14,670 matches
-
clasă, 6 laboratoare ( 3 de informatică, fizică, chimie, biologie), cabinete de istorie, literatura română, o sală și trei terenuri de sport. Din anul școlar 2001-2002, la a 50-a aniversare, Liceul Teoretic din Urziceni a primit numele marelui profesor de matematică și informatică, Grigore Moisil. În anul 2006 s-a deschis oficial site-ul liceului, ce conține descrierea liceului, oferta educațională, date despre concursuri și Școala de vară "Grigore Moisil", un forum, și o secțiune pentru revista liceului, "Excelsior", care conține
Liceul Teoretic „Grigore Moisil” Urziceni () [Corola-website/Science/310879_a_312208]
-
își exprimă atracția față ea, dar acest lucru nu se rezolvă pentru că ei dispare după două apariții în prima serie. Pe lângă citit, Ami joacă șah și practică înotul în scopul de a se relaxa. Ea iubește toate materiile, în special matematică. Alimentele ei preferate sunt sandviș, anmitsu (un fel de salată de fructe japoneză) și urăște seriola japoneză (un pește osos). Alte plăceri includ pisicile, culorile acvamarin și albastru, floarea preferată este nymphaeaceae și piatra prețioasă este safirul. Ami este una
Ami Mizuno () [Corola-website/Science/310889_a_312218]
-
(în ; n. 25 ianuarie 1736, Torino - d. 10 aprilie 1813, Paris) a fost un matematician și astronom francez de origine italiană, care a adus numeroase contribuții în matematică și mecanică, fiind considerat cel mai mare matematician al secolului al XVIII-lea. Napoleon l-a supranumit „"piramida grandioasă a științelor matematice"”. S-a născut la Torino, în Italia, ca Giuseppe Luigi (Lodovico) Lagrangia. Tatăl său, care avea o funcție
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
că tânărul Lagrange a fost nevoit să se descurce prin propriile puteri. Încă din tinerețe, Lagrange a dovedit un interes deosebit pentru limbile clasice și astfel face cunoștință cu operele științifice ale lui Euclid și Arhimede. Dar adevăratul interes pentru matematică i se deschide la Colegiul din Torino, unde are de-a face cu o publicație de-a lui Edmond Halley care îi deschide interesul pentru acest domeniu, în special pentru geometrie, spre nemulțumirea tatălui său care dorea ca el să
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
de-a lui Edmond Halley care îi deschide interesul pentru acest domeniu, în special pentru geometrie, spre nemulțumirea tatălui său care dorea ca el să urmeze avocatura. La vârsta de 19 ani (în 1755) obține un post la catedra de matematică a Școlii Regale de Artilerie din Torino. Tot aici și-a publicat primele sale lucrări din domeniul ecuațiilor diferențiale și calculului diferențial. În 1757, Lagrange a figurat printre fondatorii Academiei din Torino. În 1766 Lagrange părăsește orașul natal stabilindu-se
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
primele sale lucrări din domeniul ecuațiilor diferențiale și calculului diferențial. În 1757, Lagrange a figurat printre fondatorii Academiei din Torino. În 1766 Lagrange părăsește orașul natal stabilindu-se la Berlin, unde este numit în funcția de director al departamentului de matematică al Academiei din Berlin, succedându-i lui Euler. Regele Frederic al II-lea al Prusiei dorea astfel ca „cel mai mare rege al Europei” să îl aibă pe „cel mai mare matematician al Europei”. Un an mai târziu (în 1767
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
mare matematician al Europei”. Un an mai târziu (în 1767), Lagrange s-a căsătorit, dar nu a avut copii. A urmat o perioadă de douăzeci de ani în care a publicat asiduu numeroase articole și cărți din diferite subdomenii ale matematicii și mecanicii: algebră, calcul infinitezimal, teoria probabilităților, teoria numerelor, mecanică teoretică, astronomie, mecanica fluidelor, cartografie etc. Se pot cita peste 80 de memorii științifice publicate de către Lagrange în această perioadă fecundă. Decesul soției sale (în 1783), îl deprimă însă foarte
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
cu Legiunea de Onoare de către Napoleon în 1808 și a devenit conte al Imperiului. a murit la Paris, în vârstă de 77 de ani, lăsând în urma lui o operă științifică ce a dus la progrese substanțiale în toate ramurile de matematicii și fizicii din acea epocă. Cunoscut îndeosebi pentru introducerea metodelor analitice în geometrie, el a obținut rezultate remarcabile în mai toate domeniile matematicii, publicând importante lucrări de geometrie, trigonometrie și mecanică. Este îngropat în Pantheonul din Paris. În matematică, Lagrange
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
ani, lăsând în urma lui o operă științifică ce a dus la progrese substanțiale în toate ramurile de matematicii și fizicii din acea epocă. Cunoscut îndeosebi pentru introducerea metodelor analitice în geometrie, el a obținut rezultate remarcabile în mai toate domeniile matematicii, publicând importante lucrări de geometrie, trigonometrie și mecanică. Este îngropat în Pantheonul din Paris. În matematică, Lagrange este considerat fondator al calculului variațiilor (simultan cu Euler) și al teoriei formelor pătratice. A demonstrat teorema lui Wilson pentru numere prime și
