15,723 matches
-
ce se macerau în apă timp de o noapte, iar sucul rezultat era folosit drept vin liturgic. De obicei, vinul folosit e fermentat, dar gradul de fermentare n-a fost niciodată o cauză de discuție. Începând cu conciliul tridentin, ritul latin a pus o nouă problemă: credincioșii nu mai aveau dreptul de a se cumineca din potir, acesta fiind rezervat doar clerului. După conciliul Vatican II, se permite din nou împărtășirea sub ambele elemente, dar nu e o obligație. Dacă pâinea
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
a fost deplasat de la locul lui obișnuit, fiind pus înaintea liturghiei cuvântului, în cadrul unei ceremonii numite proscomidie. În anumite rituri nu se folosesc pâini întregi ci, din cauza lipsurilor din Evul Mediu, se taie doar câteva părticele din pâine. În ritul latin, de multe ori, se aduc prefabricate, lucru cu care liturgiștii nu sunt de acord. Vezi și articolele principale: ofertoriu și proscomidie. Anafora e o rugăciune lungă, rostită de președintele adunării, în cadrul căreia îi mulțumește lui Dumnezeu pentru creațiune și pentru
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
fost adesea menționate în scris în timpul Evului Mediu. Datorită lipsei de materiale scrise în limba galilor, se presupune că păgânii celți nu știau, în mare parte să scrie - deși o formă de scriere în galeză cu caractere din alfabetul grec, latin sau etrusc a fost folosită. Cea mai veche mărturie a culturii celtice antice a fost descoperită lângă Hallstatt, lângă Salzburg, Austria, datată în anul 700 î.Hr. Gaius Iulius Cezar atrestă știința de carte a galilor, dar scrie de asemenea că
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
au existat istorici proveniți din est, ca istoricul fenician Sanchuniathon, dar care este considerat semi-legendar, iar scrierile atribuite lui sunt fragmentate. Au mai fost și alți istorici târzii de origine palestiniană, precum Philo din Byblos sau Eusebiu din Cezareea. Istoriografia latină a fost inspirată după istoriografia greacă în privința concepției generale și a metodelor utilizate în redactarea lor. Preocuparea romanilor pentru trecut era veche și a constituit una dintre îndeletnicirile spirituale de bază, întâlnite încă în creațiile orale, datorită bogatei și spectaculoasei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
începe cu Aeneas și se termină cu lupta lui Hanibal) în greacă; Cato cel Bătrân (234-149 î. e.n.) a fost consul și cenzor în Roma.A organizat un program politic împotriva luxului și a fost autorul primei opere scrise în limba latină - "Originis" (170 î.e.n.). Din opera sa s-au păstrat 100 pagini de fragmente. Cicero, cunoscutul retor și filosof roman, a scris lucrări cu caracter filosofic ca: "De republica" (Despre stat) - dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
creștini, el fiind păgân. De asemenea, acordă atenție și altor popoare germanice, în special goților. A scris "Res Gestorum Libri", ce continua opera lui Tacitus, cu perioada 96-378, când Valens moare în Bătălia de la Adrianopol, cu goții. Scrisă în limba latină, cartea a apărut după 390. În China, Istoria Clasică este una din cele cinci texte chineze clasice și una din cele mai timpurii istorisiri din China. Analele Primăverii și Toamnei, cronicile oficiale ale statului Lu, acoperă perioada 722-481 î.e.n., fiind
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ce avea să fie continuat timp de 1000 de ani), care începe cu Facerea Lumii, calculată de Eusebiu în 5198 î.Hr. Versiunea integrală în limba greacă s-a pierdut, păstrându-se, în schimb, fragmente de la autorii bizantini, fragmente în limba latină și o variantă în limba armeană. Augustin de Hipona ( 354- 430) a fost episcop de Hippo în Africa de Nord. A scris o lucrare importantă: "De civitate dei", în care arată înfruntarea dintre cetatea lui Dumnezeu și cetatea oamenilor, încheiată cu victoria
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cele religioase; 30% - literatură și istorie; 25% - juridice și științifice; din toate acestea, 77% erau în latină. În secolul XVI se tipăresc între 150 și 200 de milioane de cărți. Până la 1700 existau 2.5 milioane de cărți ale autorilor latini și greci: Sallustius, Caesar, Curtius Rufus, Suetonius, Titus Livius, Tacitus, Plutarh, Herodot, Tucidide, Polybius. Descoperirea Americii naște ideea unității speciei umane, după ce, inițial, s-a considerat că indienii americani nu sunt oameni. Civilizația europeană devine conștientă de pluralitatea lumilor, apărând
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
cu Statul Papal. Acolo, el publică o lucrare prin care demonstrează că „Donația lui Constantin” - document ce stătea la temelia drepturilor Statului Papal, este un fals, fiind scris în secolul VIII, nu în secolul IV, principala argumentație ținând de limba latină utilizată. În 1444 vizitează Roma, dar este nevoit să fugă, dar papa Nicolae al-V-lea (1397-1447), în 1455, îl primește în Curie și îl numește secretar apostolic. Leonardo Bruni (1370-1444) umanist, istoric, cancelar al Florenței, a scris lucrarea "Istoria
