13,465 matches
-
Moartea au parte de suferințe fizice, ca și cum ar fi oameni, fiind bătuți cu nuiaua pe spate în văzul întregului sat precum elevii obraznici în școlile din vremea autorului. Personajele poveștii vorbesc și se comportă precum țăranii moldoveni din vremea lui Creangă. Filologul francez Jean Boutière afirma de altfel că Ivan Turbincă nu este decât un țăran din Moldova. Limbajul popular pitoresc este folosit nu doar de oamenii simpli, ci și de personajele fantastice ale poveștii. Spre exemplu, chiar și Dumnezeu se
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
ți face. Trebuie să dăm fiecăruia ce este al său, căci și Moartea are socoteala ei; nu-i lăsată numai așa, degeaba, cum crezi tu”". Câteva aspecte narative ale poveștii „Ivan Turbincă” sunt comune și altor povești ale lui Ion Creangă. Astfel, întâlnirea omului cu Dumnezeu și cu Sfântul Petru mai apare și în „Povestea poveștilor” (scrisă în perioada 1877-1878) în care un țăran ce semăna porumb îi răspunde cu obrăznicie lui Dumnezeu, iar acesta din urmă decide să-i dea
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
bună-dispoziția vin de la Dumnezeu, iar pesimismul și supărarea de la Diavol. Omul de cultură Bogdan Petriceicu Hasdeu îi enumera, în studiul consacrat basmului din volumul "Etymologicum Magnum Romaniae" (1892), pe culegătorii de basme românești, considerându-i pe Petre Ispirescu și Ion Creangă ca „adevărații maeștri” ai genului. Alăturarea celor două nume surprinde, deoarece poveștile lui Ion Creangă sunt scrieri mult prea personale, în ciuda prezenței unor elemente folclorice, dar Perpessicius o consideră corectă deoarece, în opinia sa, „Creangă e mult mai aproape de Ispirescu
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Hasdeu îi enumera, în studiul consacrat basmului din volumul "Etymologicum Magnum Romaniae" (1892), pe culegătorii de basme românești, considerându-i pe Petre Ispirescu și Ion Creangă ca „adevărații maeștri” ai genului. Alăturarea celor două nume surprinde, deoarece poveștile lui Ion Creangă sunt scrieri mult prea personale, în ciuda prezenței unor elemente folclorice, dar Perpessicius o consideră corectă deoarece, în opinia sa, „Creangă e mult mai aproape de Ispirescu și de esența basmului popular”. Scrierile literare ale lui Ion Creangă se individualizează prin autenticitate
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
pe Petre Ispirescu și Ion Creangă ca „adevărații maeștri” ai genului. Alăturarea celor două nume surprinde, deoarece poveștile lui Ion Creangă sunt scrieri mult prea personale, în ciuda prezenței unor elemente folclorice, dar Perpessicius o consideră corectă deoarece, în opinia sa, „Creangă e mult mai aproape de Ispirescu și de esența basmului popular”. Scrierile literare ale lui Ion Creangă se individualizează prin autenticitate, simplitate și oralitate. Autorul pune accentul pe nararea întâmplărilor, folosindu-se de elemente vizuale și auditive, ca și de o
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
deoarece poveștile lui Ion Creangă sunt scrieri mult prea personale, în ciuda prezenței unor elemente folclorice, dar Perpessicius o consideră corectă deoarece, în opinia sa, „Creangă e mult mai aproape de Ispirescu și de esența basmului popular”. Scrierile literare ale lui Ion Creangă se individualizează prin autenticitate, simplitate și oralitate. Autorul pune accentul pe nararea întâmplărilor, folosindu-se de elemente vizuale și auditive, ca și de o memorie spontană capabilă să înfățișeze aidoma o scenă petrecută anterior. Trăsătura definitorie a creației sale literare
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
a creației sale literare o reprezintă talentul narativ; frecvența mare a dialogului și monologului este o modalitate care intenționează să compenseze și uneori să substituie carențele existente în descrierile de natură sau în analiza psihologică a personajelor. Originalitatea poveștilor lui Creangă constă în realismul atmosferei, în umanizarea elementelor fantastice și în restrângerea și localizarea întâmplărilor la spațiul etnologic al satului natal. Criticii literari consideră că basmele sunt originale mai ales prin limbajul popular. Astfel, Mihai Eminescu scria într-un articol despre
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
realismul atmosferei, în umanizarea elementelor fantastice și în restrângerea și localizarea întâmplărilor la spațiul etnologic al satului natal. Criticii literari consideră că basmele sunt originale mai ales prin limbajul popular. Astfel, Mihai Eminescu scria într-un articol despre poveștile lui Creangă că basmele au aceeași substructură, la toate popoarele, iar „ceea ce e original în basm e modul de a le spune, e acel grai românesc, cu care se îmbracă ele, sunt modificațiile locale, potrivite cu spiritul și cu datinile noastre” ("Timpul
