13,778 matches
-
1240. Cu toate acestea, atunci când papă Inocențiu al IV-lea a impus interdictul asupra lui Frederic în 1245 și l-a declarat pe Conrad ca fiind depus, Henric Rașpe l-a sprijinit pe suveranul pontif, fiind în schimb ales de către papă că anti-rege al Germaniei la 22 mai 1246. Henric Rașpe l-a înfrânt pe Conrad în bătălia de la Nidda din august 1246, însă a murit câteva luni mai tarziu. Landgraful de Thuringia a fost succedat că anti-rege de către contele Willem
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
sprijinul unei flote venețiene și a reușit cu succes să îl împresoare pe Manfred și să exercite controlul asupra regiunii. În octombrie 1253, trupele sale au cucerit Napoli. Cu toate acestea, Conrad nu a reușit să îi spună pe sprijinitorii papei, iar suveranul pontif a oferit în schimb Sicilia lui Edmund Crouchback, fiul regelui Henric al III-lea al Angliei (1253). Conrad a fost excomunicat în 1254 și a murit de malarie în același an la Lavello, în provincia Basilicata. Mai
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
tranșată prin victoria de la Cassel a lui Robert, din februarie 1071, în care Arnulf a fost ucis, iar Richilda luată prizonieră. Războiul din Olanda și Frizia a devenit parte a unui conflict extins începând din 1075. Contextul era acela că Papa îl excomunicase pe împăratul Henric al IV-lea; episcopul de Utrecht îl sprijinea pe împărat, în vreme ce contele de Olanda susținea tabăra papei Grigore al VII-lea și pe anti-regele Rudolf. Pe când Robert era ocupat cu situația din Flanders, s-a
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
din Olanda și Frizia a devenit parte a unui conflict extins începând din 1075. Contextul era acela că Papa îl excomunicase pe împăratul Henric al IV-lea; episcopul de Utrecht îl sprijinea pe împărat, în vreme ce contele de Olanda susținea tabăra papei Grigore al VII-lea și pe anti-regele Rudolf. Pe când Robert era ocupat cu situația din Flanders, s-a încercat un efort de recuperare a Comitatului de Olanda și a altor teritorii aflate în posesia lui Willem de Utrecht. Poporul s-
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
Țara Sfântă în 1138, chiar în timpul acestui pelerinaj fiind născut primul lor fiu, Dirk, numit din acest motiv "Peregrinus", însă acesta a murit la vârsta de numai 12 ani. Pe drumul de întoarcere, în 1139, Dirk l-a vizitat pe papa Inocențiu al II-lea, căruia i-a solicitat ca abațiile de Egmond și Rijnsburg să fie trecute sub directa autoritate papală, cerere care i-a fost împlinită. În acest fel, Dirk a eliminat influența episcopului de Utrecht asupra acelor abații
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
fi exercitat inluență asupra soțului ei în ceea ce privește dotarea proprietăților bisericești, inclusiv a catedralei și mănăstirii din Bamberg. În 1014, Cunigunda a plecat împreună cu soțul ei la Roma, unde a fost încoronată ca împărăteasă, primind odată cu Henric coroana imperială din mâinile papei Benedict al VIII-lea. Pe parcursul domniei, ea a suferit de o gravă boală, drept pentru care a depus jurămîntul ca, în cazul recâștigării sănătății, să întemeieze o mănăstire benedictină de călugărițe la Kassel. La însănătoșire, ea și-a ținut cuvântul
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]
-
Astfel a rămas în mănăstire, îndeplinind munci caritabile, îngrijind pe cei bolnavi și trecându-și timpul cu rugăciuni. Ea a murit în 1040 și a fost înmormântată în catedrala din Bamberg alături de soțul ei. Cunigunda va fi canonizată ulterior, de către papa Inocențiu al III-lea, la 29 martie 1200.
