14,288 matches
-
de milion de franci. La 1901 dicționarul geografic alcătuit pentru județul Buzău de Basil Iorgulescu și inclus în cel național întocmit de George Lahovari, consemnează că Monteoru era o comună recent înființată în 1885, formată din satele Monteoru, Bugheni (Sărata-Nenciulești), desprinse din comuna Gura Sărății, și satul Ogrăzile, desprins din comuna Merei. Același dicționar arată că în comună funcționau 2 fabrici de petrol, dintre care una, cea din apropierea gării, era una dintre cele mai mari din țară. Satul avea o populație
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
alcătuit pentru județul Buzău de Basil Iorgulescu și inclus în cel național întocmit de George Lahovari, consemnează că Monteoru era o comună recent înființată în 1885, formată din satele Monteoru, Bugheni (Sărata-Nenciulești), desprinse din comuna Gura Sărății, și satul Ogrăzile, desprins din comuna Merei. Același dicționar arată că în comună funcționau 2 fabrici de petrol, dintre care una, cea din apropierea gării, era una dintre cele mai mari din țară. Satul avea o populație de 620 de locuitori și 110 case, iar
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]
-
4 biserici la Nehoiașu, Jețu, Bâsca Rozilei și Cașoca, 58 de fierăstraie, o moară de apă, 16 făcae, 4 pive și o cășerie pe muntele Siriu. În 1925, comuna Nehoiașu avea 4028 de locuitori. În 1931, comuna Siriu s-a desprins din comuna Nehoiașu, având în compunere satele Bonțu, Broasca (reședința), Cașoca, Gura Siriului, Înșelata, Muscelușa și Pițigoiu. În 1950, comunele Siriu și Nehoiașu au trecut la raionul Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Satele Broasca
Comuna Siriu, Buzău () [Corola-website/Science/301042_a_302371]
-
poartă numele de Crăcotară sau „Cracul cu Hotarele”. Această porțiune de deal mai apare pe hărțile vechi sub numele de Hotara. Acest deal are versanții foarte lini, depășind în lungime un kilometru în aval de sat. Înspre nord vest se desprind: Cremenița și Grindul. Culmea munților care marchează și cumpăna apelor, urmează un drum sinuos marcat de: Vîrful Comorîșniței (1015 m), Vîrșețu Mare (1052 m), Curmătura Băniei (1068 m), Domăneasa, Vîrful Răspunsului (915 m). Fenomenul carstic este prezent în munții noștri
Bănia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301069_a_302398]
-
ale cărui maluri a fost așezată odinioară vatra satului. Astăzi, satul este așezat pe albia râului Sebeș, mărginit de două șiruri de dealuri. Privind satul din orice direcție și în orice anotimp te impresionează frumusețea văilor, a culmilor ce se desprind din golul Muntelui Mic, coborând pantele împădurite în șopotul pâraielor până în vatra satului. Lunca Obrejii cu vârful Dâlmii la răsărit, Colnicul de Jos cu Culmea Runcului la apus și Priporul la miazăzi, stau ca niște diguri uriașe și-l înconjoară
Borlova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301072_a_302401]
-
general. Cele trei companii de grăniceri din Almăj aveau în sarcină, după ce s-au facut măsurătorile, conscripțiile și cărțile funciare, administrarea politică nu numai militară a Almăjului. În anul 1862 a apărut legea comunală prin care administrația comunelor s-a desprins de cea militară, având o structură organizatorie proprie. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX sunt semnalate primele încercări directe de maghiarizare din partea autorităților maghiare, dar localnicii din Bozovici au reacționat prin acțiuni de protest directe sau
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
Vărădia (în ) este o comună în județul Caraș-Severin, Banat, România, formată din satele Mercina și Vărădia (reședința). Se află la granița cu Serbia, pe malul râului Caraș. În comună se intră pe un drum secundar, care se desprinde de șoseaua Timișoara-Oravița, în dreptul satului Greoni. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vărădia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (68,2%). Principalele minorități sunt
Comuna Vărădia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301100_a_302429]
-
Budești. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei Budești (împreună cu satul Crivăț) la județul Călărași. Comuna Budești a devenit oraș în 1989, iar comuna Crivăț a fost reînființată în iunie 2006, când satul Crivăț s-a desprins pentru a forma din nou o comună de sine stătătoare. Două obiective din comuna Crivăț sunt înscrise în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic aflat la 1 km vest de
Comuna Crivăț, Călărași () [Corola-website/Science/301109_a_302438]
-
fost transferată raionului Brănești și apoi (după 1956) raionului Lehliu din regiunea București. Satul Brătășani a luat în 1968 numele de "Săcele", iar în 1968 a revenit la județul Ilfov, reînființat, luând cu această ocazie numele actual de "Tămădău Mare". desprinsă în 1931) și a fost arondată județului Ilfov. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Patru obiective din comuna Tămădău Mare sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de