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
de matematicii și fizicii din acea epocă. Cunoscut îndeosebi pentru introducerea metodelor analitice în geometrie, el a obținut rezultate remarcabile în mai toate domeniile matematicii, publicând importante lucrări de geometrie, trigonometrie și mecanică. Este îngropat în Pantheonul din Paris. În matematică, Lagrange este considerat fondator al calculului variațiilor (simultan cu Euler) și al teoriei formelor pătratice. A demonstrat teorema lui Wilson pentru numere prime și conjectura lui Bachet referitoare la descompunerea unui număr întreg în patru pătrate perfecte. Numele lui apare
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
al calculului variațiilor (simultan cu Euler) și al teoriei formelor pătratice. A demonstrat teorema lui Wilson pentru numere prime și conjectura lui Bachet referitoare la descompunerea unui număr întreg în patru pătrate perfecte. Numele lui apare aproape peste tot în matematică. Astfel, este celebră teorema din teoria grupurilor care îi poartă numele, o altă teoremă referitoare la fracțiile continue, precum și ecuația diferențială a lui Lagrange. În analiza matematică el a dat formula restului pentru dezvoltările în serie Taylor, formula creșterilor finite
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
Hadamard, un profesor cu ascendență evreiască, și al soției acestuia, Claire Marie Jeanne Picard. A studiat la Liceul Charlemagne din Paris, unde tatăl său, Amédée Hadamard, era profesor de istorie, gramatică și literatură clasică. Paradoxal, la început era slab la matematică, dar continuând studiile la „Liceul Ludovic cel Mare”, unde se transferase tatăl său, termină studiile liceale (1883) cu notă maximă la matematică și mecanică. În 1884 intră la École normale supérieure („Școala Normală Superioară”) din Paris. Acolo i-a avut
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
tatăl său, Amédée Hadamard, era profesor de istorie, gramatică și literatură clasică. Paradoxal, la început era slab la matematică, dar continuând studiile la „Liceul Ludovic cel Mare”, unde se transferase tatăl său, termină studiile liceale (1883) cu notă maximă la matematică și mecanică. În 1884 intră la École normale supérieure („Școala Normală Superioară”) din Paris. Acolo i-a avut ca profesori pe Charles Hermite, Jean Gaston Darboux și Émile Picard, cel care l-a îndrumat spre lucrările de cercetare în domeniul
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
și mecanică. În 1884 intră la École normale supérieure („Școala Normală Superioară”) din Paris. Acolo i-a avut ca profesori pe Charles Hermite, Jean Gaston Darboux și Émile Picard, cel care l-a îndrumat spre lucrările de cercetare în domeniul matematicilor superioare. După absolvire (1888), lucrează ca profesor de matematică la diverse școli: "Liceul Saint-Louis" și "Liceul Buffon" (din 1890). Obține titlul de doctor în 1892, sub îndrumarea lui Émile Picard, cu o teză având ca subiect funcțiile definite prin serii
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
Școala Normală Superioară”) din Paris. Acolo i-a avut ca profesori pe Charles Hermite, Jean Gaston Darboux și Émile Picard, cel care l-a îndrumat spre lucrările de cercetare în domeniul matematicilor superioare. După absolvire (1888), lucrează ca profesor de matematică la diverse școli: "Liceul Saint-Louis" și "Liceul Buffon" (din 1890). Obține titlul de doctor în 1892, sub îndrumarea lui Émile Picard, cu o teză având ca subiect funcțiile definite prin serii Taylor: "Essai sur l'étude des fonctions données par
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
soția lui Alfred Dreyfus era fiica lui David Hadamard, un văr al lui Amédée Hadamard, tatăl lui Jacques), s-a angajat politic, din 1897, în recunoașterea drepturilor evreilor. În 1906 a devenit președinte al "Société mathématique de France" („Societatea de Matematici din Franța”). În 1909 a devenit profesor titular al catedrei de mecanică analitică și mecanică cerească de la Collège de France. Trei ani mai târziu, i-a succedat lui Henri Poincaré la Academia Franceză de Științe. A mai fost profesor și
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
semnalelor, compresia datelor etc. Tot numele său îl poartă „produsul lui Hadamard” a două serii, folosit la dezvoltarea în serie a funcțiilor meromorfe, precum și (o varietate Riemann completă, simplu conexă și de curbură strict negativă). Jacques Hadamard rămâne în istoria matematicii și pentru cunoscutele sale "Lecții de geometrie elementară", publicate începând din anul 1898, și care au cunoscut numeroase reeditări, atât în Franța, cât și în alte țări (printre care și România).
