14,040 matches
-
părăsească Bucureștii sub amenințarea oștilor habsburgice conduse de generalul Donat Heissler, intrate în Țara Românească pentru a se lupta cu oștile Imperiului Otoman. Odată cu sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu se încheie ultima perioadă de prosperitate din istoria Mănăstirii Plătărești. Începutul domniilor fanariote va aduce închinarea mănăstirii către Sfântul Mormânt deși hrisovul din 1640 al ctitorului Matei Basarab, confirmat prin tomosul din 1644 al patriarhului ecumenic Partenie, interzicea în mod expres închinarea Mănăstirii Plătărești sub pedeapsa anatemei și excomunicării. Închinarea s-a
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
ctitorului Matei Basarab, confirmat prin tomosul din 1644 al patriarhului ecumenic Partenie, interzicea în mod expres închinarea Mănăstirii Plătărești sub pedeapsa anatemei și excomunicării. Închinarea s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel mai probabil pe timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730). Aceasta, ca și alte închinări similare, „"au fost făcute prin tomosuri false, date în secret, prin nesocotirea voinței ctitorilor, de către prinți și mitropoliți străini pe care vremurile i-au făcut să parvină la putere în această
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
un plan treflat și cu o turlă deasupra sa. Pronaosul bisericii este de formă dreptunghiulară, având la intrare un pridvor, adăugat într-o etapă ulterioară construcției bisericii (cel mai probabil în timpul lucrărilor de refacere a mănăstirii din 1684, în perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu. Biserica a fost construită temeinic, cu ziduri din cărămidă cu o grosime medie de circa un metru iar astfel lăcașul a supraviețuit devastărilor și cutremurelor suferite de-a lungul vremii. Dimensiunile generale ale bisericii sunt 19,7
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
și iliro-panonă"”, derivând din cuvântul ilir „"Plator"” cu variantele „Plature” sau „Platore” (Plator este și numele unui rege ilir). Închinarea Mănăstirii Plătărești către Sfântul Mormânt s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel mai probabil pe timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730). Nicolae Mavrocordat se va folosi de diferite abuzuri, falsuri și tertipuri pentru a pune mâna pe averile unora dintre cele mai bogate mănăstiri românești. Astfel sub pretextul că sunt „mănăstiri domnești” (sintagmă interpretată ca aparținând domnului
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Deși perioadă lalelelor s-a încheiat odată cu răscoală Halil, a devenit un model pentru atitudinia de occidentalizare. În timpul anilor 1720-1890 arhitectură otomană a deviat de la principiile de vremurile clasice. Cu moartea lui Ahmedal III-lea, Mahmud a luat scaunul de domnie (1730-1754). Acesta a fost perioadă în care au început să fie construite mochei în stil baroc. Linii circulare, ondulate și curbate sunt predominanțe în structurile de această perioadă. Exemple majore sunt Moscheea Nuruosmaniye, Moscheea Zeynep Sultan, Moscheea Laleli, Fatih Tomb
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
Strehaiei, și având ca stareță pe monahia Mihaela Păiuș. Construită la trecerea dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, biserica Mănăstirii Baia de Aramă reflectă trăsăturile stilistice ale perioadei anterioare de înflorire cultural-artistică și intensitate a actului ctitoricesc din timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654), înscriindu-se într-un curent artistic în care arhitectura Țării Românești evoluează spre noile direcții și viziuni ale epocii brâncovenești. Influențele acestei zone de întâlnire istorică și creativă se extind și în perioada ce se succedă
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
lui Matei Basarab (1632-1654), înscriindu-se într-un curent artistic în care arhitectura Țării Românești evoluează spre noile direcții și viziuni ale epocii brâncovenești. Influențele acestei zone de întâlnire istorică și creativă se extind și în perioada ce se succedă domniei marelui voievod, când monumentele din Oltenia începutului de secol XVIII păstrează în mare parte caracteristicile stilistice ale secolului anterior, integrându-se astfel organic epocii constructive premergătoare, preluând totodată elemente inovatoare din deschiderea și varietatea decorativă amprentată de stilul brâncovenesc. Noul
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
1877 la Iași și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea”. Monumentul său funerar a fost inclus pe lista monumentelor istorice, având codul . După obținerea doctoratului se întoarce în Moldova și, din 1836, practică medicina devenind ulterior, între anii 1849-1855 în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, protomedic al Moldovei. Din acest post el a participat la realizarea unor proiecte de îmbunătățire sanitară, sprijinind organizarea și dezvoltarea Spitalului „Sfântul Spiridon” și a Institutului Gregorian, viitoarea Maternitate din Iași. În paralel cu activitatea de
Constantin Vârnav () [Corola-website/Science/330169_a_331498]
-
cea mai mare încredere în Armată, alături de Primărie, Biserică și ONU. La 12/24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este înființat Statul Major General. Armata Română s-a aflat, în anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza, sub influența militară franceză. Paul Lamy- căpitan în cadrul Misiunii Militare Franceze- și sub-intendentul Gui Le Cler se plâng ministrului francez de Război, mareșalul Jacques Louis Randon printre altele de corupția și nepăsarea din rândurile armatei române