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
poporului, speranțele lui, slăbiciunile lui, dacă știe ceva mai mult decât știe poporul în patriarhala sa neștiință...”, pentru ca să completeze astfel într-o serie de „notițe bibliografice”, tipărite în trei numere consecutive ale ziarului "Timpul", referitoare la scrierile lui Ispirescu și Creangă: „O adevărată literatură trainică, care să ne placă nouă și să fie originală pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile și istoria lui, pe geniul lui” ("Timpul", V, 103, 8
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
să ne placă nouă și să fie originală pentru alții, nu se poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru propriu, pe tradițiile, obiceiurile și istoria lui, pe geniul lui” ("Timpul", V, 103, 8 mai 1880). Povestea lui Ion Creangă încorporează, probabil, o temă veche din folclorul românesc, despre care se crede că ar avea legături cu teme similare din mai multe tradiții folclorice europene. Într-un studiu scris la începutul secolului al XX-lea, cercetătorul Tudor Pamfile a inclus
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
folclorul ucrainean. Filologul francez Jean Boutière a evidențiat unele asemănări ale acestei povești cu creații populare portugheze („O soldato que foi para a cieo”), maghiare („Szent Péter és a katona”) și ruse („Soldat i smerti”). Descoperirea legăturilor dintre poveștile lui Creangă și literatura orală a fost urmărită ulterior și de alți cercetători literari. Analizând episodul în care Ivan se preface a fi prost în fața Morții, cercetătorul român al literaturii pentru copii Muguraș Constantinescu a descris asemănarea dintre personajul lui Creangă și
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
lui Creangă și literatura orală a fost urmărită ulterior și de alți cercetători literari. Analizând episodul în care Ivan se preface a fi prost în fața Morții, cercetătorul român al literaturii pentru copii Muguraș Constantinescu a descris asemănarea dintre personajul lui Creangă și Till Eulenspiegel, un personaj popular din folclorul german. Constantinescu, care a analizat modul în care bătrânețea este ilustrată în opera scriitorului din secolul al XIX-lea, a văzut „Ivan Turbincă” ca o creație ce prezintă o „latură adaptabilă, veselă
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
și distracție, ea lasă loc pentru jocuri, pozne, trăsnăi, care pot deveni, de asemenea, caracteristice pentru bătrânețe, asociată prea frecvent cu boala, neputința, tristețea”. Istoricul literar Mircea Braga, care a studiat prezența motivelor narative folclorice în principalele povești ale lui Creangă, a remarcat că acestea sunt de obicei introduse în astfel de texte printr-o „situație perturbatoare” - în cazul „Ivan Turbincă”, achiziționarea de „unui obiect cu calități miraculoase”. Un alt element omniprezent, susține Braga, este seria de „judecăți” care le sunt
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
cronicarul literar Gheorghe Grigurcu comentează cu privire la modul în care protagonistul sfidează Moartea, văzând-o cu „o bună dispoziție suspectă care e probabil un mod arhaic de conjurare, reziduul unui ritual magic”. Finalul optimist și plin de umor al poveștii lui Creangă a fost considerat ca o replică la finalul mohorât al basmului „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, care arată că omul se poate împăca cu gândul nemuririi în ciuda pretinsei monotonii a vieții eterne și a stagnării spirituale. O reinterpretare
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
făcută publică în timpul etapei finale a regimului comunist din România, când ideologia național-comunistă oficială a susținut pretențiile naționaliste radicale precum protocronismul. În această etapă, numită retrospectiv „grandomanie culturală” de istoricul Lucian Boia, ideologul protocronist Dan Zamfirescu a afirmat că Ion Creangă ar fi egal sau mai mare decât clasicii universali Homer, William Shakespeare și Johann Wolfgang von Goethe, considerând că Ivan Turbincă, „personajul care domină istoria lumii în secolul nostru”, ar fi „mai contemporan decât Hamlet, Faust, Don Quijote și Alioșa Karamazov
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
care a făcut parte la momentul publicării din gubernia Basarabia a Imperiului Rus și apoi a format, după o scurtă perioadă în care a fost parte a României, RSS Moldovenească din cadrul Uniunii Sovietice. Ea se află printre scrierile lui Ion Creangă ce au fost cunoscute de către cititorii vorbitori de limba engleză încă din perioada interbelică, atunci când acestea au început să circule în traducere. Potrivit autorului britanic Paul Bailey, variantele traduse se bazează prea mult pe arhaisme și sunt nesatisfăcătoare; el a
