14,117 matches
-
ca proces psihic specific uman, cât și necesitatea educării acestui proces: proces analog cu gândirea, căci operează cu imagini mintale de combinare sau construcție imagistică; proces ce tinde spre producerea noului (reconstituiri intuitive, planuri iconice sau proiecte posibile); tipuri de imaginație întâlnite și formate ca urmare a unui antrenament susținut. 4. Rolul basmului în educarea imaginației debilului mintal și posibilitățile lui de a-l înțelege și reflecta: își lărgește posibilitatea de cunoaștere și transformare a realității; apar și plăsmuiri eronate, în
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
căci operează cu imagini mintale de combinare sau construcție imagistică; proces ce tinde spre producerea noului (reconstituiri intuitive, planuri iconice sau proiecte posibile); tipuri de imaginație întâlnite și formate ca urmare a unui antrenament susținut. 4. Rolul basmului în educarea imaginației debilului mintal și posibilitățile lui de a-l înțelege și reflecta: își lărgește posibilitatea de cunoaștere și transformare a realității; apar și plăsmuiri eronate, în nonconcordanță cu realitatea; rolul analizei și sintezei imaginilor memoriei și posibilitatea recombinării lor, care la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
realității; apar și plăsmuiri eronate, în nonconcordanță cu realitatea; rolul analizei și sintezei imaginilor memoriei și posibilitatea recombinării lor, care la debilul mintal are un aspect specific având în vedere, în principal, specificul gândirii lui și interdependența între gândire și imaginație; însăși combinările se fac după o schemă logică, dar la debilul mintal se exprimă în formă intuitiv-concretă și adesea nu sunt în raport cu necesitățile activității, la acesta predomină visarea; lumea imaginară este totodată o modalitate de a fi, iar educatorul are
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
unul sau mai mulți stimuli ce produc aceeași reacție și invers, divergent = în sensul producerii de idei destul de libere, elaborând o pluralitate de ipoteze și admițând ca valabile mai multe soluții). 5. Ipoteza propusă: punerea în evidență a potențialului de imaginație și dacă bogăția și flexibilitatea imaginației influențează dezvoltarea intelectuală și poate deveni un indicativ al acesteia: experiența confirmă că atât basmele cât și povestirile contribuie la dezvoltarea intelectuală, în mare măsură, prin cunoașterea mediului înconjurător, dezvoltarea potențialului senzorial, al gândirii
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
produc aceeași reacție și invers, divergent = în sensul producerii de idei destul de libere, elaborând o pluralitate de ipoteze și admițând ca valabile mai multe soluții). 5. Ipoteza propusă: punerea în evidență a potențialului de imaginație și dacă bogăția și flexibilitatea imaginației influențează dezvoltarea intelectuală și poate deveni un indicativ al acesteia: experiența confirmă că atât basmele cât și povestirile contribuie la dezvoltarea intelectuală, în mare măsură, prin cunoașterea mediului înconjurător, dezvoltarea potențialului senzorial, al gândirii critice, al emotivității, voinței, curajului, perseverenței
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
acesteia: experiența confirmă că atât basmele cât și povestirile contribuie la dezvoltarea intelectuală, în mare măsură, prin cunoașterea mediului înconjurător, dezvoltarea potențialului senzorial, al gândirii critice, al emotivității, voinței, curajului, perseverenței, caracterului. dezvoltă flexibilitatea și originalitatea gândirii, dar coeficientul de imaginație singur nu poate fi un indicativ specific activității intelectuale. 5. Mijloace metodologice de prezentare a basmelor: prezentarea imaginilor concomitent cu povestirea, anterior povestirii sau după povestire; procedee pentru educarea capacității lor de reprezentare, reproiectare, de prevedere și creare de imagini
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
bine delimitate și demonstrate științific (exemplu: eliberarea unor cantități mai mari de endorfine în timpul mișcărilor corpului stimulează relaxarea și oferă dispoziții energice); din punct de vedere psihic, efectele mișcării asupra creșterii eficienței în diferitele procese psihice (gândire, creativitate, voință, memorie, imaginație) a fost, de asemenea, dovedite științific: din punct de vedere psiho-afectiv și al relației fizic psihic, mișcarea ar fi elementul care ar susține dualitatea „corp - minte” (mens sana in corpore sano). Mișcarea, prin generarea de senzații simple și complexe, favorizează
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
efect de „învăluire”, care îl conduce „spre o înțelegere superioară”, deoarece „învăluirea presupune participare, comuniune, consens liturgic”. Relația dintre autor și cititor este integratoare. În plină ofensivă a „gândirii slabe”, S. reactualizează, atât în eseuri cât și în proza de imaginație, tipul de creator vizionar. Considerat în raport cu generația sa, el este un solitar. Nu însă unul indiferent, ci definindu-se prin distanțare și diferențiere polemică. Încă de la romanul Vântul sau țipătul altuia scriitorul contestă statutul și finalitatea literaturii ca pură „aventură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
