15,033 matches
-
albă, cârpele negre sau înflorate, „"șurțele"” (șorțurile) negre sau „"vinete"” , în două sau trei foi, catrințele roșii, „românești” sau „oacheșe” , iile cu fodori, pieptarul cu flori roșii și „ciucurei” în aceeași tonalitate, buboul negru sau săin, nelipsit din portul bătrânelor. Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și recălul din postav negru, la care, iarna, se adaugă buboul. În jurul anului [[1900]], în sat începe să pătrundă costumul femeiesc „[[săliște
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
portul bătrânelor. Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice: cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași, cioarecii albi, strânși pe picior, laibărul și recălul din postav negru, la care, iarna, se adaugă buboul. În jurul anului [[1900]], în sat începe să pătrundă costumul femeiesc „[[săliște]]nesc” , care devine predominant în deceniile următoare, cu nota sa de eleganță și sobrietate, preluat și dezvoltat într-o variantă locală. Acesta se caracteriza prin cârpa neagră, cu ciucuri, prin ia de „"giolgiu"” plină de „pui” cusuți cu
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
4. În anul 1965 clasându-se mașina „Praga” formația a fost dotată cu un SR. 114, utilaj cu performanțe deosebite la aceea vreme - vezi anexa nr. 5. Cu acest prilej viața formației se transformă (este dotată cu echipament adecvat - brâie, costume, accesorii de bună calitate și echipament de protecție; se îmbunătățesc intervențiile, apar o serie de manifestări cu caracter emulativ între formații - vezi anexa nr. 6 și 7. În anul 1967 formația civilă de pompieri Negrești obține locul I pe raionul
Negrești-Oaș () [Corola-website/Science/300528_a_301857]
-
zonei de locuit. Majoritatea populației este de religie ortodoxă. Una din ocupațiile tradiționale este reprezentată de prelucrarea pietrei de moară, o meseria mai rar întilnită în zona Transilvaniei. Confecționarea portului popular este un meșteșug ce se mai păstrează și astăzi. Costumele populare mai pot fi admirate cu ocazia unor sărbători religioase și a altor evenimente marcante de peste an, a târgurilor, nunților sau cu alte ocazii. Portul popular este asemănător celui din Țară Moților. Alte meșteșuguri tradiționale ce se mai practică sunt
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
schimbat cu aceste haine confecționate de către fabrici. De- a lungul istoriei în localitatea studiată au trăit împreună două naționalități, români și maghiari. Fiecare naționalitate avea portul sau specific și tradițional. Portul național românesc a fost bogat în elemente trediționale. Ornamentarea costumelor de muncă a fost mai simplă, măi sombra decât al celor sărbătorești. Acest port popular a evoluat sub influența portului popular moldovean. Portul popular maghiar a fost și ea sub amprenta elementelor tradiționale. Costumele tradiționale caracteristice localității studiate au fost
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
fost bogat în elemente trediționale. Ornamentarea costumelor de muncă a fost mai simplă, măi sombra decât al celor sărbătorești. Acest port popular a evoluat sub influența portului popular moldovean. Portul popular maghiar a fost și ea sub amprenta elementelor tradiționale. Costumele tradiționale caracteristice localității studiate au fost costumul femeiesc cu rochii colorate, cu cămașă albă, fustă colorată care avea ca bază culoarea gri, pe lângă acestea izmene, cioareci, laibere, cizme de piele și pălării mari pe cap. Folclorul muzical și literar nu
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
de muncă a fost mai simplă, măi sombra decât al celor sărbătorești. Acest port popular a evoluat sub influența portului popular moldovean. Portul popular maghiar a fost și ea sub amprenta elementelor tradiționale. Costumele tradiționale caracteristice localității studiate au fost costumul femeiesc cu rochii colorate, cu cămașă albă, fustă colorată care avea ca bază culoarea gri, pe lângă acestea izmene, cioareci, laibere, cizme de piele și pălării mari pe cap. Folclorul muzical și literar nu are aspecte specifice localității, fiind sub influența
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
atât sfârșitul unui an și începutul celui care vine, reprezentând un prilej de petrecere tradițională. În perioada acestor sărbători întreaga comunitate este acasă în sat, unde participă activ la aceste evenimente, atât în plan laic, cât în plan și religios. Costumul popular al idicenilor era compus din „cioareci” din pănură albă, cămașă de pânză albă, lungă până aproape de genunchi, pieptar din blană de miel și suman din pănură neagră sau cojoc, iarna, iar vara era abandonat cojocul și înlocuiți cioarecii cu
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