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Tales and Legends from Romania", Editura Eminescu, București, 1971, pp. 284-300; traducere de Ioana Sturdza; o altă traducere omonimă a fost realizată de Ana Cartianu și R.C. Johnston și tipărită în vol. Kurt W. Treptow (ed.), "Selected Works of Ion Creangă and Mihai Eminescu", Columbia University Press, New York, Editura Minerva, București, 1991) și franceză („Ivane Tourbinka”, în vol. "Contes roumains", Editura Cavallioti, București, 2002, pp. 65-80; traducere de Micaela Slăvescu). „Ivan Turbincă” a avut parte de mai multe adaptări dramatice pentru
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
a inspirat pe scriitorul timișorean Șerban Foarță, care a folosit-o în 1983 ca sursă de bază pentru o adaptare dramatică pentru teatrul românesc. Potrivit cronicarului teatral Sanda Diaconescu, textul a fost completat cu fragmente din alte scrieri ale lui Creangă și, în general, cu „nestemate din arhaicul tezaur folcloric românesc”. Prozatorul Alecu Popovici a realizat o altă dramatizare a poveștii care s-a jucat la Teatrul „Ion Creangă” din București în regia lui Cornel Todea și a participat în 1993
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Diaconescu, textul a fost completat cu fragmente din alte scrieri ale lui Creangă și, în general, cu „nestemate din arhaicul tezaur folcloric românesc”. Prozatorul Alecu Popovici a realizat o altă dramatizare a poveștii care s-a jucat la Teatrul „Ion Creangă” din București în regia lui Cornel Todea și a participat în 1993 la Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii din Grecia. O altă versiune teatrală a poveștii a fost pusă în scenă de actorul și regizorul moldovean Ion Sapdaru și
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
Național din București, având premiera la 27 noiembrie 2009. Filmul moldovenesc "Se caută un paznic" (1967), regizat de Gheorghe Vodă după un scenariu scris de prozatorul Vlad Ioviță, a avut ca punct de plecare povestea „Ivan Turbincă” a lui Ion Creangă și a reprezentat un exemplu timpuriu de cinematografie moldovenească. El a fost produs de studioul cinematografic „Moldova-Film” din Chișinău și are o durată de aproximativ 70 de minute. Filmările principale au fost realizate în regiunea Cernăuți din nordul Bucovinei, fiind
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
se află în armonie cu „simbioza comică și filozofică” a filmului, iar muzica și filmul au creat o satiră discretă a presiunilor sovietice asupra populației locale: „Stilul sintetic al structurii melodice îi ajută pe tinerii cineaști să transfere ideile lui Creangă într-o lume de opresiune totalitară, subliniind aspirația eternă a unei națiuni bântuite de atrocitățile istoriei spre emancipare spirituală”. Un verdict similar a fost atribuit textului original al lui Ioviță de către criticul literar Viorica Stamati-Zaharia, care a detectat posibile ironii
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
ai contribuției sociologice, de inspirație marxistă, adusă literaturii”. A publicat volumul "Antologia della narrativa romena" (Editura Guanda, Modena, 1956), în care a inclus traduceri ale unor scrieri românești în proză printre care și povestea „Ivan Turbincă” („Ivan Bisaccina”) de Ion Creangă.
Giuseppe Petronio () [Corola-website/Science/335591_a_336920]
-
„” este o poveste scrisă de Ion Creangă și publicată la 1 martie 1876 în revista "Convorbiri literare" din Iași. Narațiunea are o temă cu origini în folclorul românesc și este structurată în jurul a două întâmplări. În prima parte, eroul țărănesc eponim, prezentat de autor ca fiind sărac
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
câlți. Numeroșii săi copii se năpustesc asupra diavolului și încep să-l scarmene. Creatura rănită și îngrozită fuge, în timp ce Dănilă este lăsat să se bucure de comoară "„până la adânci bătrânețe”". Un rol important în începerea activității literare a lui Ion Creangă l-a avut prietenia cu poetul Mihai Eminescu. Cei doi s-au cunoscut la începutul anului 1875, când Eminescu (revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui) a fost numit în comisia de examinare a cărților didactice din Iași. Ion Creangă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Creangă l-a avut prietenia cu poetul Mihai Eminescu. Cei doi s-au cunoscut la începutul anului 1875, când Eminescu (revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui) a fost numit în comisia de examinare a cărților didactice din Iași. Ion Creangă era la acel moment institutor la Școala primară de băieți nr. 2 din cartierul ieșean Păcurari și publicase în colaborare "Metodă nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară" (1868) și "Învățătoriul copiilor - carte de cetit în clasele
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]