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
prin trecerea vremii, iar isprăvile mari și minunate săvârșite și de greci și de barbari să nu fie date uitării; printre altele va pomeni și pricina pentru care aceștia s-au războit între olaltă"”. Prima carte se axează pe perioada domniei regelui persan Cirus cel Mare. Cartea I (Clio) debutează cu răpirile reciproce ale lui Io, Europa și Medeea comise de fenicieni și greci, motivându-l pe troianul Alexandros (Paris) să o răpească pe Elena. Războiul troian este marcat ca precursor
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
lui Gyges, cum o slugă a preluat puterea ucigându-l pe Candaules la propunerea reginei după ce acesta, obligat de rege, i-a fost ordonat s-o vadă goală. Este relatat mitul cântărețului Arion și plimbarea sa cu delfinii. Herodot istorisește domnia lui Cresus (cel de-al cincelea rege lidian, blestemat pentru comiterea crimei de către Gyges și uzurparea tronului lui Candaules) debutând cu întalnirea dintre Solon și bogatul rege discutând despre „oamenii cu adevărat fericiți”. Solon îi răspunde lui Cresus că soldatul
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
de perși. Cresus este capturat și legat de un rug pentru a fi incinerat, însă de teama unei pedepse divine și impresionat de spusele acestuia, regele Cirus îl cruță și il ia drept consilier la curtea regala. Herodot încheie istoria domniei lui Cresus și începe să povestească despre copilăria și domnia lui Cirus al II-lea cel Mare. Este relatată ascensiunea mezilor conduși de o serie de conducători enumerați: Deiokes, Phraortes, Cyaxares, Astyages și Cirus. Este menționată invazia Sciților în Orientul
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
pentru a fi incinerat, însă de teama unei pedepse divine și impresionat de spusele acestuia, regele Cirus îl cruță și il ia drept consilier la curtea regala. Herodot încheie istoria domniei lui Cresus și începe să povestească despre copilăria și domnia lui Cirus al II-lea cel Mare. Este relatată ascensiunea mezilor conduși de o serie de conducători enumerați: Deiokes, Phraortes, Cyaxares, Astyages și Cirus. Este menționată invazia Sciților în Orientul Apropiat și înfrângerea acestora de către mezi, dar și distrugerea Imperiului
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
descris asediul Babilonului, săparea râului Gyndes și intrarea triumfală în oraș al regelui medo-pers. În final, cartea I se încheie cu moartea lui Cirus în lupta împotriva massageților și descrierea modului lor nomad de viață. Cărțile II și III cuprind domnia regelui persan Cambise al II-lea. Cartea a II-a (Euterpe) începe cu invazia Egiptului de către forțele persane conduse de Cambyses al II-lea și cu disputa vechimii dintre egipteni și frigieni. Herodot povestește o legendă în care doi copii
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
înainte de izbucnirea Războiului Troian. Dupa ce descrie labirintul, ne prezintă perioada celor 12 regi, și o serie de faraoni ca Psammetihos, Necos, Psammis, Apries și Amasis al II-lea (un cetățean simplu ce a uzurpat tronul lui Apries, a cărei domnie a fost înfloritoare și ne este prezentată relația de prietenie cu elenii și influența sa puternică în Cyrene). Cartea a II-a se încheie cu cucerirea Ciprului de către faraonul Amasis, care avea sa fie penultimul faraon dinaintea cuceririi persane. În
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
gestioneze un mare imperiu. Acest edict , de asemenea, a eliberat armata otomană și oamenii , astfel a fost cel mai popular succesor la tron . În Amasya , a primit vestea morții fratelui său Mehmed . Se pare că toate barierele între scaunul de domnie și Mustafa au căzut , dar el s-a confruntat cu o altă provocare . Un alt frate al lui Mustafa , printul Selim fost trimis la Konya în sangeac (misiune) . A fost o decizie critică , fiindcă mama lui Selim a fost , de
Prințul Mustafa () [Corola-website/Science/330306_a_331635]
-
într-un aprig conflict cu arameii și aliații lor, care sub conducerea regelui Damascului, Ben Haddad al II-lea au asediat Samaria. Ahab a izbutit să spargă asediul, biruiască și să-i biruiască pe adversari la Afek.În timpul domniei sale. În timpul domniei regelui Yoram ben Ahab, Samaria a fost din nou asediată de aramei, iar locuitorii au suferit de foamete. În cele din urmă căpetenia oastei Yehu Ben Nimshi a detronat dinastia lui Omri, omorându-i urmașii, și a înlăturat cultul lui
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
căpetenia oastei Yehu Ben Nimshi a detronat dinastia lui Omri, omorându-i urmașii, și a înlăturat cultul lui Baal din Samaria. Samaria a continuat să fie capitala regatului Israel și după căderea dinastiei lui Omri, ajungând la culmea înfloririi în timpul domniei lui Ieroboam al II-lea (Yaravam ben Yoash sau Yaravam Hashení) (aprox. 798-748 î.Hr.). În timpul său regatul s-a extins, iar aristocrația din Samaria și-a întărit puterea. Orașul a fost suferit distrugeri prin anul 721 î. Hr. în vremea cuceririi
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
cele șapte minuni ale antichității. Ptolemeu I nu lăsă succesiunea la voia întamplării: preferind, în locul fiului său cel mai mare, Ptolemeu Keraunos, îndepărtat de la curte, pe cel ce va deveni Ptolemeu al II-lea (Philadelphos), îl asociază pe acesta la domnie, în 285 î.e.n., iar, după doi ani, având vârsta de 84 de ani, se stinse, fiind singurul dintre diadohii lui Alexandru cel Mare care a murit de moarte naturală.
