13,461 matches
-
dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; În Banat în regiunile stăpânite de Glad domnea Ahtum; acesta avea o reședință la Morisena unde a întemeiat o episcopie catolică. 19) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
Partidul Social- Democrat b) PCR+ Frontul Plugarilor c) PCR+ Partidul Național Liberal d) PCR+ Partidul Național Țărănesc 6) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: În evul mediu țările române s- au confruntat cu tendințele expansioniste ale statelor catolice: a) Ungaria și Rusia b) Ungaria și Polonia c) Polonia și Rusia d) Ungaria și Serbia 7) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Turcii au fost înfrânți sub zidurile Vienei în 1683 de armatele: a) austro- poloneze
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
a folosit puterea de influență asupra regelui, sfătuindu-l în luarea unor hotărâri de guvernare internă și externă. Nu s-a impus ca o metresă vulgară și capricioasă, ci ca o sfătuitoare curtenitoare, de aceea era prezentă la importantele ceremonii. Catolică fiind, nu a fost străină de persecuțiile îndreptate împotriva protestanților. Practică, ducesa de Valentinois a acumulat averi pe care le-a administrat cu avariție. A purtat însemnele și bijuteriile coroanei, a primit în dar de la rege castelul Chenonceaux, i s-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Marguerite era frumoasă, spirituală, seducătoare, cultivată, voluntară, de aceea era revoltată de faptul că trebuia să se lase manevrată de ambițiile politice ale altora, ale mamei în special. Fire pasională, principesa Marguerite s-a îndrăgostit cu avânt adolescentin de tânărul catolic Henric de Guise, membru al casei de Lorena, ea fiind catolică ferventă. Pe considerente politice, mama sa a despărțit-o violent de tânărul de Guise, aplicându-i-se și o severă corecție. Tot din calcul politic, Marguerite a fost căsătorită
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de faptul că trebuia să se lase manevrată de ambițiile politice ale altora, ale mamei în special. Fire pasională, principesa Marguerite s-a îndrăgostit cu avânt adolescentin de tânărul catolic Henric de Guise, membru al casei de Lorena, ea fiind catolică ferventă. Pe considerente politice, mama sa a despărțit-o violent de tânărul de Guise, aplicându-i-se și o severă corecție. Tot din calcul politic, Marguerite a fost căsătorită, după al treilea război religios între catolici și protestanți / hughenoți, cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să se căsătorească cu ea dar, lăudându-se cu farmecul și frumusețea ei în fața suveranului Navarrei, acesta a vrut s-o cunoască și s-o păstreze, fapt petrecut în anul 1589. Suveranul Navarrei, protestant, a fost convins de frumoasa Gabrielle, catolică, să treacă la catolicism, ceea ce l-a ajutat să ocupe tronul Franței sub numele Henric al IV-lea. Era ocupat suveranul cu campaniile militare în care frumoasa metresă îl însoțea. A intrat în Paris, a ocupat Luvru și alte reședințe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
politică, ceea ce regele aprecia. Ea fiind protestantă, a fost agresată în perioada de tulburări generate de susținerea catolicismului de către rege și a dat o replică ce i-a amuzat și pe agresori și pe rege: Eu sunt târfa protestantă, nu catolică. Boala și moartea suveranului au afectat-o profund pe Nell ce-și abandonase cariera artistică. L-a plâns cu durere, a vrut să-și manifeste public durerea purtând doliu la trăsură, dar i s-a interzis, neiertându-i-se originea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe una dintre doamnele de onoare ale Anei de Austria. Ludovic al XIII-lea și Ana de Austria erau părinții regelui Ludovic al XIV-lea (1643- 1715). Copila a fost crescută cu mare grijă de mama ei, profund religioasă, era catolică, și remarcată prin virtute. Din respect și admirație pentru mama ei, Ana de Austria a desemnat-o pe frumoasa și fascinanta Athénaïs drept domnișoară de onoare a Mariei Teresa alături de alte cinci doamne. S-a căsătorit cu marchizul de Montespan
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a se căsători cu el. Relațiile cu acesta au fost încordate, a amenințat-o cu sinuciderea dacă nu se căsătoresc. Prințul va depăși dezamăgirea despărțirii și se va căsători, ulterior, cu o italiancă. În 1912 a trecut la confesiunea romano- catolică. Pe colonelul Christopher Birdwood Thomson l-a cunoscut la Viena, în 1915, fiind atașat militar la Legația Engleză. În perioada 1915-1917 a fost atașat militar al Marii Britanii în România, cu misiunea secretă de a convinge autoritățile române ca țara, neutră