Comuna Tămădău Mare, Călărași () [Corola-website/Science/301128_a_302457]
-
Brănești și Scarlențea, și cătunul Lăcuțele-Brănești, având în total 2976 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Pucioasa al regiunii Prahova, și apoi, după 1952, în raionul Târgoviște al regiunii Ploiești. În 1955, satul Scârlența a fost desprins de comună și transferat orașului Pucioasa, iar comuna Brănești a preluat și satele comunei Vulcana-Pandele care s-a desființat. În 1968, comuna Brănești, formată din satele Brănești, Priboiu (numele nou al satului Lăcuțele-Brănești), Gura Vulcanei, Lăcuțele-Gară, Toculești și Vulcana-Pandele, a
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
sate (Coada Izvorului, Stavropoleos, Jugureni, Olteni, Fundurile, Mănăstioara, Zinca, Dogari, Uliești și Bărăceni) cu 1979 de locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală. În 1925, comuna făcea parte din plasa Găești a aceluiași județ, dar din ea se desprinsese comuna Jugureni. Comuna Uliești a rămas cu satele Ragu, Zinca și Uliești, cu 2724 locuitori, în vreme ce comuna Jugureni avea în compunere satele Coada Izvorului, Funduri, Dogari, Jugureni, Mânăstioara, Olteni, Stavropolia și Gușați, cu 2080 de locuitori. În 1931, satul Dogari
Comuna Uliești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301192_a_302521]
-
satul Corod (3033 bărbați și 3078 femei) În 1974 comuna Corod avea în componență patru sate, cu un număr total de locuitori de 9620 din care satul Corod - 6650, Blânzi - 1230, Brătulești - 750 și Cărăpcești - 990. Din cele prezentate se desprinde concluzia că evoluția numerică a populației comunității a cunoscut de-a lungul timpului fluctuații semnificative datorate evenimentelor epocii: războaie, secetă etc. Un alt fenomen care a influențat efectivul populației a fost mișcarea migratoare, inițial de la sat spre oraș - în perioada
Comuna Corod, Galați () [Corola-website/Science/301208_a_302537]
-
administrarea raionului Urziceni din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. Satul "Cacaleți" a fost rebotezat în 1964 "Nenișori". În 1968, comunei i-au fost alipite și comunele vecine Bărbulești și Malu Roșu (noul nume al comunei "Rădulești", desprinsă în 1931) și a fost arondată județului Ilfov. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei înapoi la județul Ialomița. Satul Bărbulești s-a separat din nou de comună în 2006, comuna rămânând atunci în componența actuală
Comuna Armășești, Ialomița () [Corola-website/Science/301229_a_302558]
-
națională Iași-Botoșani o formează Podul lui Contăș, construit de dregător, pe la 1679, probabil pentru a înlesni trecerea carelor cu butoaie de vin de Cotnari.Din șoseaua care duce la cel mai apropiat oraș, Hîrlău, după ce treci Podul lui Contăș, se desprinde, pe dreapta, un drum care urmează Valea Bahluiului, folosit intens în trecut, dar și în zilele noastre de locuitorii satului Bădeni și de negustorii(comercianții, întreprinzătorii), care tranzitau cu mărfurile lor numeroase și variate. Satul Bădeni aparține comunei Scobinți, fiind
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
realizate în județul Iași și deci inclusiv pe raza actualei comune Schitu Duca, respectiv a localității Pocreaca, după cum urmează : - “în marginea nordică a satului Pocreaca se află : “LXV La Cetate - Cetățuia (14). La nord de sat, din dealul Burduganul se desprinde un pinten cuprins între pâraiele Pocrecuța la Vest și Nemțoaica la Est, pe care au fost depistate două șanțuri paralele, aparent cu val. Pe suprafața acestui pinten a fost descoperită o așezare de înățime Cucuteni A și AB, suprapusă de
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
Șarafola", (în , în , în trad. "Satul cu noroi", "Glodeni", în sârbă Саравола, "Saravola") este o comună în județul Timiș, Banat, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Saravale a fost înființată prin Legea nr. 54/2004, desprinzându-se de comuna Sânpetru Mare. Conform hărții contelui Mercy din 1723 localitatea, atestată ca "Sarafal", se afla pe drumul de legătură dintre Timișoara și Szeged. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Saravale se ridică la de locuitori, în creștere
Comuna Saravale, Timiș () [Corola-website/Science/301392_a_302721]
-
Bărăgan. În 1952 se infințează colectivul de agricultură care se completează în 1957. În 1954 se introduce curentul electric și în 1974 apa potabilă centrală. Țiței se găsește în 1968. Comuna Șandra a fost înființată prin Legea nr.54/2004, desprinzându-se de comuna Biled. Populația satului Șandra a evoluat după cum urmează: Primarul comunei, Paul Nicu, este membru PD. Viceprimarul Luchian Savu este membru PSD. Consiliul Local este constituit din 11 membri împărțiți astfel: Din punct de vedere al dotării edilitare