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
din circa 1200 î.Hr. până în 1194 î.Hr. Numele său de tron era Userkheperure Setepenre care înseamnă „puternice sunt manifestările lui Re, cel ales de Re”. El a fost fiul lui Merneptah și Isetnofret II și se așeză pe scaunul de domnie în timpul unei perioade cunoscute pentru intrigile dinastice și domniilor scurte, iar domnia sa nu a fost diferită. Seti al II-lea a avut de a face cu mai multe conspirații grave, cel mai semnificativ fiind aderarea unui rege rival numit Amenmesse
Seti II () [Corola-website/Science/330398_a_331727]
-
de tron era Userkheperure Setepenre care înseamnă „puternice sunt manifestările lui Re, cel ales de Re”. El a fost fiul lui Merneptah și Isetnofret II și se așeză pe scaunul de domnie în timpul unei perioade cunoscute pentru intrigile dinastice și domniilor scurte, iar domnia sa nu a fost diferită. Seti al II-lea a avut de a face cu mai multe conspirații grave, cel mai semnificativ fiind aderarea unui rege rival numit Amenmesse, eventual, un frate vitreg, care a preluat controlul asupra
Seti II () [Corola-website/Science/330398_a_331727]
-
conspirații grave, cel mai semnificativ fiind aderarea unui rege rival numit Amenmesse, eventual, un frate vitreg, care a preluat controlul asupra Tebei și Nubiei, în Egiptul de Sus, în timpul celui de al doilea până la cel de al patrulea an de domnie. Dovada că Amenmesse a fost un contemporan direct cu Seti al II-lea , include faptul că mormântul regal din Teba, KV13, a fost în mod deliberat vandalizat iar din multele nume regale, Seti fiind șters cu grijă, în timpul domniei lui
Seti II () [Corola-website/Science/330398_a_331727]
-
de domnie. Dovada că Amenmesse a fost un contemporan direct cu Seti al II-lea , include faptul că mormântul regal din Teba, KV13, a fost în mod deliberat vandalizat iar din multele nume regale, Seti fiind șters cu grijă, în timpul domniei lui Amenmesse. Acele ștersături au fost ulterior reparate de către agenții lui Seti al II-lea. Acest lucru sugerează că domnia lui la Teba a fost întreruptă de apariția unui rival: faraonul Amenmesse în Egiptul de Sus. În cele din urmă
Seti II () [Corola-website/Science/330398_a_331727]
-
din Teba, KV13, a fost în mod deliberat vandalizat iar din multele nume regale, Seti fiind șters cu grijă, în timpul domniei lui Amenmesse. Acele ștersături au fost ulterior reparate de către agenții lui Seti al II-lea. Acest lucru sugerează că domnia lui la Teba a fost întreruptă de apariția unui rival: faraonul Amenmesse în Egiptul de Sus. În cele din urmă, și cel mai important, este bine cunoscut faptul că maistrul șef din Deir el-Medina, un anumit Neferhotep, a fost ucis
Seti II () [Corola-website/Science/330398_a_331727]
-
la Teba a fost întreruptă de apariția unui rival: faraonul Amenmesse în Egiptul de Sus. În cele din urmă, și cel mai important, este bine cunoscut faptul că maistrul șef din Deir el-Medina, un anumit Neferhotep, a fost ucis în timpul domniei faraonului Amenmesse la ordinele unui anumit „Msy”, care a fost fie Amenmesse însuși sau unul din agenții săi, în conformitate cu "Papyrus Salt 124".
Seti II () [Corola-website/Science/330398_a_331727]