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]
-
al VI-lea de Olanda, Sofia s-a implicat în edificare de noi biserici în abațiile de Egmond și Rijnsburg. În 1138, ea a efectuat un pelerinaj la Ierusalim împreună cu soțul ei. Pe parcursul călătoriei, ei l-au vizitat și pe papă la Roma. După moartea lui Dirk, Sofia a întreprins un pelerinaj și la Santiago de Compostela și alte două la Ierusalim, în 1173 și 1176. În timpul ultimei vizite, ea a murit în spitalul Sfintei Maria a teutonilor din Cetatea Sfântă
Sofia de Rheineck () [Corola-website/Science/328683_a_330012]
-
a fost întrunirea cardinalilor pentru alegerea succesorului papei Benedict al XVI-lea în funcția de episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, după ce acesta s-a retras din funcție în data de 28 februarie 2013. Conclavul s-a fost desfășurat în Capela Sixtină între 12-13 martie 2013
Conclavul din 2013 () [Corola-website/Science/328684_a_330013]
-
a fost întrunirea cardinalilor pentru alegerea succesorului papei Benedict al XVI-lea în funcția de episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, după ce acesta s-a retras din funcție în data de 28 februarie 2013. Conclavul s-a fost desfășurat în Capela Sixtină între 12-13 martie 2013. Numărul cardinalilor întruniți în conclav a fost de 115. Alegerea noului papă
Conclavul din 2013 () [Corola-website/Science/328684_a_330013]
-
papă al Bisericii Catolice, după ce acesta s-a retras din funcție în data de 28 februarie 2013. Conclavul s-a fost desfășurat în Capela Sixtină între 12-13 martie 2013. Numărul cardinalilor întruniți în conclav a fost de 115. Alegerea noului papă necesită o majoritate calificată de două treimi. Conclavul a fost prezidat de cardinalul cu drept de vot care are rangul cel mai înalt, arhiepiscopul Giovanni Battista Re. În seara zilei de 13 martie fumul alb ridicat deasupra Vaticanului a anunțat
Conclavul din 2013 () [Corola-website/Science/328684_a_330013]
-
treimi. Conclavul a fost prezidat de cardinalul cu drept de vot care are rangul cel mai înalt, arhiepiscopul Giovanni Battista Re. În seara zilei de 13 martie fumul alb ridicat deasupra Vaticanului a anunțat că a fost ales un nou papă, cardinalul argentinian Jorge Mario Borgoglio, care și-a luat numele de papa Francisc. A fost o sedisvacanță de 12 zile, una din cele mai scurte. După 1829 a fost primul conclav întrunit în postul Paștelui, care în a doua zi
Conclavul din 2013 () [Corola-website/Science/328684_a_330013]
-
are rangul cel mai înalt, arhiepiscopul Giovanni Battista Re. În seara zilei de 13 martie fumul alb ridicat deasupra Vaticanului a anunțat că a fost ales un nou papă, cardinalul argentinian Jorge Mario Borgoglio, care și-a luat numele de papa Francisc. A fost o sedisvacanță de 12 zile, una din cele mai scurte. După 1829 a fost primul conclav întrunit în postul Paștelui, care în a doua zi de reuniune a votat alegerea celui de-al 266-lea pontif. Anunțul
Conclavul din 2013 () [Corola-website/Science/328684_a_330013]
-
fost o sedisvacanță de 12 zile, una din cele mai scurte. După 1829 a fost primul conclav întrunit în postul Paștelui, care în a doua zi de reuniune a votat alegerea celui de-al 266-lea pontif. Anunțul alegerii noului papă a fost făcut de cardinalul protodiacon Jean-Louis Tauran, marcat de Boala Parkinson. Angelo Sodano, decan al colegiului cardinalilor, i-a informat la 1 martie 2013 pe toți cardinalii despre survenirea sedisvacanței. Conducerea Bisericii Catolice a revenit în această perioadă colegiului
Conclavul din 2013 () [Corola-website/Science/328684_a_330013]
-
fost 117. Cardinalul indonezian Julius Riyadi Darmaatmadja a anunțat că din motive de sănătate nu va participa la conclav. Cel mai înalt cleric din Marea Britanie, cardinalul scoțian Keith O'Brien, a anunțat de asemenea că nu va participa la conclav, după ce papa Benedict al XVI-lea i-a acceptat în data de 18 februarie demisia din funcția de arhiepiscop de Edinburgh, în urma suspiciunii de comportament nepotrivit. Drept candidați cu șanse de a fi aleși au fost enumerați: Cardinalul Walter Kasper, episcop emerit
Conclavul din 2013 () [Corola-website/Science/328684_a_330013]
-
de vârstă și unul din cei mai de seamă teologi contemporani, a fost considerat unul din oamenii-cheie ai conclavului, la care ceilalți cardinali au privit ca spre un punct de referință, asemeni rolului avut de cardinalul Franz König la alegerea papei Ioan Paul al II-lea.