imperativele "vieții ca o pradă" este mai mult decît sugestiv sugerată de un proverb rundi: "Omul care nu minte nu-și poate hrăni copiii". Minciuna ca joc (întrecere, competiție, luptă etc.) asociază capacitatea de a minți cu virtutea inteligenței, a imaginației și a creativității, a inventivității și talentului etc., pusă atît în slujba binelui (să ne amintim de cîte ori eroii pozitivi nu sînt obligați să înșele), cît și a răului. Pentru homo ludens, cum notează Huizinga, pentru omul care luptă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
faptul că subiectul ne poate minți". Același sentiment a fost exprimat într-un mod mai elegant în secolul al XVI-lea de către Bartholomaeus Ingannevole, care scria: a spune că n-ai mințit niciodată e ca și cum ai admite că n-ai imaginație, singurul lucru pe care Dumnezeu l-a dat omului pentru a-l face diferit de restul animalelor de pe pămînt. (Kerr 1990:100) Probabil că această percepere a minciunii ca dovadă a libertății și imaginației este ceea ce explică atracția magnetică a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca și cum ai admite că n-ai imaginație, singurul lucru pe care Dumnezeu l-a dat omului pentru a-l face diferit de restul animalelor de pe pămînt. (Kerr 1990:100) Probabil că această percepere a minciunii ca dovadă a libertății și imaginației este ceea ce explică atracția magnetică a nenumăratelor minciuni, atît la nivel elevat, cît și la nivelul omului de rînd (de ex. Jones 1984). Kerr (1990:99-101) include în antologia sa unicul fragment rămas din ceea ce el numește prima carte a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
susține că a minți este un element esențial al dezvoltării conștiinței și independenței este aplicată și vieții adulte de către romancierul David Malouf (1976:170). El își încheie romanul Johnno, al cărui personaj central este un mincinos notoriu și plin de imaginație, prin spusele: Poate că, la urma urmei, ne definim chiar prin minciunile pe care le spunem. Și, uneori, ele ne oglindesc personalitatea mai bine decît cele mai sincere încercări ale noastre de a spune adevărul. Studiile cu caracter favorabil efectuate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o impresie greșită asupra a ceea ce se petrece. Părerea lui este că nu toți cei care induc în eroare spun și minciuni; exemplele variate de înșelătorii ce apar în viața de toate zilele, pe care el le oferă, demonstrează bogăția imaginației ființei umane, însă ne îndepărtează mult de scopul acestui studiu. Într-o lucrare amintită mai devreme, Chisholm și Feehan (1977) studiază diferența dintre minciuni și înșelătorii. Ei identifică opt modalități prin care o persoană o poate induce în eroare pe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciunii patologice", Marcel Eck (1970:78ff.), psiholog pediatru, folosește termenul "mitomanie", lansat de Dupré (1905) pentru a se referi la o "tendință patologică, mai mult sau mai puțin voluntară și conștientă, de a minți și de a construi povești cu ajutorul imaginației". Aducînd drept argument cazuri studiate, Eck (1970:81) subliniază faptul că "în mitomanie dorința de a atrage atenția predomină, comparativ cu dorința de a induce în eroare". Astfel asistăm la paradoxul că, deși intenția de a păcăli este trăsătura esențială
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
similară în toate culturile. Ackerman (1990:3) relatează că în mijlocul unui grup de metiși din Peru care vorbeau dialectul Quechua și printre care ea a lucrat ironia este un fel de joacă, ce folosește minciuna ca pe un exercițiu al imaginației și care testează naivitatea ascultătorului. Nesinceritatea este o parte importantă a procesului de socializare al copiilor, iar eu n-am auzit niciodată de situații în care membrii acestei populații și-ar fi pedepsit copiii că au spus minciuni. Ackerman (1990
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
O modalitate prin care copiii învață să se folosească din plin de limbaj pentru a minți este prin intermediul fanteziei verbale. Cu o sută de ani în urmă, Compayré (1902:197), scria, cu privire la copilul mic: Cînd începe să i se dezvolte imaginația, îl încîntă orice este fabulos și cuvintele sînt pentru el obiect de joacă, la fel ca groapa cu nisip... el vorbește fără să țină cont de realitate... În același mod, Dunn (1980:205) descrie felul în care, în limbajul copiilor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fonduri; ne vom referi la acestea în capitolul 9. Recunoașterea legăturii dintre fantezie și nesinceritate nu se limitează numai la psihologii dezvoltării mintale care au o orientare mai liberală; relația este observată și de membrii unor sub-culturi în care exercițiul imaginației este dezaprobat. John și Elisabeth Newson (1968:189) notează că în rîndul clasei muncitoare din Anglia anului 1960, un număr mic de mame nu aveau încredere în "imaginația care, după părerea lor, poate să îl determine mai tîrziu pe copil
