15,139 matches
-
de sublimare individuală, deficient parțial, trebuie să fie însoțit de efortul intelectual: organizarea lumii cu ajutorul proiectelor reale, dar care nu pot fi fructuoase decît atunci cînd sînt bazate pe spiritualizare, pe idei veritabile, nepierzînd din vedere sensul profund al vieții. Idealul suprem va rămîne întotdeauna sublimarea tuturor indivizilor din care este alătuită societatea, căci organizarea socială nu poate da roade decît în măsura în care motivele sînt pure, ideile nu sînt afectate de orbirea imaginativă, iar proiectele nu sînt întinate de exaltarea afectivă. Există
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu poate da roade decît în măsura în care motivele sînt pure, ideile nu sînt afectate de orbirea imaginativă, iar proiectele nu sînt întinate de exaltarea afectivă. Există în toate domeniile de activitte eforturi demne de stimă. Omul nu se caracterizează numai prin idealul just sau fals pe care îl alege, ci și prin maniera justă sau falsă prin care îl apără, prin siguranța sau fanatismul său, prin forța spiritului lui sau prin agresivitatea cu care caută el să triumfe, ceea ce arată ca idealul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
idealul just sau fals pe care îl alege, ci și prin maniera justă sau falsă prin care îl apără, prin siguranța sau fanatismul său, prin forța spiritului lui sau prin agresivitatea cu care caută el să triumfe, ceea ce arată ca idealul apărat de el este greșit. Idealul evident este învingerea agresivității dușmănoase. Dar el necesită de asemenea să nu fie pierdut printr-o viziune falsă a sublimării, curajul aflat la baza agresivității instinctive, reziduu al animalității. Pericolul inerent vieții umane nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
îl alege, ci și prin maniera justă sau falsă prin care îl apără, prin siguranța sau fanatismul său, prin forța spiritului lui sau prin agresivitatea cu care caută el să triumfe, ceea ce arată ca idealul apărat de el este greșit. Idealul evident este învingerea agresivității dușmănoase. Dar el necesită de asemenea să nu fie pierdut printr-o viziune falsă a sublimării, curajul aflat la baza agresivității instinctive, reziduu al animalității. Pericolul inerent vieții umane nu provine din acest fond inconștient, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
efortul depus, iar o forță mai mare decît cea care domină toate excitațiile nu ar mai putea fi măsurată sau apreciată, nu ar mai avea nici un efort de depus. Măsurată după rezultatele ei, forța esențială constituie incontestabil cel mai înalt ideal și cea mai înaltă manifestare a imanenței justiției: sancțiunea dezordinii lumii și a lipsei bucuriei. Starea de dezordine a lumii se datorește faptului că nu există suficiente energii stăpînite, sublimate. Viziunea idealului esențial este necesară deoarece ea indică direcția de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ei, forța esențială constituie incontestabil cel mai înalt ideal și cea mai înaltă manifestare a imanenței justiției: sancțiunea dezordinii lumii și a lipsei bucuriei. Starea de dezordine a lumii se datorește faptului că nu există suficiente energii stăpînite, sublimate. Viziunea idealului esențial este necesară deoarece ea indică direcția de urmat și inspiră măsura forței fiecăruia față de forța supremă, mijlocul cel mai eficace de combatere a autosupravalorificării vanitoase. Mitul mîntuirii asigură un sprijin acestei viziuni salvatoare întrucît semnificația ei fapt ce nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și non-valoare, dacă falsa justificare pseudoștiințifică, eliminînd diferența esențială, nu ar fi devenit un slogan, cauză clară și motiv ascuns al derutei spiritelor și al celei mai spectaculoase consecințe a acesteia: criminalitatea extrem de răspîndită și libertinajul ridicat la rang de ideal. Termenii "malefic" și "maladie" au o rădăcină comună. Răul esențial este maladia spiritului sub cele două forme ale sale: nervozitatea și banalizarea. Pentru omul atins de rău, pradă suferinței nervoase sau triumfului banal, răul nu reprezintă falsa motivație pe care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
REALIZAREA SUPRACONȘTIINȚEI SPECIEI. Legătura dintre sănătatea psihică și sfințenie rezidă în faptul că aceasta din urmă este gradul cel mai înalt de intensitate a autosatisfacției sănătoase și autentice. Este unicul motiv care face din starea de sfințenie valoarea-călăuză, polul director, idealul spiritului rațional valorificator și în același timp unicul motiv care face ca limbajul simbolic, facultate de expresie supraconștient imanentă funcționării psihice, să reprezinte idealul-călăuză valabil pentru orice om prin simbolul ce personifică "Divinitatea" și, prin imaginea transcendentă a "Divinității-Judecător", originea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care face ca limbajul simbolic, facultate de expresie supraconștient imanentă funcționării psihice, să reprezinte idealul-călăuză valabil pentru orice om prin simbolul ce personifică "Divinitatea" și, prin imaginea transcendentă a "Divinității-Judecător", originea valorilor într-adevăr imanente din punct de vedere biogenetic. Idealul se impune de la sine vieții, căci este unica posibilitate a manifestării unei morale naturale: dragostea de eul esențial în locul fantasmei vanitoase. Dragostea autentică de sine este acceptarea necesității de a lupta introspectiv împotriva autosupravalorificării vanitoase legate de devalorizarea excesivă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
