134,783 matches
-
funcționarea de eparhii (dioceze, superintendențe), se vor socoti în medie 750. 000 de credincioși pentru fiecare eparhie"". Astfel, statul, și nu Suveranul Pontif stabilea modul de organizare. Abrogarea Concordatului în vara anului 1948 a fost motivată în presă prin "garantarea libertății religioase în R.P.R.", ceea ce anula, implicit, și motivele ce au stat la baza unirii din 1698. Prin urmare, la 1 decembrie 1948, guvernul de la București a decretat ""reunificarea cu Biserica Ortodoxă Română”" a greco-catolicilor, act față de care Vaticanul a protestat
Concordatul din 1927 () [Corola-website/Science/320679_a_322008]
-
țării i-au asigurat muzicii ușoare o popularitate enormă de-a lungul perioadei interbelice. După Al Doilea Război Mondial, impunerea ideologiei comuniste a restricționat toate demersurile artistice, transformându-le în unelte de propagandă. Deși artele „înalte” au beneficiat de o libertate mai mare după încetarea - în anii 1960, a - curentului proletcultist, muzica ușoară, curtată de ideologii comuniști pentru forța ei de impact asupra publicului, a rămas o formă de artă oficială până la căderea regimului politic. Din acest motiv, în ciuda difuzării intense
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
pe Inuyasha. Deoarece sufletul ei tinde să se reîntoarcă la Kagome, se îndepărtează de ei și va putea fi animată doar de spiritele celor morți; cu toate că este un spirit răzbunător pe pământ, un mort viu, constată cât de plăcută este libertatea dobândită, libertatea de a uri și iubi. Kikyo și Kaede, sora ei mai mică, au urmat cursurile unei școli pentru preoți și preotese, numită Yokai Taijiya. Acolo o vor cunoaște pe Tsubaki, care ulterior va deveni o preoteasa întunecată. Marea
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
Deoarece sufletul ei tinde să se reîntoarcă la Kagome, se îndepărtează de ei și va putea fi animată doar de spiritele celor morți; cu toate că este un spirit răzbunător pe pământ, un mort viu, constată cât de plăcută este libertatea dobândită, libertatea de a uri și iubi. Kikyo și Kaede, sora ei mai mică, au urmat cursurile unei școli pentru preoți și preotese, numită Yokai Taijiya. Acolo o vor cunoaște pe Tsubaki, care ulterior va deveni o preoteasa întunecată. Marea putere spirituală
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
suveranității naționale și americanii se dovedeau tot mai reticenți la propunerile britanice. Nou înființatul parlament de la Ankara nu a recunoscut ocupația de facto a Istanbulului. Parlamentul a conceput „Pactul Național”. Acesta cuprindea șase principii, pretinzând dreptul la autodeterminare, securitatea Constantinopolului, libertatea de circulație prin strâmtorile Mării Egee și abolirea capitulațiilor Imperiului Otoman. Mișcarea Khilafat din India a încercat să influențeze guvernul britanic să protejeze califatul Imperiului Otoman. Deși Mișcarea Khilafat era o mișcare religioasă musulmană, lupta ei se integra tot mai profund
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
de benzile desenate a impus anumite limitări asupra prestației sale. Wenham, la rândul său, a spus că au existat momente când Snyder a dorit să surprindă întocmai anumite imagini emblematice ale benzii desenate alături de momente în care a acordat actorilor libertatea „de a explora limitele și lumea impuse”. Headey a povestit legat de experiența sa cu ecranele albastre că „este foarte ciudat și, emoțional, nu are nimic din ceea ce ar trebui ca să te conecteze de la distanță cu un alt actor”. O
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
să arate bine când se mișcă. Le-am dat destul de mult coifurile jos, în parte pentru a putea recunoaște personajele. Spartanii, îmbrăcați complet, nu ar fi putut fi deosebiți unul de altul decât în prim-planuri. Mi-am luat și libertatea ca, deși în realitate toți aveau pene, să pun pene doar pe coiful lui Leonidas, ca să iasă în evidență și să-l identific ca rege. Căutam mai degrabă o evocare decât o lecție de istorie. Cel mai bun rezultat la
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
pregătirea atacului final, dar nu a avut puterea să se impună în fața politicienilor. Au existat doar câteva voci care au cerut trecerea în defensivă, printre aceste aflându-se cea a lui Ioannis Metaxas. Regele, care nu se bucura de o libertate politică de mișcare prea mare în acel moment, a preferat să nu susțină nicio opinie. După o întârziere de aproximativ o lună, în care turcii au avut răgazul necesar să-și organizeze defensiva, șapte divizii elene au traversat cursul râului
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