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
liberală; relația este observată și de membrii unor sub-culturi în care exercițiul imaginației este dezaprobat. John și Elisabeth Newson (1968:189) notează că în rîndul clasei muncitoare din Anglia anului 1960, un număr mic de mame nu aveau încredere în "imaginația care, după părerea lor, poate să îl determine mai tîrziu pe copil să-și ia obiceiul de a fi nesincer". O femeie din această categorie, care aproape sigur nu știa de atitudinea lui Platon (1966, Cărțile 2 și 10) care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poate să îl determine mai tîrziu pe copil să-și ia obiceiul de a fi nesincer". O femeie din această categorie, care aproape sigur nu știa de atitudinea lui Platon (1966, Cărțile 2 și 10) care condamna scriitorii plini de imaginație, spunea că încercase să-și împiedice copilul de patru ani să mai povestească lucruri inventate, "deoarece nu voiam să treacă de la o povestire imaginată la o minciună în toată legea pentru că nu este o prea mare diferență între ele". Punctul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
uniformă pentru toate comunitățile, există diferențe semnificative de la o cultură la alta în modul în care această capacitate este folosită. În Anglia, fantezia este privită altfel de fiecare clasă socială, mamele din clasa de mijloc din Nottingham încurajînd mai mult imaginația copiilor decît cele din clasa muncitoare; aceste descoperiri s-au repetat uin deceniu mai tîrziu, în Leeds, odată cu cercetările întreprinse de către Dunn (1980:210-211). Nu este însă clar dacă diferă și atitudinile față de minciună. Reacțiie părinților la fanteziile copiilor nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
contrast pare să fie reperat mai repede. Încă de mici, copiii din Occident sînt nevoiți să deosebească vacile care zboară peste Lună de vacile adevărate și farfuriile care au picioare și vorbesc, de farfuriile obișnuite din realitate. Discutînd despre dezvoltarea imaginației, Repina (1971: 263) relatează: Cercetările efectuate de autori sovietici, ca de altfel și străini, arată faptul că oricît de vie ar fi imaginația unui copil, el distinge cu ușurință lumea fanteziei de lumea reală. Totuși, dacă majoritatea copiilor reușesc să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vacile adevărate și farfuriile care au picioare și vorbesc, de farfuriile obișnuite din realitate. Discutînd despre dezvoltarea imaginației, Repina (1971: 263) relatează: Cercetările efectuate de autori sovietici, ca de altfel și străini, arată faptul că oricît de vie ar fi imaginația unui copil, el distinge cu ușurință lumea fanteziei de lumea reală. Totuși, dacă majoritatea copiilor reușesc să diferențieze cele două domenii, cum se face că majoritatea părinților reușesc să-i determine să creadă în Moș Crăciun sau în renii zburători
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
El afirmă că: Ficțiunea era o deghizare față de cei care căutau același refugiu, aceeași himeră sau aceeași fantezie sexuală. A dezinforma, a nu spune întreg adevărul, era o necesitate vitală de detașare. Selecția naturală îl favorizează întotdeauna pe cel cu imaginație bogată. Însă cînd Steiner, cîteva paragrafe mai devreme, vorbește despre "creativitatea falsului" și sprijină viziunea lui Nietzsche asupra divinului minciunii, el riscă să fie criticat pentru stilul prețios, lucru pe care chiar îl face Max Black (1983:135). În orice
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
oară în 1516, unii cititori au luat, în serios existența republicii insulare ideale, într-o asemenea măsură încît să discute posibilitatea trimiterii unor misionari care să convertească acea populație la creștinism. Majoritatea alegoriilor au fost considerate mai degrabă produse ale imaginației decît ale istoriei. Argumentele care susțin adevărul propriu-zis al Bibliei se leagă mai mult de precizia relatării Facerii sau de vîrsta lui Matusalem decît de existența reală a Fiului Rătăcitor sau a Bunului Samaritean. Chiar colegii baptiști ai lui John
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fie ele scrise sau spuse (Hewitt și Stokes 1975). Dezmințirile ce susțineau că nici unul dintre personajele prezente în text nu avea vreo legătură cu o persoană reală, în viață sau decedată, aveau scopul de a evidenția distanța dintre realitate și imaginație, și pentru a oferi o oarecare protecție autorilor, editorilor și tipografilor împotriva acuzațiilor de calomnie. Cea mai simplă dezmințire este afirmația: "Toate personajele sînt imaginare" (e.g. Gordon 1957:6). Uneori sînt adăugate și detalii pentru a clarifica mesajul. De exemplu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]