Comuna Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/301400_a_302729]
-
Se află în partea de est a județului, în Munții Poiana Ruscă, pe cursul superior al râului Bega Luncanilor. În trecut a exista un singur sat: "Luncani". La începutul anilor '50 din secolul al XX-lea, acest sat s-a desprins în Luncanii de Sus și Luncanii de Jos. Primele informații mai detaliate despre această zonă le avem cu ocazia împroprietăririi fraților Zărnești, prin dania regală din 22 septembrie 1365. În hotarele moșiei Icușul de Sus erau amintite anumite locuri din
Luncanii de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301375_a_302704]
-
mașini, utilaje, soiuri de plante, până când acestea nu-și dovedesc superioritatea; între inovație și tradiție trebuie să existe un echilibru dinamic, care să includă atât riscul exagerat, cât și inovația pripită. Giacobbi și Roux, definind satul ca o micro societate, desprind patru caracteristici principale ale acestuia: • este un spațiu limitat, restrâns, de mici dimensiuni, relativ autonom în care își desfășoară activitatea o constelație de familii înrudite acompaniate de școală și biserică în relații mai mult sau mai puțin conflictuale; • un anumit
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
împreună cu poetul Mircea Dinescu. În perioada februarie 1990-octombrie 1991, echipa s-a format redactând săptămânalele "Cațavencu săptămânal incomod" și "Cațavencu Internațional" lansate de Ovidiu Nacu la "Editura Cassandra".. În 2006, revista a fost achiziționată de Realitatea Media. Din "" s-a desprins un grup reprezentat de Mircea Toma, Marius Borțea, Alexandru Julea, Dragoș Mușat, Iulian Tănase, Andrei Manțog, Gabi Drogeanu, Marian Turosu, Alexandru Căuțiș, Alex Vărzaru, Răzvan Cucui, grup care a lansat pe piață săptămânalul concurent "Kamikaze". În anul 2011, firma editoare
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
după două ședințe de licitație de către Dan Grigore Adamescu pentru suma de 882.659 euro. Echipa consacrată a refuzat colaborarea cu noul proprietar al numelui și a fondat o nouă publicație, "Cațavencii". În acest moment, pe piață apar trei reviste desprinse din inițiala "Academie Cațavencu" - "Academia Cațavencu", "Cațavencii" și "Kamikaze". Titlul revistei, care vizează tipul parvenitului politic (prin șantaj) din piesa „O scrisoare pierdută” a dramaturgului I. L. Caragiale - Nae Cațavencu, își asumă nu doar o autoironie evidentă, ci, mai mult de
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
noi. În faza inițială a năpârlirii, animalul încetează să se alimenteze și epiderma elaborează un lichid special pentru năpârlire, un amestec de enzime care ajută la dizolvarea endocuticulei (stratul intern al cuticulei). În acest fel, cuticula veche se va putea desprinde de corp. Această etapă începe atunci când epiderma a secretat noua epicuticulă, pentru a proteja cuticula nouă de enzime. Epicuticula nu poate fi dizolvată de enzime. Sub epicuticulă se realizează producerea celorlalte straturi noi: exocuticula și endocuticula. Când această etapă este
Artropode () [Corola-website/Science/300050_a_301379]
-
total 3925 de locuitori. Existau în comună două școli mixte și patru biserici. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Văscani, formată din satele Văscani, Hărmănești, Todirești-Bălușești, Stroești și Laiu, comuna fiind desprinsă din comuna Ruginoasa în 1876 și având 2720 de locuitori. Existau și aici trei școli rurale mixte, cinci biserici ortodoxe și una lipovenească. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Lespezi a aceluiași județ, comuna Ruginoasa având 2510 locuitori
Comuna Ruginoasa, Iași () [Corola-website/Science/300091_a_301420]
-
București și orașele din Moldova. Acest pod a fost avariat la inundațiile din vara anului 2005, și în consecință a fost demolat și reconstruit până în luna noiembrie a aceluiași an. Din DN2, pe teritoriul comunei, în dreptul capătului podului Mărăcineni, se desprinde șoseaua județeană DJ203K, o importantă arteră rutieră de comunicație la nivelul județului, care urcă pe malul stâng al Buzăului și apoi pe valea Slănicului, legând de Mărăcineni și Buzău comune ca Cernătești, Mânzălești și Lopătari, continuând printr-un traseu dificil
Comuna Mărăcineni, Buzău () [Corola-website/Science/300116_a_301445]
-
unele coborând până sub 2000 m altitudine (Curmătura Zârnei: 1.932 m). Această densitate de culmi, abrupturi, vârfuri și înălțimi, i-au atras masivului și denumirea de Alpii Transilvaniei, expresie atribuită savantului francez Emmanuel de Martonne. Din creasta masivului se desprind către nord și sud, ca niște puternice contraforturi de piatră, un mare număr de spinări prelungi (picioare de munte) dispuse aproape perpendicular pe creastă. Ele au lungimi și mai ales înfățișări diferite, după cum sunt orientate spre nord sau spre sud
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]