chema parlamentarii la sesiunile legislative și pentru a anunța cetățenii de întruniri și proclamații publice. S-au tras clopotele pentru a marca citirea Declarației de Independență la 8 iulie 1776 și, deși nu există nicio relatare contemporană despre tragerea Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile aboliționiste, care
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
cu bucăți luate de vânătorii de suveniruri, iar primăria a oprit aceste plecări după 1915. După al Doilea Război Mondial, primăria a dat clopotul în custodia National Park Service, rămânând însă proprietara lui. El a fost folosit ca simbol al libertății în timpul Războiului Rece și a fost loc de adunare a protestatarilor în anii 1960. A fost mutat din Sala Independenței într-un pavilion de sticlă din apropiere la Independence Mall în 1976, și de acolo în 2003 în Liberty Bell
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
metalului din clopot, concluzionând că „s-au făcut o serie de erori la construcție, iar a doua reconstrucție a avut ca rezultat un clopot casant care ar fi putut chiar fi dat la fier vechi”. Muzeul a găsit în Clopotul Libertății un nivel de staniu considerabil mai ridicat decât la alte clopote de la Whitechapel din acea perioadă, și a sugerat că Whitechapel ar fi greșit aliajul, probabil utilizând material topit cu concentrație ridicată de staniu în prima fază a procesului de
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
construcției clădirii bisericii. Clopotul a fost utilizat și pentru a chema oamenii la adunările publice, iar în 1772, un grup de cetățeni s-au plâns Adunării că clopotul este tras prea des. În ciuda legendelor care s-au țesut în jurul Clopotului Libertății, el nu a fost tras în ziua de 4 iulie 1776, întrucât Declarația de Independență nu a fost făcută publică în acea zi. Când a fost citită în public la 8 iulie 1776, s-au tras clopotele și, deși nu
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
nu a fost făcută publică în acea zi. Când a fost citită în public la 8 iulie 1776, s-au tras clopotele și, deși nu există vreo relatare a tragerii acestui anume clopot, majoritatea istoricilor sunt de acord că Clopotul Libertății a fost unul dintre cele care s-au tras. Există, însă, și posibilitatea ca, din cauza stării proaste a clopotului din Casa Statului, acesta să nu fi sunat în acea zi. John C. Paige, care a scris un studiu istoric privind
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
înfrângerea lui Washington în bătălia de la Brandywine la 11 septembrie 1777, capitala revoluționară Philadelphia rămăsese expusă atacurilor britanice, iar orașul s-a pregătit pentru acestea. Clopotele se puteau topi pentru fabricarea de muniție și localnicii s-au temut că Clopotul Libertății, precum și alte clopote, ar putea avea această soartă. Clopotul a fost dat jos în grabă din clopotniță și trimis sub pază strictă la Bethlehem. Căruțașii localnici au transportat clopotul la biserica reformată germană din Allentown, unde a așteptat pe parcursul ocupației
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
philadelphienii au fost acuzați că nu fac mai mult pentru cauza aboliționistă. După doi ani, o altă publicație a aceleiași asociații, ziarul "Liberty", a publicat pe frontispiciu o imagine cu clopotul, cu cuvintele "Proclaim Liberty" ("Vestiți slobozenia"). În 1839, Prietenii Libertății din Boston, o altă grupare aboliționistă, a intitulat publicația sa "The Liberty Bell". În același an, publicația anti-sclavie a lui William Lloyd Garrison "The Liberator" a retipărit un pamflet aboliționist de la Boston care conține o poezie intitulată „The Liberty Bell
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
an, publicația anti-sclavie a lui William Lloyd Garrison "The Liberator" a retipărit un pamflet aboliționist de la Boston care conține o poezie intitulată „The Liberty Bell” în care scria că, la acea vreme, în ciuda cuvintelor inscripționate pe el, clopotul nu vestea libertatea "tuturor" locuitorilor țării. Mare parte din imaginea modernă a Clopotului Libertății ca simbol al declarării independenței Statelor Unite a fost construită de scriitorul George Lippard. La 2 ianuarie 1847, povestirea sa intitulată „4 Iulie 1776” a apărut în revista "Saturday Review
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
retipărit un pamflet aboliționist de la Boston care conține o poezie intitulată „The Liberty Bell” în care scria că, la acea vreme, în ciuda cuvintelor inscripționate pe el, clopotul nu vestea libertatea "tuturor" locuitorilor țării. Mare parte din imaginea modernă a Clopotului Libertății ca simbol al declarării independenței Statelor Unite a fost construită de scriitorul George Lippard. La 2 ianuarie 1847, povestirea sa intitulată „4 Iulie 1776” a apărut în revista "Saturday Review". Povestirea era despre un clopotar bătrân care aștepta îmbufnat lângă clopot
