13,997 matches
-
au fost în mare majoritate negative, filmul fiind catalogat drept una dintre cele mai proaste pelicule autohtone ale anului 2006 (în opinia unor critici precum Iulia Blaga, Laurențiu Brătan, Andreea Chiriac, Andrei Crețulescu, Alin Ludu Dumbravă, Mihai Fulger, Anca Grădinariu). Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„La hotarul dinspre Apus, unde grănicerii români și maghiari își trăiesc în frăție partidele de table, Păcală, fiul lui Păcală, se întoarce acasă, de undeva „de afară
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
debandadă hăhăitoare, scălâmbăială de bețivi”", fiind alcătuit dintr-un material nedramatizat scris de Petre Dulfu și din texte originale nedezvoltate. Unele dintre momente sunt considerate grotești, precum cel în care tânărul Păcală cântă aproape gol despre un „Dumnezeu al veseliei”. Criticul apreciază că cei doi Păcală, tatăl și fiul, sunt oribili. Dacă tânărul este comparat cu un manelist în costum de gigolo, bătrânul Păcală „face una dintre cele mai proaste scene de beție din istoria filmului universal”. Concluzia cronicarului este dură
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
mângâi și să-i dau drumul păsăricii”), iar filmul "„își jignește publicul de la început și până la sfîrșit, cu atât mai mult cu cât e și foarte lung”". Profesiunea de credință a lui Geo Saizescu este exprimată la finalul filmului de criticul de film Călin Căliman: "„Cui nu-i plac poveștile ăluia nu-i place viața și cui nu-i place viața îl bag în mă-sa”".
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
indie din anii 80/90 post-rock-ul sună diferit de indie rock. Termenul de post-rock este folosit pentru prima dată în 1975 de jurnalistul James Wolcott, într-un articol despre muzicianul Todd Rundgren, dar prinde cu adevărat înțeles în 1994, când criticul de muzică Simon Reynolds aplică termenul într-un review din revista Mojo pentru a descrie genul muzical surprins de formația Bark Psychosis în albumul lor de debut intitulat Hex. Acesta a folosit termenul pentru a descrie muzica care "folosește instrumentația
Post-rock () [Corola-website/Science/322712_a_324041]
-
2011, regizat de Alexandru Maftei. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Dana Voicu, Ionel Mihăilescu, Paul Diaconescu și Ana Popescu. Ca gen, acest film este o comedie romantică cu elemente de dramă. Filmul a obținut câteva premii naționale și internaționale, criticii de specialitate afirmând la momentul respectiv că apariția lui poate reprezenta un început de diversificare necesară în cinematografia românească. Relația dintre soții Gabriel (Ionel Mihăilescu) și Gabriela (Dana Voicu) a intrat în rutină după 20 de ani de căsnicie, ambii
Bună, ce faci? () [Corola-website/Science/322705_a_324034]
-
unul pentru celălalt, devenind vulnerabili la farmecele chat-ului pe Internet, este numai bună pentru un remake”", scria ea într-o cronică a filmului. Jurnalistul Mihai Fulger îl considera o producție comercială onorabilă. Alte opinii au fost însă mai nuanțate. Criticul Andrei Gorzo scria într-un articol publicat în martie 2011 în Dilema Veche că "Bună, ce faci?" s-a dorit să fie un film comercial, fără a avea agresivitatea producțiilor similare anterioare din cinematografia românească. El consideră că farsa este
Bună, ce faci? () [Corola-website/Science/322705_a_324034]
-
fi opera, Heavy metal, disco, house și Rock and roll în timp ce din punct de vedere liric subiectele gravitează în jurul sexualității, religiei, libertății, feminismului și individualismului. În ciuda opiniilor împărțite între comentatorii religioși și comentatorii conservativi, albumul a fost bine primit de către criticii de muzică care au lăudat varietatea stilurilor muzicale și vocea lui Gâgă; alții au simțit că Gâgă încearcă prea mult să mulțumească pe toată lumea prin mesajul de încredere în sine al albumului. Numeroase publicații au inclus albumul în listele lor
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
cântă rap cu accent caraibian. Al cincilea cântec, ”Americano” este un mariachi cu influențe techno, house și disco. Scris în limba spaniolă și în limba engleză, Gâgă a compus ”Americano” ca răspuns pentru legea imigrației din Arizona, Arizona SB 170. Criticii au observat elemente din vodevil pe parcursul cântecului și l-au comparat cu lucrările lui Judy Garland, alături de Gâgă susținând că vede influență cântăreței franceze de muzică chanson, Édith Piaf. Al șaselea cântec, ”Hair” este despre exprimarea libertății prin par. Piesă
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
În țara ei natală, Statele Unite, cântecul a devenit al treilea hit al lui Gâgă care să ajungă pe locul 1, petrecând șase săptămâni în vârful topului "Billboard" Hoț 100. ”Judas” (al doilea single) a fost lansat pe 15 aprilie 2011. Criticii au reacționat în pozitiv la ”Judas”, complimentând breakdown-ul piesei, notând totodată similarități cu ”Bad Românce” în componență să”. A debutat pe locul 4 în topul Hoț Digital Songs cu vânzarea a 162,000 de exemplare, în același timp debutând pe