duce infailibil la emoția resimțită în fața imanenței misterului legii etice și al scării valorilor, care implică imanența justiției și a responsabilității esențiale, tema preștiinței psihologice a tuturor mitologiilor. Aceasta constituie punctul de unire dintre religiozitate și psihologia motivelor, joncțiunea dintre idealul eliberării morale și cel al libertății spiritului: clarviziunea obiectivă, idealul tuturor științelor. Libertatea spiritului și eliberarea morală se condiționează, se completează și se sprijină reciproc, constituind un singur tot. Nu există decît o singură superioritate veridică: mîndria modestă, mîndră deoarece
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și al scării valorilor, care implică imanența justiției și a responsabilității esențiale, tema preștiinței psihologice a tuturor mitologiilor. Aceasta constituie punctul de unire dintre religiozitate și psihologia motivelor, joncțiunea dintre idealul eliberării morale și cel al libertății spiritului: clarviziunea obiectivă, idealul tuturor științelor. Libertatea spiritului și eliberarea morală se condiționează, se completează și se sprijină reciproc, constituind un singur tot. Nu există decît o singură superioritate veridică: mîndria modestă, mîndră deoarece are încredere în elanul combativ și în forța lui evolutivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în cele din urmă de către forțele globalizării și politicii de identitate. Conducătorii sovietici au încercat să izoleze poporul și economia de lumea capitalistă, dar fără succes." Toate tehnologiile apărute atât în domeniul comunicării până la cele militare au făcut imposibil menținerea idealurilor comuniste. „Capitalismul este un sistem care a supraviețuit și care nu putea să ; ; ; tolereze existența socialismului. Soluția la securitatea națională a rușilor a fost disoluția U.R.S.S.-ului și dezvoltarea unui sistem internațional alternativ."5 Colapsul Uniunii Sovietice a transformat
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
l-au ales domn pe Alexandru Ioan Cuza atât în Moldova, cât și în Țara Românească. Astfel, românii au dovedit Europei maturitatea lor politică, arătând că au știut să se folosească de lacunele Convenției de la Paris pentru a-și realiza idealul național. Contemporanii au considerat actul săvârșit de români drept o veritabilă revoluție. De exemplu, dubla alegere a lui Al. I. Cuza era apreciată de ziarul „Tribuna Română” drept o veritabilă revoluție. Unirea nu a fost rezultatul amabilității Marilor Puteri europene
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
a fi încadrați, dirijați, învățați cu adevărat: vor dascăli care să aibă mijloacele de a se face respectați. Demagogia are Crezul ei: egalitatea tuturor sau, mai degrabă, identitatea tuturor, ca să le fie tuturor pe plac. Pentru a-și împlini acest ideal, va trebui limitată instruirea mulțimii, pentru ca aceasta să adere mai ușor la un mod unic de gândire elaborat de intelectualii ei. Apoi, va trebui respins orice fel de diferență, tratând pe fiecare cetățean în același fel (gimnaziul unic, de exemplu
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a subiectului poate crea sentimentul destrupării, însă materialitatea fizică a corpului care gândește, se mișcă și percepe este de netăgăduit. Deși se poate accepta cu vigilență permanent critică ideea conform căreia tehnologiile computerului transformă identitățile umane (potrivit sau nu cu idealul postmodernismuluiă, virtualitatea nu poate distruge materialitatea percepțiilor, a experiențelor corporale și a acțiunilor sociale și politice. Corporealitatea este marca virtualității. Astfel, o experiență a realității virtuale depinde de mișcarea și de senzorialitatea corporale, iar aplicațiile și constructele acesteia, oricât de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
opoziția dintre normalitate și anormalitate, înscriindu-se în cadrele unui anormal care tinde spre normal sau care este acaparat în zona normei și a normalizării. În noul context, „anormaliile” sau „anormalii” (vezi Foucault, 1999Ă sunt ființe cyborgice ficționale lipsite de idealurile normalității clasice, hibride și disproporționale, dezintegrate și nesimetrice, ieșite din tiparele socialului: cyborgi neadaptați, având o corporalitate transmutată și o interioritate coșmarescă, aspirând însă la integrarea umană și la spiritualitate (precum replicanții, Terminatorul, Robocopul, androiziiă. Încercarea de transcendere a limitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
uman prin constituirea cybersistemelor, funcționale și postevolutive, înseamnă, în cadrul discursului artistului, obținerea nemuririi și dispariția nașterilor biologice. Prin înlocuirea în mod hipertehnologic a organelor umane nefuncționale, conceptul vieții este extins până la desființarea noțiunilor umane de naștere și de moarte. Exemplificând idealul de transcendență prin intermediul tehnologiei, discursul stelarcian aderă la transumanism (vezi capitolul al treileaă. Postexistența substituie „părțile” (foste organeă afectate cu alte „părți” funcționale, astfel că cyborgul teoretizat de Stelarc posedă capacitatea de teleperformativitate și „reactivare” în procesul de adaptare la
