante
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
inocente) este irosit și deturnat: în loc de Great Books, Petty Books (ca să inventez un antipod convenabil), pretențioase și pseudoprofunde, care tulbură mințile, nu le edifică; nici lectura ziarelor, care înlocuise deja rugăciunea pe timpul lui Nietzsche, nu mai există, fiind înlocuită de televizor; toate formele de autoritate - de la părinți la profesori și oameni politici aleși democratic - au fost decisiv subvertite, „deconstruite”, dimpreună cu tot ce constituia tradiția, inclusiv religia, dragostea, eroismul, sublimul, profunzimea și alte asemenea virtuți și valori, „pasiuni și interese”. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]