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
mare, iar "Born This Way" ciomăgește necontenit centrele placerilor ascultătorilor”. Adam Markovitz de la "Entertainment Weekly" a spus că albumul este ”plin de satisfacții dar variabil nebunesc” în ciuda faptului că ”expansiunea albumului încă îi scoate în evidență amploarea talentului ei”. În ciuda criticii pentru ”lăsarea abilităților ei de compozitoare să treacă pe nesimțite atât de ușor”, editorul Stephen Thomas Erlewine de la Allmusic a complimentat ”sensibilitatea” și ”dexteritate considerabilă de la oferirea unor elemente de bază” a lui Gâgă în compunere. "Born This Way" a
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
rasă în America, iar protagonistul ei, Atticus Finch, cea mai persistentă imagine de ficțiune a eroismului rasial”. Ca roman înscris în genul Southern Gothic și ca "Bildungsroman", temele principale din "To Kill a Mockingbird" implică nedreptatea rasială și distrugerea inocenței. Criticii au remarcat cum Lee tratează tematică legată de clasele sociale, curaj, compasiune și rolul sexelor în regiunea istorică denumită Deep South. Cartea face parte din curricula multor școli din țările anglofone (unde se pune accent pe toleranță și se deplânge
Să ucizi o pasăre cântătoare () [Corola-website/Science/322816_a_324145]
-
deplânge prejudecata), precum și din cea de literatură engleză și de literatură universală din alte țări. În pofida tematicii abordate, "To Kill a Mockingbird" a fost supusă unor campanii de eliminare din "curricula" școlilor publice, fiind adesea contestată pentru utilizarea epitetelor rasiale. Criticii au observat și că personajele de culoare ale romanului nu sunt explorate în profunzime, iar unii cititori negri au păreri ambivalente despre ea, deși are adesea un impact mai mare asupra cititorilor albi. La publicare, criticile aduse romanului au fost
Să ucizi o pasăre cântătoare () [Corola-website/Science/322816_a_324145]
-
trei luni, expoziția a fost una dintre cele mai populare din istoria muzeului. Drama creată în jurul tragicei dispariții a artistului a atras atenția lumii asupra ultimei sale colecții, neterminată, dar prezentată astfel în cadrul festivalului “Săptămâna modei ” din Paris, în 2010. Criticii și admiratorii au fost de acord că această ultimă colecție a lui Alexander McQueen arată clar obsesia lui pentru “viața de după moarte”, toate hainele purtând amprenta medievală, religioasă, dar fiecare reprezentând o piesa unică de colecție, așa cum rămâne și acest
Alexander McQueen () [Corola-website/Science/322072_a_323401]
-
spunând că “Crisalidele se apropie foarte mult de a fi una dintre cele mai puternice și profunde opere ale lui John Wyndham”, dar că "Wyndham se împotmolește - catastrofal - în punctul culminant, într-un fel care afectează fundația tematică a poveștii." Criticul și autorul de science fiction Damon Knight scria că Wyndham "...nu a înțeles ce lucru bun avea. Cele șase degete de la picioare erau extrem de credibile, dar Wyndham a eclipsat asta cu mutația telepatică. L-a făcut chiar pe David unul
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
către o altă vânătoare blestemată cu un clișeu revelator la sfârșit... eroarea aceasta este fatală." În rândurile criticilor există o dispută asupra faptului dacă intervenția culturii din Sealandde la sfârșitul romanului ar trebui considerată sau nu o "deus ex machina". Criticii au dezaprobat teoria lui Wyndham că două specii evoluate diferit ar trebui neapărat să se lupte până la moarte. Wyndham justifică acest lucru într-un discurs lung al femeii din Sealand, ținut către sfârșitul romanului, dar motivele enunțate de ea contravin
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
model pentru următorul roman." Brown scrie că pentru Orwell și câțiva alții, "Noi" "pare să fi fost "acea" experiență literară crucială." Shane afirmă că "influența lui Zamiatin asupra lui Orwell este dincolo de orice îndoială". Într-o privire de ansamblu asupra criticii cărții "Noi", Russell concluzionează că ""1984" are atât de multe elemente comune cu "Noi", încât nu încape niciun dubiu cât de mult îi datorează". Totuși, există și o minoritate printre critici care consideră similitudinile dintre "Noi" și "1984" ca "în
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
se întinde dinspre apus de sat, ridicând un zid verde în calea câmpiei, ca pentru a-i stăvili avântul.”" În 1902, într-o scrisoare adresată Olgăi Kobyleanska, Mihailo Koțiubinski a scris: Scrisoarea a avut o mare importanță pentru scriitoare, deoarece criticul literar ucrainean Serghei Efremov luase în derâdere activitatea ei, inclusiv romanul "Pământ", în revista "Kievskaia Starina" (în ). Un mare sprijin moral pentru Olga Kobyleanska l-a reprezentat, de asemenea, cuvântul prietenos al scriitoarei Lesia Ukrainka. Poeta ucraineană a considerat romanul