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în care R. înțelegea să-și desfășoare misiunea publicistică. La fel, în plan teologic gazetarul impune un concept „ecumenic”, dar niciodată nu acceptă denigrarea sau minimalizarea „mesajului creștin ortodox” și replică adesea polemic și virulent la atacuri dogmatice ale Bisericii Catolice și ale celei Unite, fără a le ignora sau discredita meritele într-o Europă pe care o vede desăvârșit creștină. Sub raport strict literar, R. încearcă, în colaborare cu Octavian Bârlea, o traducere liberă a Psalmilor și scrie, de asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
teritoriul Transilvaniei și Basarabiei se aflau și ele în atenția sa ca cercetător. A avut norocul să viziteze Dresda și Nürnbergul înaintea distrugerii lor. După care a plecat la München ca să vadă o altă imagine a Germaniei cea a sudului catolic -, unde a descoperit multe comori istorice românești. Și-a continuat drumul spre Alpi, spre Tirol, partea de sud a acestei provincii părîndu-i-se complet italiană. Tirolezii l-au impresionat pe Iorga. Modul lor de viață ca odrasle ale naturii prezenta un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
depozitat în Arhivele Academiei de la București 132. A vizitat Blajul, centrul greco-catolic al culturii, religiei și sentimentului național din Transilvania. Prieten declarat al Bisericii Unite din Transilvania, Iorga prețuia ceea ce făcuse aceasta pentru supraviețuirea națiunii române. Dar existența unei lumi catolice românești era ceva straniu de nou pentru el, "Călătoria mea aici a constituit revelația unei Românii care-mi era necunoscută pînă acum". Iorga considera conducerea centrului cultural de la Blaj prea îmbătrînită și prea moderată 133. Și-a exprimat disprețul față de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îmbătrînită și prea moderată 133. Și-a exprimat disprețul față de religie: "Innocențiu Clain a fost un preot prost, un călugăr prost și un prost convertit, dar tocmai din cauza aceasta a fost un bun român". Sau: "N-am venit în Oradea catolică sau în Blajul catolic, ci în Blajul și Oradea românești"134. La întoarcere, Iorga a publicat două cărți: Legăturile Principatelor Române cu Ardealul trata problema relațiilor istorice dintre românii de pe ambele versante ale Munților Carpați. Sate și preoți în Ardeal
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
133. Și-a exprimat disprețul față de religie: "Innocențiu Clain a fost un preot prost, un călugăr prost și un prost convertit, dar tocmai din cauza aceasta a fost un bun român". Sau: "N-am venit în Oradea catolică sau în Blajul catolic, ci în Blajul și Oradea românești"134. La întoarcere, Iorga a publicat două cărți: Legăturile Principatelor Române cu Ardealul trata problema relațiilor istorice dintre românii de pe ambele versante ale Munților Carpați. Sate și preoți în Ardeal descrie viața la țară
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acest proces sau pe cea a papalității, trăgînd concluzia că nu există nici un stat european la fel de important ca Imperiul habsburgic. Papalitatea fusese cu ochii pe Viena în ultimii 500 de ani, intervenind imediat atunci cînd simțea că poziția sau caracterul catolic al domeniilor habsburgice erau amenințate. Dar războiul continua încă pe frontul de vest. Concentrîndu-și forțele, germanii au declanșat un ultim efort în vara lui 1918. N-au reușit. Spre sfîrșitul lui septembrie, Bulgaria a cerut armistițiu, urmată imediat de Turcia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
necredincioasă". În ultimă instanță, Iorga i-a administrat lui Maniu cea de pe urmă insultă, vorbind despre el "ca despre un străin". Iorga explica cum acest "străin" dirijase încă din 1918 politica României. Nici măcar nu era lipsit de patriotism, deși era catolic. Dar nu un catolic ca Inocențiu Clain, care transformase catolicismul într-o armă în mîna celor asupriți. Din cauza educației calviniste primite la Zalău, Maniu s-a înscris la Universitatea de la Budapesta unde s-a dedicat excesiv studierii legii lui Werböczi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de sași și de șvabi. Jickeli, liderul sașilor din Transilvania, i-a făcut o vizită lui Hitler. Episcopul luteran Glondys a fost atacat de Iorga pentru atitudinea pangermană și anti-Versailles a acestuia, numindu-l "Glondys, un vechi dușman". Pacha, episcopul catolic de Timișoara, l-a vizitat și el pe Hitler. Toate acestea i se păreau lui Iorga manifestările unei mișcări similare celei din Sudeți 104, considerîndu-le drept inacceptabile și lipsite de loialitate. A menționat cu furie o paradă desfășurată la Sibiu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naționalism lipsit de orice conținut moral, într-o viziune a Poloniei care transcendea lumea materială. El nu credea în rău sau în bine în relațiile cu alte națiuni, ci doar în forță și slăbiciune. Nu este de mirare că Biserica Catolică era îngrijorată. (Dmowski, spre deosebire de agnosticul Iorga, era un catolic declarat). Ideologul "Solidarității", A. Michnik, deși îl condamnă pe Dmowski ca șovin, obscurantist și xenofob, îi recunoaște totuși "realismul extrem". Pentru strălucitul istoric și intelectual polonez A. Walicki, Dmowski era "principalul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