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
va avea curajul să proclame independența. În cel mai dramatic moment, apare un băiat care îi transmite bătrânului instrucțiuni să tragă clopotul. Povestea a fost retipărită de mai multe ori și a dus la legarea, în conștiința publică, a Clopotului Libertății cu Declarația de Independență. Părți din povestire au fost retipărite în lucrarea din 1850 initulată "The Pictorial Field Guide to the Revolution", a istoricului Benson J. Lossing și au fost prezentate ca fapte istorice, iar povestea a fost repetată în
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
odată cu creșterea interesului pentru clopot, primăria a hotărât să-l mute în Sala Adunării (denumită și "Camera Declarației") de la primul etaj, unde fuseseră dezbătute și semnate Declarația de Independență și Constituția Statelor Unite. Primăria a construit clopotului un piedestal ornamental. Clopotul Libertății a fost expus pe piedestal timp de un sfert de secol, cu un vultur deasupra (sculptat la început, după aceea împăiat). În 1853, președintele Franklin Pierce a vizitat Philadelphia și clopotul și a vorbit despre el ca simbolizând Revoluția Americană
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
fost expus pe piedestal timp de un sfert de secol, cu un vultur deasupra (sculptat la început, după aceea împăiat). În 1853, președintele Franklin Pierce a vizitat Philadelphia și clopotul și a vorbit despre el ca simbolizând Revoluția Americană și libertatea americană. La acea vreme, Sala Independenței era folosită și ca tribunal, iar ziarele afroamericane au arătat incompatibilitatea între găzduirea unui simbol al libertății în aceeași clădire în care judecătorii țineau audieri în virtutea Legii Sclavilor Fugari. În februarie 1861, președintele ales
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
Franklin Pierce a vizitat Philadelphia și clopotul și a vorbit despre el ca simbolizând Revoluția Americană și libertatea americană. La acea vreme, Sala Independenței era folosită și ca tribunal, iar ziarele afroamericane au arătat incompatibilitatea între găzduirea unui simbol al libertății în aceeași clădire în care judecătorii țineau audieri în virtutea Legii Sclavilor Fugari. În februarie 1861, președintele ales, Abraham Lincoln, a venit în Sala Adunării și a ținut o cuvântare în drum spre ceremonia de depunere a jurământului ce avea să
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
de fiecare dintre cele două tabere în Războiul Civil. Acel clopot a bătut în incinta expoziției la 4 iulie 1876, și a fost apoi returnat pentru a îmbunătăți sonoritatea, iar astăzi este atașat ceasului din clopotnița Sălii Independenței. Deși Clopotul Libertății nu a fost dus la Expoziție, numeroși vizitatori ai acesteia au venit să-l vadă, iar imaginea sa era omniprezentă în incinta expoziției—s-au vândut numeroase suveniruri cu imaginea sau forma lui, iar pavilioanele fiecărui stat conțineau replici ale
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
imaginea sau forma lui, iar pavilioanele fiecărui stat conțineau replici ale clopotului realizate din substanțe de la piatră la tutun. În 1877, clopotul a fost suspendat de tavanul Sălii Adunării cu un lanț cu treisprezece zale. Între 1885 și 1915, Clopotul Libertății a efectuat șapte călătorii la diverse manifestări și expoziții. De fiecare dată, drumul a fost parcurs pe calea ferată, cu multe opriri pe drum, pentru a putea fi văzut de localnici. Până la 1885, clopotul a devenit un simbol american al
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
a efectuat șapte călătorii la diverse manifestări și expoziții. De fiecare dată, drumul a fost parcurs pe calea ferată, cu multe opriri pe drum, pentru a putea fi văzut de localnici. Până la 1885, clopotul a devenit un simbol american al libertății și al independenței, și devvenea din ce în ce mai celebru pe măsură ce legenda lui Lippard era retipărită în diverse cărți și manuale de istorie. La începutul lui 1885, primăria a acceptat să-l trimită la New Orleans pentru expoziția World Cotton Centennial. La fiecare
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
cerut unitate națională. În 1893, a fost trimis la World Columbian Exposition din Chicago unde a servit drept element principal al expoziției statului Pennsylvania. La 4 iulie 1893, la Chicago, clopotul a fost cinstit cu prima intonare a "Marșului Clopotului Libertății", dirijat de John Phillip Sousa. Philadelphienilor au început să le displacă ideea de a-l trimite în alte orașe după ce s-a întors de la Chicago cu o nouă crăpătură, fiecare nouă propunere fiind întâmpinată cu din ce în ce mai multă opoziție. S-a
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]