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și diplomaticii, a scris despre "Viețile Sfintilor Benedictini", în 1668, și a editat " Opera Sfântului Bernand". În 1681 a scris "De re diplomatica", în care a abordat problemele privind diferite tipuri de scrieri medievale și manuscrise, fiind, astfel, fondatorul paleografiei latine. Ludovic al XIV-lea l-a trimis să călătorească în Europa pentru a achiziționa manuscrise rare pentru biblioteca regală. Bernard de Montfaucon (13 ianuarie 1655-21 decembrie 1741) a fost călugăr și savant benedictin, unul dintre fondatorii paleografiei, a scris "Antichitatea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
edict din epoca ptolemaică, dat de Ptolemeu al V-lea și scris în limba "zeilor", limba poporului și "limba cuceritorilor greci". A mai folosit transcrierile grecești ale numelor proprii din istoria Egiptului. A fost un geniu în ceea ce privește cunoașterea limbilor, franceză, latină, greacă, idiș, aramaică, pahlavi, siriană, caldeeană, persană, chineză și coptă. În 1824 a publicat lucrarea "Sistemul scrierii hieroglifice". Interesul pentru egiptologie a debutat în Franța după expediția lui Napoleon în Egipt. Champollion a călătorit în Egipt în anii 1828-1829. Sir
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
neregularități. LFN sună că italiană sau spaniolă și este bazată pe limbi romanice creole. LFN se scrie fonetic, fără neregularități și fără reguli specifice (ca acelea din franceză, unde de exemplu "ou" se citește ). LFN folosește 21 litere din alfabetul latin sau alfabetul chirilic și prezintă o legatura biunivoca între sunete și literele scrise, astfel încât nu vor exista cazuri că în limba engleză, unde două cuvinte scrise diferit se pot pronunța la fel ("night" - "knight") sau două cuvinte scrise identic se
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
romanice (italiană, spaniolă, română, franceza, portugheză) gramatică este mai grea prin existența conjugării verbelor și prin existența genurilor la fiecare substantiv. Alt exemplu unde LFN are un avantaj este față de limbă engleză, care prezintă cea mai neregulata utilizare a alfabetului latin dintre toate limbile europene. Pentru a citi în engleză trebuie cunoscută pronunția fiecărui cuvânt în parte, de exemplu litera "a" din cuvinte precum: "fâț", "fâțe", "grass", "clean", "dark" corespunde unor sunete distincte. Dr. C. George Boeree a început să lucreze
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
constituționale, măsură de precauție care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prințului pământean Alexandru Ioan Cuza. Pseudonimul literar al reginei Elisabeta I a României era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin „Cântecul pădurii”. Maiestatea Sa se fotografia în fața mașinii de scris și este cunoscut faptul că în prima reclamă publicitară din lume de tip testimonial pentru o companie producătoare de mașini de scris apărea chiar regina României. Casa regală a
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
vechi peninsulare si a falezei Regina Carmen Sylva și-a devotat întreaga viață desăvârșirii spirituale și carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă și perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză și română. Cunoștea la perfecție limba latină și limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărți cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Mihai Eminescu. Mite era cumnata lui Titu Maiorescu, și a devenit eroina principală a unui roman de dragoste scris
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
școala dominicană de la Köln, unde a studiat din 1248 până în 1252 cu Albertus Magnus. Sub influența lui, Toma a învățat să aprecieze geniul enciclopedic al lui Aristotel, ale cărui lucrări complete deveniseră abia cu puțin timp înainte disponibile în traducere latină. Era un elev tăcut și meditativ, avea o constituție masivă, era lent în mișcări și imperturbabil de calm; colegii îl tachinau spunându-i "Bou Taciturn" însă erau plini de admirație pentru notițele lui. "Acest bou taciturn va umple întreaga lume
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
domină Italia și papalitatea. Forma "Sfântul Imperiu Roman" a fost atestată din 1254. În decretul de pe urmă Dietei din Cologne din 1512, numele a fost oficial schimbat în Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană. (germană: Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation, latină: Imperium Romanum Sacrum Nationis Germanicæ), fiind utilizat pentru prima dată în anul 1474. Noul titlu a fost adoptat parțial din cauza pierderii teritoriilor italiene și burgunde de către Imperiu în secolul al XV-lea, dar sublinia importanța statelor germane imperiale în conducerea