grave nu și-au recăpătat niciodată integral drepturile civile. Contrar unui longeviv mit postbelic, populația flamandă nu a fost pedepsită cu predilecție, deși este adevărat că, prin represiunea eficientă a suporterilor Noii Ordini (În majoritate flamanzi), elitele din Belgia antebelică - catolici, socialiști, liberali - au recăpătat controlul asupra Flandrei și Valoniei. Contrastul dintre Norvegia, Belgia, Olanda și Danemarca, ale căror guverne legitime au ales calea exilului, și Franța, unde regimul de la Vichy era guvernul legitim, este sugestiv. În Danemarca nu a existat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Închisoarea Schio. În timpul Războiului Rece, transformarea suspect de facilă a Italiei din putere a Axei În aliat democratic a fost pusă pe seama presiunii străine (americane) și a influenței politice a Vaticanului. În realitate, lucrurile erau mai complicate. Desigur, Biserica Catolică a scăpat ușor, având În vedere faptul că Pius al XII-lea a avut relații călduroase cu regimul fascist și a Închis ferm ochii la crimele naziștilor din Italia și de peste tot. Prelații erau influenți. Autoritățile militare anglo-americane au ezitat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de transformare socială și politică inițiat de sovietici, epurarea, exproprierea, expulzarea, aresturile și execuțiile menite să elimine adversarii politici au fost etape cruciale. Dar ele au pedepsit deopotrivă criminali de război și fasciști autentici. Astfel, printre persecuțiile care vizau Biserica Catolică din Croația, Tito l-a acuzat și pe rău famatul cardinal Alois Stepinac din Zagreb, apologet al oribilelor crime săvârșite de regimul ustaș din Croația, care a scăpat ușor, petrecându-și următorii 14 ani În arest la domiciliu, până În 1960
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întoarcerii la situația dinainte de 1939. Nu era numai părerea celor tineri și radicali, ci și a observatorilor perspicace din generațiile mai vechi. Charles de Gaulle, care avea 54 de ani la eliberarea Franței și care crescuse Într-un mediu burghez catolic și conservator din nordul țării, diagnostica situația cu precizia-i caracteristică: „În timpul catastrofei, sub povara Înfrângerii, spiritul oamenilor a suferit o schimbare majoră. Pentru mulți, dezastrul din 1940 a Însemnat eșecul deplin al sistemului și al clasei dominante”. Dar problemele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
energia și ambițiile rezistenței puteau fi puse acum În slujba proiectelor politice de renaștere națională. Au supraviețuit Însă, pe alocuri, contactele stabilite În Rezistență - „depilarizarea” postbelică a societății olandeze, de exemplu, adică prăbușirea segregării confesionale vechi de secole dintre comunitățile catolice și protestante a Început cu legăturile personale create În timpul războiului. Dar ideea unui „partid al Rezistenței” nu s-a concretizat nicăieri, nici măcar În Italia, unde Ferrucio Parri, devenit prim-ministru În iunie 1945, a promis că formațiunea sa politică, Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Republica Federală Germania și Marea Britanie - au introdus după 1945 asigurarea de șomaj obligatorie și universală. Sistemele subvenționate de asigurare cu participare voluntară au supraviețuit În Olanda până În 1949, În Franța până În 1967, iar În Elveția până În anii ’70. În Europa catolică, existența Îndelungată a unor sisteme locale și cooperative de asigurare Împotriva șomajului a Împiedicat dezvoltarea sistemelor universale de asigurări. În țări ca Marea Britanie și Belgia, unde șomajul interbelic a avut urmări traumatizante, cheltuielile pentru asigurări sociale au fost În mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Suedia. și totuși, cu excepția Marii Britanii și a țărilor nordice, „vechea stângă” a comuniștilor și socialiștilor n-a reușit niciodată să guverneze singură. În vestul Europei, balanța politică era controlată și adesea dominată de o nouă creatură politică: partidele creștin-democrate. Partidele catolice erau ceva obișnuit În Europa continentală, prosperând În special În Belgia și Olanda. Germania wilhelmină și apoi Republica de la Weimar au avut un Partid Catolic de Centru, iar aripa conservatoare din politica austriacă a fost multă vreme legată de Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]