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
de aceste evenimente.” Președintele Consiliului de Securitate al ONU, Ide Oumarou din Niger, și-a exprimat „profunda îngrijorare vis-a-vis de pierderile de vieți omenești și de scara distrugerilor cauzate de deplorabilele evenimente ce au loc de câteva zile în Liban”. Criticii secretarului american Haig l-au acuzat că a încurajat invazia israeliană a Libanului în iunie 1982. Haig neagă aceasta și afirmă că a cerut moderație. Reacția americană a fost să nu pună presiune exagerată asupra Israelului să se retragă din
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
la vehiculele incredibil de realiste, acest titlu are sufletul unui blockbuster". În timp ce varianta originală pe PC a jocului a primit critici pozitive și a devenit celebru în toată lumea, versiunile pe consolele PlayStation 2 și Xbox au fost considerate inferioare, dezamăgind criticii. În Republică Cehă, țara de origine a dezvoltatorilor jocului, jocul a primit aprecieri unanime atât din partea criticilor, cât și din partea jucătorilor. Compania care a dezvoltat jocul "Mafia", Illusion Softworks, a dezvoltat și continuarea acestui joc, " Mafia ÎI", unde povestea se
Mafia: The City of Lost Heaven () [Corola-website/Science/322252_a_323581]
-
abordat niciodată partituri care nu se potriveau vocii ei, nu repeta cu partenerii și „se integra în mod desăvârșit în ansamblu, fără să fi văzut măcar odată pe aceia cu care trebuia să vină în contact pe scenă”. Mai mult, criticii vremii o apreciau pe Adelina pentru faptul că respecta muzica compozitorului, „neintroducând zorzoane decât la repetarea "cavalettelor", unde, de foarte mult timp, acest lucru li se îngăduie doar artiștilor de "primissimo cartello", chiar de către compozitorii înșiși”. Vocea ei „agilă” îi
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
profesoarei Dorotea Botez. Își perfecționează tehnica, desenează, pictează, expune împreună cu colegii. În anul 2001 încurajat și sprijinit de familia Florescu (Prof.Av. Gheorghe Florescu și ziarista Nicoleta Dendu Florescu) deschide la Sala Radio prima expoziție personală. Îl are ca invitat pe criticul de artă Gheorghe Vida care apreciază lucrările expuse și primind un răspuns favorabil și din partea publicului vizitator, pictorul Paul Ciuciumiș se simte motivat să se concentreze și mai mult pe munca asiduă din atelierul ce începea să devină neîncăpător pentru
Paul Mecet () [Corola-website/Science/329563_a_330892]
-
6 ianuarie 2012. Filmul a fost lider în box office-ul din Statele Unite în primul weekend de la lansare, fiind surclasată în următoarea săptămână, înainte să iasă complet din primele zece filme. Filmul a fost criticat atât de public, cât și de criticii de specialitate. Cu toate acestea, a avut un succes comercial imens, cu un venit de peste 100 de milioane de dolari. La 30 octombrie 1986, Maria Rossi ucide trei membri ai bisericii în timp ce este exorcizată Douăzeci de ani mai târziu, Isabella
Diavolul din tine () [Corola-website/Science/329616_a_330945]
-
a fost vizionat de 47.472 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticul Călin Stănculescu a remarcat „Lipsa de logică a montajului, bâlbâielile racordurilor între secvențe, repetiția gesturilor, dialogul vulgar, falsa dra-mă a personajelor secundare, interpreții superficial îndrumați anulează orice idee de artă cinematografică.”
Terente – regele bălților () [Corola-website/Science/329617_a_330946]
-
cultura și tactica militară prezentate în roman bazându-se pe o serie de cărți de specialitate și discuții purtate cu experți în domeniu. Brooks a declarat că statisticile despre armele de foc se bazează pe datele furnizate de Armata SUA. Criticii au observat că Brooks a folosit "Războiul Z" ca să critice incompetența guvernului, corupția generalizată și îngustimea de vederi a oamenilor. Într-un pasaj din carte este vorba despre un refgiat palestinian din Kuwait care refuză să creadă că morții revin
Războiul Z (roman) () [Corola-website/Science/329635_a_330964]
-
l-a obținut filmul „Prigoana din Basarabia”, realizat de Natalia Ghilașcu și Sergiu Ene. Juriul Secțiunii Principale a fost compus din Vadim Prodan (președintele juriului, din R. Moldova), producătoarea Ada Solomon (România), directorul de imagine Jacek Petrycki (Polonia), istoricul și criticul de film, Zviad Dolidze (Georgia) și directorul Festivalului de Film Documentar de la Duisburg, Werner Ružička (Germania), cel al Secțiunii cadRO a fost alcătuit din Ecaterina Dimancea-Dumbrăveanu (R.Moldova / România), filmolog, doctor în cinematografie și media, referent principal relații în cadrul ICR
Cronograf (festival de film) () [Corola-website/Science/329657_a_330986]