Jacques Hadamard () [Corola-website/Science/310917_a_312246]
-
în compania călugărilor și a discipolilor, făcând foarte rar vizite familiei sale din satul natal. Înclinația înnăscută pentru studiu și curiozitatea pentru lumea din jurul Tibetului l-au determinat să-și lărgească permanent cunoștințele - inclusiv studii de limba engleză, știință și matematici - însă partea cea mai importantă a educației sale a fost făcută în manieră tradițională tibetană (așa cum va descrie mai târziu în autobiografia sa). Scopul principal al sistemului tibetan constă în lărgirea și cultivarea minții printr-o mare varietate de cunoștințe
Dalai Lama () [Corola-website/Science/309568_a_310897]
-
Revoluției franceze, ca fiul cel mare al lui Louis François Cauchy și al lui Marie Madeleine Desestre. Tatăl ocupă diverse funcții fiind în relații cu Pierre Simon Laplace și cu Joseph-Louis Lagrange. Încă de mic manifestă un talent deosebit pentru matematică. Primul său învățător i-a fost tatăl - un catolic convins, cunoscut pentru concepțiile sale religioase. De altfel, și Cauchy va deveni mai târziu un apărător fidel al catolicismului. Datorită atașamentului față de monarhie, tatăl, împreună cu restul familei este nevoit să se
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
țară, unde continuă educația excepțională dată copiilor. În 1800 întreaga familie se reîntoarce la Paris, tatăl lui Louis fiind numit secretar al Senatului. La 13 ani, în 1802, la recomandarea lui Lagrange, profesor la École Polytechnique care descoperise talentul pentru matematică, Cauchy intră la École Centrale du Panthéon, cel mai bun liceu parizian din acea perioadă. Aici iese în evidență ca elev strălucit, cu rezultate remarcabile și în științele umaniste. Cu toatea acestea, Cauchy se pregătește pentru admiterea la École Polytechnique
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
des ponts et chaussées. La finalizarea studiilor, în 1810, intră ca inginer al căilor de comunicație din Cherbourg și la reconstrucția fortificațiilor. Din motive de sănătate, a fost nevoit să părăsească funcția de inginer și se dedică studiului și predării matematicii. Astfel, în septembrie 1812 se reîntoarce la Paris. Totuși, în primăvara anului viitor, la solicitarea inginerului Pierre-Simon Girard, participă la lucrările de la râul Ourcq. Dar, influențat de Lagrange și Laplace, ia hotărârea definitivă de a intra în învățământ. Începând cu
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
algebră, analiză matematică, mecanică și teoria probabilităților. Cauchy dă o fundamentare nouă analizei matematice. Definește riguros infinitul mic prin trecere la limită. A dat definiția continuității funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine fundamentate, că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au fost revizuite pe baza teoriei mulțimilor a lui Georg Cantor. Deși erau utilizate în calcule, seriile și
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
în sens orar, dar "R"' înseamnă fața din dreapta rotită în sens trigonometric. În jargonul pasionaților, o secvență de mutări memorată și care are un anumit efect asupra cubului se numește "algoritm". Această terminologie derivă din utilizarea termenului de "algoritm" din matematică, cu semnificația de listă bine definită de instrucțiuni pentru realizarea unui scop, pornind dintr-o stare inițială și trecând prin stări succesive bine definite, până la o stare finală dorită. Diferitele metode de rezolvare a cubului Rubik folosesc fiecare câte un
Cubul Rubik () [Corola-website/Science/309637_a_310966]
-
absența acestor dispozitive, funcția lor este preluată de oameni cu minți foarte dezvoltate, numiți mentați. În afara acestora, au apărut diverse organizații menite să umple locul ocupat anterior de "mașinile gânditoare". Doar două dintre ele au supraviețuit: Ghilda Spațială, specializată în matematică, care a monopolizat călătoriile spațiale realizate cu ajutorul navigatorilor, și puternicul ordin matriarhal numit Bene Gesserit, al cărei obiectiv principal îl constituie protejarea și evoluția rasei umane. Sursa abilităților lor este substanța numită mirodenia melanj, care se găsește doar pe planeta
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
Zalău. Pentru activitatea sa literară a obținut mai multe premii: Premiul Mihai Eminescu (1978, I, limba maghiară), Moștenirea Văcăreștilor (I, proză, 1991), Magyar Szó (Arcus, 1994, mențiune), Tribuna (Cluj, 1997, Festivalul de poezie “Orfeu"). În prezent, lucrează ca profesoară de matematică la Grupul Școlar "Octavian Goga" din Jibou (jud. Sălaj), unde a editat revista școlară "Fițuica" (1995-2003) și coordonează apariția revistei "Interferențe" (din 2004). Este căsătorită cu Györfi-Deák György, au doi copii: Géza György (1995) și Gergely (1997).
Simone Györfi () [Corola-website/Science/309747_a_311076]