13,885 matches
-
teologia), știința despre natura (speculativa: fizica-cauze materiale și eficiente; metafizică-cauze formale și finale), știința despre om (practică: mecanică; magia naturală-arta invențiilor), continuând cu domeniul logicii, morală. Al doilea pas constă în eliberarea spiritului uman de sub tirania diverselor erori, prejudecăți și iluzii, denumite de el "idoli" (ai "tribului", care țin de natura umana și se pot clasifică în simțuri și intelect; ai "peșterii", determinați de educația fiecărui om, are un caracter individual; ai "forului sau pieții publice", prin care sunt desemnate neconcordantele
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
Urban & Smith". Metoda este o simplificare a procedeului inventat de "Edward R. Turner". Astfel, se realizau doar două expuneri a peliculei monocrome (alb-negru), prin filtrele "roșu" și "verde". Nu puteau fi obținute nuanțe pure de "albastru" sau "alb", dar datorită iluziei optice, imaginea era remarcabil apropiată de cea reală. Totuși, calitatea culorilor era lăsată la latitudinea proiecționistului care trebuia să aibă grijă ca pelicula să fie sincronă cu filtrele (acestea se roteau practic în fața obiectivului, realizând o schimbare de culoare la
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
cu necesitate dăunătoare. Muzica era privită ca o forță puternică și folositoare de către pitagoricieni și stoici pentru că se credea că ea dă curaj soldaților, potolește mânia, stârnește bucuria sau îi alină pe cei suferinzi. Pentru sceptici, această forță era o iluzie atâta timp cât existau oameni asupra cărora muzica nu avea efect. Dacă există oameni care sub influența muzicii încetează să fie triști sau mâniați, explicația constă în faptul că muzica doar le distrage atenția, imediat ce sunetele nu se mai aud, oamenii recad
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
culorii este influențată de biologie (de ex. unii oameni se nasc văzând culorile diferit, alții nu le percep deloc, vezi daltonism), de evoluția aceluiași observator sau și de culorile aflate în imediata apropiere a celei percepute (aceasta fiind explicația multor iluzii optice). a, noțiune perceptivă, nu trebuie confundată cu lungimea de undă, noțiune fizică. Ochiul uman este incapabil să distingă între galbenul monocromatic (lumină cu o singură lungime de undă) și o compoziție de verde și roșu. Această iluzie optică permite
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
explicația multor iluzii optice). a, noțiune perceptivă, nu trebuie confundată cu lungimea de undă, noțiune fizică. Ochiul uman este incapabil să distingă între galbenul monocromatic (lumină cu o singură lungime de undă) și o compoziție de verde și roșu. Această iluzie optică permite afișarea culorii galbene pe ecranul monitorului cu ajutorul componentelor elementare verde și roșu, și, în general, sinteza tricromă „RGB”. Știința culorii, denumită „cromatică”, include printre altele percepera culorii de către ochiul uman, originea culorii în diversele materiale, teoria culorii în
Culoare () [Corola-website/Science/299728_a_301057]
-
teorie asupra originii cunoașterii și criteriilor adevărului. În concepția stoicilor, orice cunoaștere ajunge la nivelul conștiinței (spiritului) prin mijlocirea simțurilor. Această teorie este în opoziție clară cu idealismul platonician, după care spiritul este izvorul cunoașterii, simțurile constituind o sursă a iluziilor și erorilor. Stoicii neagă realitatea metafizică a conceptelor, ele nu ar avea realitate în afara conștiinței. Întrucât cunoașterea înseamnă preluarea sensorială a cunoștinței obiectelor, adevărul reprezintă corespondența impresiilor noastre asupra lucrurilor. Criteriul adevărului nu poate consta în concepte, pentru că ele sunt
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
sinteză”. În opinia sa, monismul este un „focar de sofisme al căror izvor este în convingerea că lumea este un fel de "Individ infinit" care rămâne același, imutabil, în mijlocul transformărilor”. Isaiah Berlin a demonstrat că monismul filosofic este o primejdioasă iluzie, că libertatea de opresiuni, de constrângeri exterioare este chiar mai importantă decât aceea de a acționa autonom, că nevoia de apartenență ține de condiția umană, că în "Republica Spiritului" nu se intră cu bocancii, că este nevoie de decență, de
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
arme. Potrivit consilierului oficial al lui Carter, Zbigniew Brzezinski, un grup de lucru de la NSC, în 1979, a scris mai multe rapoarte privind deteriorarea situației din Afganistan, dar președintele Carter le-a ignorat până în momentul când intervenția sovietică a distrus iluziile sale. Brzezinski a declarat, însă, că SUA a oferit ajutoare financiare limitate pentru mujahedini înainte de invazia „formală”, cu intenția de a preveni invadarea sovietică a regiunii. Consilierul apropiat al lui Cyrus Vance, Marshall Shulman, de asemenea, a afirmat că Departamentul