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dislocării eului unitar și referențial, în ocurențele sciziunii dintre teama față de efemeritatea umană și speranța în supraviețuirea digitală, în circumstanțele insecurității și ale dezordinii vieții interioare. De la anxietate la paranoia, impactul psihologic negativ al identității transmutabile se poate regăsi dincolo de idealurile și utopiile unui eu fragmentat, diseminat și dezintegrat în rețea, în tehnologiile bioinformatice sau în cele medical-digitale. 2.2. Identitatea postmodernă în spațiul virtual. Sherry Turkle și studiile etnologicetc "2.2. Identitatea postmodernă în spațiul virtual. Sherry Turkle și studiile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
operațiilor chirurgicale, în lectura unor texte simbolice și în dialogul cu privitorii, dar și în expunerea imaginilor generate pe computer ale propriului chip prin hibridare cu augmentările pe filieră artistică și mitologică. Artista din Franța încearcă astfel să dovedească că idealul ține de practica imaginii corpului, nu de corpul în sine. Pe de o parte, aceste reconfigurări faciale ilustrează modelul baudrillardian al imaginii-simulacru, chipul artistei fiind o imagine a unei imagini, din moment ce nu (maiă există un trup original, „real”, de referință
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
livrescului și al intertextualului. Prin urmare, pentru Orlan, corpul este deopotrivă unul estetic, social, politic, un teatru al experienței și al transformării fenomenologice și figurale. Fluidizând hotarele dintre „eu” și imagine, performările iconice ale chirurgiei estetice devin evenimente discursive, chestionând idealurile feminine ale frumuseții în arta occidentală. Ele rezistă tendințelor de obiectivare a corpului uman ca imagine și ca proces de expunere, ca integritate a identității. Raportul dintre chipul uman, respectiv feminin, și personalitate se continuă în relaționarea dintre reconstrucția tehnologică
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
trupul/chipul artistei este autodocilizat, autoreglat să corespundă anumitor tipare culturale. În același timp, în terminologia studiilor culturale, „împrumuturile” din istoria artei sunt practici opoziționale care rezistă forțelor social-politice dominante. Reconfigurările trupului artistei se asamblează și în cheie feministă, deoarece idealurile estetice construite de lumea masculină în legătură cu feminitatea sunt respinse. De pildă, în „Self-Hybridations” (1998-2002Ă, artista parafrazează și grefează canoanele frumuseții clasice pe propriul chip; inspirată de transformările corporale din cultura indienilor mayași și olmeci, precum strabismul sau elongațiile de craniu
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și canoanelor masculine ale frumuseții feminine. Corpul său nu devine doar un mijloc de expresie artistică, ci și un mediu al activismului feminist (ca la teoreticiana Donna Haraway - vezi capitolul al patruleaă. Propriul chip este remodelat nu numai conform unui ideal simulat de computer, ci și îndreptat împotriva referințelor istorice ale artei, construite în mod ideologic și social. În același timp, demontează clișee ale feminismului, prezentându-se ca une homme („o bărbat”Ă și un femme („un femeie”Ă. Dacă iconurile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
limitat de alternative și aducând consecințe care nu pot fi controlate în totalitate și care se supun întâmplării și elementului imprevizibil. În fapt, programul transumanist este o prelungire a umanismului în forme extreme și a dezideratului de evoluție a acestuia: idealul umanist al realizării de sine și al performanței nu este alterat, dimpotrivă capătă un stimul fără precedent. În aceste condiții, responsabilitatea și măsurile etice se diversifică cu atât mai mult cu cât răspunderea și grija vizează nu doar omenirea, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
atribuind accesul la teritoriul sacru unei elite instruite în tainele tehnologiei digitale. Vizionarismul cibernetic poate fi criticat având în vedere mai multe considerente. În primul rând, arhetipul digital al cyberspațiului nu este decât o fantezie matematică pitagoreică: un spațiu numeric ideal al lumii prin care se propune o întoarcere la dualismul devalorizării materiei și al slăvirii spiritului, la stigmatizarea corporalității înspre triumful spiritualității. În al doilea rând, religiozitatea cibernetică este lipsită de moralitate întrucât se ghidează după principiul libertarian extrem care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
conturează în dimensiunile de corporealitate și de identitate, ca o conlucrare între conștiință și trup: precum identitatea nu se poate reduce la corpul material, aceasta nu poate subzista fără un substrat material, în cazul de față trupul (postăuman. Astfel că idealul transcenderii și al imaterializării corpului este combătut în versiunea unui postumanism circumspect și echilibrat, care dorește a regândi umanul (ansamblul minte-trupă în forme reconstruite. Pretențiile omnipotente de descărcare a minții umane dincolo de trup, sau cele care celebrează posibilitatea existenței ca
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]