croșetate, iar cele mai tinere „ceaptă”, un fel de voal cu zgardă de bănuți din argint, iar în picioare opinci sau ghete înalte. Fetele își împleteau părul în cosițe, iar nevestele își transformau cosițele într-un coc numit „conei”. Ambele costume în mare parte erau confecționate în casă, costumul de sărbători deosebindu-se de cel de „purtat” prin ornamente țesute sau cusute în culori. Până la vârsta școlară copii erau îmbrăcați într-o cămașă largă din pânză, atât fetițele, cât și băieții
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
de voal cu zgardă de bănuți din argint, iar în picioare opinci sau ghete înalte. Fetele își împleteau părul în cosițe, iar nevestele își transformau cosițele într-un coc numit „conei”. Ambele costume în mare parte erau confecționate în casă, costumul de sărbători deosebindu-se de cel de „purtat” prin ornamente țesute sau cusute în culori. Până la vârsta școlară copii erau îmbrăcați într-o cămașă largă din pânză, atât fetițele, cât și băieții. Cu ocazia sărbătorilor erau îmbrăcate de obicei haine
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
Mai toată îmbrăcămintea e făcută din lână. Chiar sătenii cari se trag din primii locuitori ai satului se poartă tot ca mai sus. La sătenii care nu se poarte ca ei,li se zice Munteni,pe când lor își zic Corbeni." Costumul femeiesc cu "catrințe" este reflexul vestimentar al originilor ardelenești a unora dintre locuitoarele satului Corbi. Confecționate din lână,catrințele se disting prin repertoriul cromatic: catrința din față este neagră,iar catrința pandant,din spate,este vărgată prin dispuneea paralelă a
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
în timpul iernii se purtau mănuși de lână cu sau fără degete, lucrate (ștricănite). Portul nemeșesc era diferit de al satelor de ,români mărgineni” de pe dealuri, care și-au păstrat portul până în zilele noastre, în special de sărbători. Culorile predominante ale costumelor erau alb și negru, fuste albe încrețite și șorțuri negre. În cursul anilor portul popular a evoluat mult prin folosirea broderiilor, ornamentelor și motive florale. Caracterul felului de haine sau încălțăminte folosite de localnici era legat de modul lor de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
obiecte ce se găsesc în interiorul acesteia și bunul gust cu care sunt rânduite. Se întâlnesc aici țesături de o valoare artistică remarcabilă ce denotă măiestria celor care le-au lucrat. Privit în ansamblul său, portul popular din Somușca se integrează costumului tradițional românesc. Costumul popular de aici iese în evidență prin cromatica specifică, prin gama largă de motive decorative, toate acestea fiind rodul unei fantezii deosebite a creatorilor populari. Ocupația de bază a locuitorilor catolici din Somușca a fost și este
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
găsesc în interiorul acesteia și bunul gust cu care sunt rânduite. Se întâlnesc aici țesături de o valoare artistică remarcabilă ce denotă măiestria celor care le-au lucrat. Privit în ansamblul său, portul popular din Somușca se integrează costumului tradițional românesc. Costumul popular de aici iese în evidență prin cromatica specifică, prin gama largă de motive decorative, toate acestea fiind rodul unei fantezii deosebite a creatorilor populari. Ocupația de bază a locuitorilor catolici din Somușca a fost și este agricultura. Creșterea vitelor
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
șervetul care era legat în vârful acestora. Floarea de la pălăria chemătorilor era făcută din spice de grâu sau de orz având împletite între ele mărgele, flori mărunte, semănând astfel cu un buchet. Înainte vreme, mirele și mireasa erau îmbrăcați în costume populare tradiționale, astăzi constatîndu-se preferința către o vestimentație modernă, de oraș, constând din costum bărbătesc la mire și rochie albă de mireasă. Odinioară, straiele pe care le purtau mirele și mireasa erau destinate unei unice folosințe, unei singure ocazii, cea
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
spice de grâu sau de orz având împletite între ele mărgele, flori mărunte, semănând astfel cu un buchet. Înainte vreme, mirele și mireasa erau îmbrăcați în costume populare tradiționale, astăzi constatîndu-se preferința către o vestimentație modernă, de oraș, constând din costum bărbătesc la mire și rochie albă de mireasă. Odinioară, straiele pe care le purtau mirele și mireasa erau destinate unei unice folosințe, unei singure ocazii, cea a nunții, fiind special pregătite pentru acest eveniment. După oficierea serviciului religios, alaiul de
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