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
găsire a adevărului, metode experimentale în care rezultatul nu este niciodată exact același, în contrast cu legile care stau la baza observațiilor experimentale și care sunt în mod necesar inflexibile. Prin urmare, rezultatul unui experiment era considerat puțin mai mult decât o iluzie și un mod greșit din start de investigație în căutarea răspunsului la o problemă specifică (similar problemelor morale, care nu pot fi judecate după aparențe). Sinteza nereușită a metodelor filozofiei antichității cu teologia creștină și lipsa contribuțiilor originale au dus
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
de Securitate Colectivă a CSI, iar Georgia, Azerbaidjan și Uzbekistan au părăsit această structură de securitate. Îndeosebi, experții ruși sunt îngrijorați de intențiile declarate ale Ucrainei și Georgiei de a deveni în perspectivă membri NATO. Deși nimeni nu-și face iluzii în privința pregătirii și eventualelor termene de aderare a acestor țări la NATO, totuși posibilitatea unei cooperări intermediare dintre un eventual sistem colectiv de securitate GUUAM cu structurile euroatlantice nu este exclusă. Cu atât mai mult acest gen de eventuală cooperare
GUAM () [Corola-website/Science/299151_a_300480]
-
un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur dar numai până la un punct. Căci orice loc se întrețese cu fibra sensibilă a celui ce s-a legat de el prin naștere, ori prin îndelungă viețuire, mai exact spus cu fibra unei anume
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
orice loc se întrețese cu fibra sensibilă a celui ce s-a legat de el prin naștere, ori prin îndelungă viețuire, mai exact spus cu fibra unei anume vârste. Copilăria, frageda tinerețe dizolvate în aerul orădean nu reprezintă o pură iluzie, un pretext de nostalgică evocare, strict personală, a subsemnatului, silit a urma o traiectorie geografică, câtă vreme le găsesc în stihurile, cu o sufletească determinare mai presus de toate, ale autorului cărții de față,"Strigăt din copilărie" de Teodor Dume
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
societate. Noi științe, de la sociologie la psihologie, s-au dezvoltat cu noul individ și au influențat discuțiile privind romanul din secolul 19. La începutul sec. al XIX-lea, romanul era un gen literar în care realismul lupta împotriva “romanței” cu iluziile ei nerealiste. Romanul s-a întors înspre scandal, apoi a fost înnoit în ultimele decade ale sec. al XVIII-lea. În cele din urmă, ficțiunea a devenit cea mai onorabilă ramură a literaturii. Un val de romane de fantezie a
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
pe urmele lui Aristotel, dar nu a feluritelor „bunuri”, care sunt numai căi, ci a Binelui suprem, ca stare rezultată din reunirea tuturor bunurilor. Nici avuția, nici onorurile, nici puterea, nici plăcerile, nu reprezintă bunuri în sine ci mai degrabă iluzii. Ele pot fi cel mult stări ale binelui, „umbre”, dar nici una dintre ele nu duce spre fericire dacă sunt dorite ca atare. Iluzia (deci imperfecțiunea lor) constă în faptul că fiecare dintre aceste „bunuri” este strâns legat de o nedreptate
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
bunurilor. Nici avuția, nici onorurile, nici puterea, nici plăcerile, nu reprezintă bunuri în sine ci mai degrabă iluzii. Ele pot fi cel mult stări ale binelui, „umbre”, dar nici una dintre ele nu duce spre fericire dacă sunt dorite ca atare. Iluzia (deci imperfecțiunea lor) constă în faptul că fiecare dintre aceste „bunuri” este strâns legat de o nedreptate: acumularea avuției înseamnă răpirea de bani de la alții, demnitățile presupun umilința față de cei puternici, puterea înseamnă expunerea la pericolele vicleniei celor supuși, gloria
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
însă în putință să le obțină deodată, ceea ce înseamnă că el se mulțumește doar cu una singură din multele părți ale acestui întreg. Va considera, însă, că acea parte pe care o obține poate substitui întregul: cel bogat va avea iluzia că banii înseamnă și glorie, cel puternic va avea iluzia că este și ferit de primejdii, etc. În mod iluzoriu, fiecare din aceste părți vor fi luate ca întreg. Aceasta este explicația falsei fericiri. Adevărata fericire nu poate fi cea
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
el se mulțumește doar cu una singură din multele părți ale acestui întreg. Va considera, însă, că acea parte pe care o obține poate substitui întregul: cel bogat va avea iluzia că banii înseamnă și glorie, cel puternic va avea iluzia că este și ferit de primejdii, etc. În mod iluzoriu, fiecare din aceste părți vor fi luate ca întreg. Aceasta este explicația falsei fericiri. Adevărata fericire nu poate fi cea înțeleasă parțial ci numai cea completă. Fericirea completă, adică desăvârșită
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