Conclavul din 2013 () [Corola-website/Science/328684_a_330013]
-
Köln, Engelbert al II-lea de Falkenburg, ținându-l prizonier în castelul de la Nideggen până în 1270/1271, silindu-l din nou să recunoască fiefurile sale din regiune. Ca rezultat al acestei acțiuni, Willem a sfârșit prin a fi excomunicat de către papa Clement al IV-lea între 1268 și 1270. Willem l-a sprijinit pe Richard de Cornwall pentru a deveni rege al romanilor, Richard confirmând toate fiefurile imperiale ale lui Willem. De asemenea, el i-a acordat sprijin regelui Franței Ludovic
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
în funcție de volumul de afaceri. Cei mai mici operau pe banca lor, lucrând în aer liber - all`aperto, iar marii bancheri, cum sunt Medici și Bardi la Florența, oficiau în palatul lor (d` entro) și îi creditau pe regi și pe papi. Alte instituții bancare italiene înființate în acea perioadă au fost: "Banca Buonsignori" din Siena, care ia ființă în prima jumătate a secolului al XIII-lea, "Casa di San Georgio" din Genova 1407, "Banco di San Ambroggio" din Milano 1593, "Sacra
Istoria activității bancare () [Corola-website/Science/328793_a_330122]
-
utilizeze forța împotriva musulmanilor din Damasc și Șafad, care aveau obiecții față de schimbarea statutului concetățenilor lor ẕimmi. Dovezile unei politici liberale și a siguranței publice îi atrăgeau pe europeni mai mult ca oricând. Iezuiții, al căror ordin fusese suspendat de papă în 1773, reveneau în forță. În această perioadă, misionari protestanți - britanici și americani - s-au instalat în Liban. În 1838 a fost întemeiată Biserica Protestantă a Siriei. Cu trei ani înainte, tiparul misiunii americane a fost mutat din Malta la
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
de bazilica Santa Maria Maggiore din Roma , teren al cărui proprietar era Felice de Fredis și care se găsea pe colina romană Esquiliae. Pe acest teren fuseseră clădite Domus Aurea (domul de aur) al lui Nero și palatul împăratului Titus. Papa Iulius al II-lea a trimis arhitectului Giuliano da Sangallo care împreună cu Michelangelo care au identificat sculptura ca fiind identică cu cea descrisă de autorul roman Plinius cel Bătrân în lucrarea sa enciclopedică "Naturalis Historia". Plinius cel Bătrân a scris
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
desen în care mâna refăcută era tot în poziție flectată. În anul 1525, Baccio Bandinelli a realizat o copie a întregii lucrări care se găsește la Florența în Galleria degli Uffizi. Atât Michelangelo cât și Sangallo l-au sfătuit pe Papa Iulius al II-lea să achiziționeze sculptura care a și cumpărat lucrarea, după multe negocieri, cu impresionanta sumă de 600 de ducați. În 1509 Papa Iulius al II-lea a poruncit mutarea sculpturii la Vatican, alături de alte două sculpturi: Apolo
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
la Florența în Galleria degli Uffizi. Atât Michelangelo cât și Sangallo l-au sfătuit pe Papa Iulius al II-lea să achiziționeze sculptura care a și cumpărat lucrarea, după multe negocieri, cu impresionanta sumă de 600 de ducați. În 1509 Papa Iulius al II-lea a poruncit mutarea sculpturii la Vatican, alături de alte două sculpturi: Apolo din Belvedere și Venus Felix, pe care le-au amplasat în niște nișe ale curții interioare Octogonale Belvedere, care aparține de Muzeele Vaticanului. Regele Francisc
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
sculpturii la Vatican, alături de alte două sculpturi: Apolo din Belvedere și Venus Felix, pe care le-au amplasat în niște nișe ale curții interioare Octogonale Belvedere, care aparține de Muzeele Vaticanului. Regele Francisc I al Franței a obținut permisiunea de la papă să realizeze șabloane după sculptură, pentru aceasta a fost trimis și însărcinat Francesco Primaticcio în anul 1540. Aceste șabloane au servit la realizarea unei statui din bronz care a fost instalantă în fața Palatului Fontainebleau. Prima reconstituire a fost realizată în
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
secolul al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale de ecleziologie și de ecumenism. Mai întâi expus bănuielilor, apoi sancțiunilor autorităților bisericești, după aceea a fost reabilitat, numit expert la Conciliul Vatican II (1962-1965) și ridicat la cardinalat de către papa Ioan Paul al II-lea, în 1994. Născut la 8 aprilie 1904, la Sedan, în departamentul Ardennes, a trăit Primul Război Mondial, umplând cinci caiete cu notițe și desene care oferă o trecere în revistă unică a istoriei războiului din
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
își pregătește acolo propria Biserică" și, privat de dreptul de a preda la facultatrea de teologie, duce o activitate pastorală. Abia începând din 1960 orizontul său se va degaja puțin câte puțin. După această condamnare la tăcere în cursul pontificatului papei Pius al XIII-lea, a fost, în sfârșit, numit consultor al comisiei teologice de pregătire a Conciliului anunțat de papa Ioan al XXII-lea, în 1960, alături de Henri de Lubac, apoi a participat la lucrările conciliului Vatican II (1962-1965) ca
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]