fotă neagră de lână, brăcine și chingă de lână, iar pe deasupra cu bondiță, cojocel sau zăbun. Iarna îmbrăcau și sarica. În picioare aveau opinci cu călțuni de bumbac sau de lână. Demult se obijnuia ca morții să fie înmormântați în costume naționale. La ora actuală, în comuna Cașin funcționează o singură echipă de football, existând totuși tentative de a înfăptui și o a doua. Prima echipă se numește „Măgura Cașin” și joacă acum în anul 2012 în Divizia a IV -a
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
pentru a cerceta documente în care să găsească scris cum a luat naștere satul Cașin. Mai închideți odată ochii și imaginați-vă cât de greu a fost să aducă un fotograf din Onești pentru a fotografia bătrânii și tinerii în costum autentic (portul național al celor din Cașin). Ce costisitor a fost să scotocești în lăzile de zestre în care erau aranjate aceste costume naționale, aceste podoabe care în momentul acela aveau altă destinație, anume de a fi îmbrăcați cu ele
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
de greu a fost să aducă un fotograf din Onești pentru a fotografia bătrânii și tinerii în costum autentic (portul național al celor din Cașin). Ce costisitor a fost să scotocești în lăzile de zestre în care erau aranjate aceste costume naționale, aceste podoabe care în momentul acela aveau altă destinație, anume de a fi îmbrăcați cu ele pentru a avea o ținută frumoasă la înmormântare cei ce treceau pe lumea cealaltă. Gândiți-vă de asemeni la mijloacele de atunci de
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Răzoare Petru. Chiar și presa a făcut referiri la formația de dansuri populare a comunei, astfel că ziarul Ecoul de la Bistrița, nr. 29, din 31 august 1968 relatează următoarele : "“Jocul de pe câmpie executat de formația din Silivașu de Câmpie în costume puternic contrastante alb-negru a impresionat prin montare- care aduce dezinvoltură și siguranță.”" Același ziar menționează pe data de 18 iulie 1970 în numărul 133, următoarele : “"Suita de dansuri populare prezentată de echipa căminului cultural Silivașu de Câmpie a adus la
Silivașu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300891_a_302220]
-
jucate de tinerii leșeni, au fost, și unele mai sunt și astăzi: "brâul, roata cu fete, de-a mâna, țigănește, învârtita". Cu ani în urmă, hora se desfășura în pavilionul din centrul satului, care părea o grădină de flori, frumusețea costumelor, cămășilor și a pânzăturilor constituind o adevărată expoziție de artă. Hora era organizată de unul din feciorii isteți, care angajau ceterași și aveau grijă de buna desfășurare a jocului. Jocul se desfășura într-o atmosferă sărbătorească. Când intra prima dată
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
compune numai din case de cărămidă, cele din lemn au dispărut, spre paguba culturii naționale românești. Portul țăranului sebeșan este de o mare frumusețe și varietate. Piesele portului tradițional pentru femei sunt: ia, pieptărelul, poalele, crătința, șurțul, betele, iar peste costum se purta frijura. Portul bărbătesc se compunea din: căciula rotilată, pieptar, cămașă, șerpar, cioareci, opinci și frijură.
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
care o invită la joc; dacă totuși se întâmplă acest lucru, băiatul are dreptul s-o pedepsească punându-i o mătură în mână, ori înțelegându-se cu ceilalți feciori să n-o mai joace. La „hidede” se mergea îmbrăcat în costumul popular de sărbătoare ce se compunea la fete din poale cu ciur și spăcel cu pene și ,spărgi” (tivuri încrețite), zadie și labreu ori cojoc înfundat (fără mâneci, scurt, neîncheiat în față, cu mărgele aplicate și cusut cu flori). In
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Situată între cele două șosele ce leagă Rupea de Sighișoara și de Mediaș, în satul Viscri se putea ajunge până acum zece ani doar prin mijloace proprii de locomoție. Datorită poziției sale retrase aici s-a păstrat cel mai arhaic costum din secolele XVII-XIX. În Viscri mai dăinuie, bine conservată, una dintre cele mai pitorești și - în pofida dimensiunilor nu prea mari - monumentale cetăți țărănești săsești, ce cuprinde între zidurile sale una dintre puținele biserici-sală romanice ale secolului XIII. Particularitățile monumentului au
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
nunta erau de altfel evenimentele ce aduceau bucuria oamenilor și îndeobște la petrecerile ce se organizau în sat participa toată suflarea omenasca în frunte cu preotul. În astfel de ocazii, bărbații și femeile își puneau pe ei hainele de sărbătoare, costumele tradiționale, specifice zonei. Botezul se ținea în casa părinților noului născut iar nuntă în casa părinților celui ce i se spunea până atunci fecior în casă. După fiecare eveniment de acest gen, oamenii se odihneau și apoi luau din nou
Toderița, Brașov () [Corola-website/Science/300974_a_302303]