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
denumit si Charlemagne - 742/814) cu ocazia Crăciunului din anul 800, de către papa Leon al III-lea și a durat până la abdicarea lui Francisc al II-lea, în anul 1806, în timpul războaielor napoleonene. Limba oficială a imperiului a fost limba latină, alături de care germana a fost ridicată la statut oficial de-abia în timpul domniei lui Iosif al II-lea, împărat romano-german. Alături de latină și germană (cu toate dialectele sale), în imperiu erau utilizate și limbile franceză, italiană și cele slave. În
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
lui Francisc al II-lea, în anul 1806, în timpul războaielor napoleonene. Limba oficială a imperiului a fost limba latină, alături de care germana a fost ridicată la statut oficial de-abia în timpul domniei lui Iosif al II-lea, împărat romano-german. Alături de latină și germană (cu toate dialectele sale), în imperiu erau utilizate și limbile franceză, italiană și cele slave. În 887, regele franc, Carol cel Gros a fost înlocuit de fratele său, Arnulf de Carinthia, ales ca rege al Franciei răsăritene, domniind
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
aducerea sub vasalitate a lui Richard I Inima de Leu al Angliei și a regelui Poloniei, precum și tratativele nereușite duse cu regii Castiliei și Aragonului, dar încununate de succes cu sarazinii din nordul Africii și Baleare, și cu unele regate latine din Orient, proiectul de recucerire a Pământului Sfânt și căsătoria unuia dintre frații săi cu o prințesă bizantină, după cruciadă din 1195 împotriva Imperiului Bizantin au accentuat îngrijorarea papei.Dar moartea prematură a împăratului și dificultățile succesiunii sale au redat
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
de Inocențiu al III-lea, Frederic a reluat vechiul proiect al teocrației imperiale, conferindu-i o amprenta personală. Avea o inteligență superioară și o cultură vastă în ciuda unei copilării neglijate și a unei educații aleatorii. Vorbea italiana, araba, precum și greaca, latina și ebraica, dar nu știa germana. A scris în limba latină un tratat despre șoimi și a compus poeme în italiană și provensală. Avea o mare curiozitate pentru operele filosofilor greci și arabi, pentru fenomenele naturale, științe, zoologie și anatomie
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
teocrației imperiale, conferindu-i o amprenta personală. Avea o inteligență superioară și o cultură vastă în ciuda unei copilării neglijate și a unei educații aleatorii. Vorbea italiana, araba, precum și greaca, latina și ebraica, dar nu știa germana. A scris în limba latină un tratat despre șoimi și a compus poeme în italiană și provensală. Avea o mare curiozitate pentru operele filosofilor greci și arabi, pentru fenomenele naturale, științe, zoologie și anatomie. Era tolerant cu evreii și musulmanii. Întreținea relații bune cu sultanul
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
confidentă până la moartea sa în 1565, când va fi înlocuită de Blanche Parry. Catherine Champrenowne o învață pe Elisabeta patru limbi: franceză, italiană, flamandă și spaniolă. În 1544 când William Grindal devine tutorele ei, Elisabeta știe să scrie în engleză, latină și italiană. Sub supravegherea lui Grindal, un profesor talentat, ea face progrese în greacă și latină. După moartea lui Grindal în 1548, educația ei trece în grija lui Roger Ascham, un simpatic profesor care este de părere că studiul trebuie
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
iar Elisabeta este încoronată la Westminster Abbey de episcopul de Carlisle, o figură puțin importantă, iar comuniunea este celebrată de capelanulul ei personal pentru a evita să fie celebrată cu ritualul catolic. Încoronarea Elisabetei va fi ultima celebrată cu ritualul latin: următoarele încoronări se vor desfășura cu ritualul în limba engleză. Mai târziu ea îl va convinge pe preotul mamei sale Mathew Parker, să devină primul arhiepiscop de Canterbury. Convingerile personale religioase ale Elisabetei I au fost mult dezbătute de către cercetători
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
care ține pe lîngă el un călău „pierzător de oameni”, credulitatea lui Vasile Lupu apare în antiteză cu ipocrizia sfetnicului său Gheorghe Ștefan etc; d) stilistica frazei: fraza este lungă și plină de cadențe, cu verbul la sfîrșit, după model latin. • "De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor" - lucrare neterminată, păstrată în 29 de copii manuscrise și publicată pentru prima dată de M. Kogălniceanu în 1852, are un caracter savant și o noblețe a ideilor care o va
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]