poate fi cea înțeleasă parțial ci numai cea completă. Fericirea completă, adică desăvârșită, este, cum se va arăta în argumentul ontologic descris mai jos, fericirea înțeleasă substanțial, nu predicațional, adică fericirea ca Dumnezeu. Ceea ce nu înseamnă că, sub feluritele lor iluzii, oamenii nu caută acel întreg numit „bine”, chiar dacă îl înțeleg greșit. Așa de mare este puterea naturii, încât, indiferent cât de variate ar fi părerile oamenilor, ele sunt de acord în alegerea binelui ca țel, se conchide, de data aceasta
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
existe ca o "aspirație", uneori eroică și plină de candoare, impresionantă ca "entuziasm" în ceace putea fi "cultivarea filmului ca "artă" cutezătoare și modernă, în posibilitatea de "dialog internațional". A existat delungul timpului tocmai acestui entuziasm dublat de multe, multe "iluzii pecuniare", dar care nu au putut înfrâna apariția, dezvoltarea și impunerea alături de alte cinematografii și a "cinematografiei românești", a filmului românesc. Doar atunci când statul a ajuns la concluzia că se află în posesia unui puternic mijloc de influență și de
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
de evenimente anterioare. Nici un miracol misterios sau eveniment pur întâmplător nu are loc. Dacă a existat vreodată un eveniment indeterminist de la începutul timpului, atunci determinismul este fals. Principala consecință a filozofiei deterministe este că liberul arbitru (voința liberă) devine o iluzie, cu excepția definiției din compatibilismul strict. Conform credinței populare, determinismul afirmă că toate evenimentele viitoare au fost deja predeterminate și vor avea loc în mod obligatoriu (poziție cunoscută sub numele de fatalism); , iar metafizicienii încă dezbat această problemă. ul este asociat
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
acest lucru. În timpul ultimilor săi ani, mai ales după moartea lui Hephaestion, Alexandru a început să prezinte semne de megalomanie și paranoia. Realizările sale extraordinare, împreună cu propriul său sentiment inefabil al destinului și lingușirea tovarășilor săi, pot fi combinate cu iluziile sale de grandoare care sunt ușor vizibile în testamentul său, precum și dorința sa de a cuceri lumea. El pare să fi crezut ca el însuși este un zeu, sau cel puțin a încercat să se divinizeze. Mama sa, Olimpia, întotdeauna
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Piotr, se întoarce din străinătate în micul oraș de provincie de lângă moșia Skvoreșniki. Este însoțit de un cortegiu de personaje sinistre care planifică să destabilizeze imperiul pentru a instaura un nou regim, de tip socialist. Piotr le creează camarazilor săi iluzia că grupul lor se află într-o rețea internațională complexă și o manipulează abil pe soția guvernatorului gubernial, Iulia Mihailovna Lembke, o femeie de altfel bine-intenționată. Scopurile lui Piotr Verhovenski sunt destul de vagi: el vrea să instaureze o nouă ordine
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
arta lui Seurat, își are omologul literar în "Ulise" și, mai ales, în "Veghea lui Finnegan"; într-adevăr, urzeala acestei din urmă lucrări (precum și metoda compoziției) este complet poantilistă.” Realismul lui Joyce are, înainte de toate, o sorginte ibseniană, prezentând distrugerea iluziilor și idealurilor umane în fața realității implacabile: Această nevoie de a prezenta nemijlocit realitatea l-a condus pe Joyce spre noi forme de expresie care au redefinit relația dintre textul literar și conținut. Limbajul din "Portret al artistului în tinerețe" evoluează
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ale altor consumatoare . Nu are nici o relevanță împrejurarea că consumatorul are alegerea între două prețuri, unul redus dacă procura și alți clienți și celălalt normal. Procedeul este neonest și prejudiciază deopotrivă pe ceilalti comercianți că și pe consumatori, insuflandu-le iluzia că astfel ar dobândi mărfuri sau alte servicii în condiții avantajoase. Premii și cadouri : Conform dispozițiilor art. 4 lit. e al Legii nr. 11/19 constituie contravenție încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar urma să primească un premiu, care
Concurență neloială () [Corola-website/Science/298754_a_300083]
-
percepție, din condiția „vizuală” a operei un principiu de formare și existență a creației. Metoda de bază constă în folosirea formelor geometrice abstracte și a suprafețelor colorate, pentru a provoca în ochii privitorului efecte de mișcare și vibrație prin tehnica iluziilor optice. Înglobată adeseori în cinetism (engleză: "kinetic art"), op-artul își are rădăcinile în preocupările futurismului și constructivismului de redare a mișcării, ca și în cercetările percepției întreprinse de Piet Mondrian sau de artiștii de la "Bauhaus". Un precursor al op-artului poate
Op-art () [Corola-website/Science/298901_a_300230]