14,344 matches
-
cineva. Făceam vizite. Tata: "Știu". Stilat și tata. Acasă, în asemenea situații zicea: "Îhî!"... Ne-a vorbit și despre unchiul acela special... Tata, idem... Unchiul acela care... Intervenise celălalt stilat... Eu, către tata, semn către zona locuită de Dumnezeu, un pic mai lateral... Tata, semn de încuviințare către mine. Pricepuse din prima despre ce-i vorba... Are unchiul un nume?... Tata, utilizator de cap, face gimnastica pozitivă a organului complex amintit... Eu, cu recunoscuta mea autoritate "Deștept băiat. Să vă trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tot prin tăceri așa găseam eu cele mai grozave argumente că meseria de detectiv e dată dracului, că niciodată nu vezi totul în alb sau negru, lucrurile sunt amestecate, te poți trezi oricând cu mari surprize și, de aceea, un pic de precauție nu strică... Pe când trebuia să ascult și argumentele concluzive ale Suzanei, eram deja departe de ea, pentru că femeile pot fi, uneori, de-a dreptul imprevizibile... Milică m-a ajutat să înțeleg că sunt mai mult decât un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Bronz era aidoma celui din epistolele Andrei, dar și aidoma lui, Marele Bronz de Ferentari. Simțeai că dintr-o clipă în alta va coborî, de pe perete, pentru a cânta la contrabas... Z, nu te supăra, nu mă poți lăsa un pic fără aureola de sfânt? Aș vrea să stăm la o voroavă despre mafia din Ferentari. Hai, pe bune, chiar ai făcut parte din mafia metropolei sau ai dat-o pe cacealma, cum a zis tata? Apropo, mai porți fesul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ați fost dumneavoastră Înșivă alergător? — La vremea mea, spuse Josef Grünlich, am fost un mare alergător. Nimeni nu alerga ca mine. Nimeni nu m-a putut prinde. — Heller! — Nu Înjura, Jim! Nu Înjur. E numele berii. Încearc-o și tu un pic. Nu e atât de acidulată. Ce-ai avut Înainte se cheamă Dunkel. — Îmi pare bine că ți-a plăcut. — Menajera aceea mică. Nu-mi amintesc cum o chema, dar a fost o minune! — Întoarce-te să mai vorbim și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
întâmplare, de-a valma. Dar, bine, omule, nu ți-i teamă, că te vor călca dracii, pentru banii ăștia, lăsați, la vedere, fără nici o grijă? Nu! Cum nu? Așa cum vă spun, cum auziți și cum vedeți că procedez, fără nici un pic de frică. Dar, omule, banii nu sunt, oare, ochii dracului? Or fi, dar, banii altora, nu ai mei. și, doar nu a unui singur drac. Din zi în zi, din glumă în glumă, butoiul se umplea, în tot mai mare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ci, li s-o fi dat, așa, ca o recompensă, ca o pomană, de sufletul cine știe cui. și, desigur, că, pentru prima oară, li s-a dat în bani. Pentru că banul este ochiul dracului. și, după ce s-au molipsit, azi un pic și mâine mai mult, a devenit o obișnuință, cum ar fi țigara, ori șprițul, ori, la îndrăgostiți, sărutul. Fără astea nu treci pragul vieții. Încât, zadarnic se bat în săbii, românii de azi, pentru a desființa șpaga vamală. Acest lucru
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe toți. Mă duc la părintele, acum, să-i spun să vină și să sfințească locuința. Că, de-acum, voi avea o viață de fericire. Ce? Nu vă vine a crede? Duceți-vă și vedeți. Că totul a fost fără pic de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
părintele, acum, să-i spun să vină și să sfințească locuința. Că, de-acum, voi avea o viață de fericire. Ce? Nu vă vine a crede? Duceți-vă și vedeți. Că totul a fost fără pic de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Tatăl, la rândul său, rezervat, i-a spus atât celui care urma să fie de față la convorbirea dintre cei trei părinți și fată: nu doresc să scot nici un cuvânt. Vă rog, numai, să mă lăsați s-o privesc, un pic, în ochi. Da? Da! A privit-o. Ea, și-a plecat privirea în podea, s-a ridicat și a părăsit camera. Din urmă, tatăl, a rostit: este vinovată. Spuneți-i că eu o rog să mărturisească, totul, așa cum a fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
său nu stia și nu era în măsura să-i explice, ca acela era cerul cel mai înțesat de stele din câte există. Însă acesta era adevărul. În comparație cu cerul Pacificului de Sud, cel al emisferei nordice pare un desert fără pic de farmec. La puțin timp după ce s-a așezat pe creasta, deasupra capului lui Tapú Tetuanúi străluceau milioane și milioane de mici stele, atât de clare și de compacte, încât multe dintre ele formau aglomerații uriașe, care puteau fi perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nevoie să pronunțe vreun cuvânt, comenzile care să facă vasul să înainteze fără dificultate în direcția dorită. Semnul discret al mâinii ștăngi, care îi arăta cârmaciului cum să corecteze traiectoria; gestul imperativ prin care le cerea marinărilor să ridice un pic pânzele; felul în care își înclină capul, ridicând o sprânceană, ca să vadă mai bine în ce parte se înclină velele și, mai ales, felul în care stătea pe punte, atât de încremenit, încât s-ar fi putut crede că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
răpindu-le femeile și copiii și omorându-i fără milă pe cei care încercau să li se opună. Îi cunoșteau sub numele de Te-Onó (baracude), căci, la fel ca acești pești, atacau mereu în număr mare, prin surprindere și fără pic de milă, nici măcar pentru cei mai slabi. Adaugă, de asemenea, ca în cadrul anumitor ceremonii practicau canibalismul, mai mult ca pe o practică religioasă decât dintr-o nevoie reală de a se hrăni. Cand Roonuí-Roonuí întreba unde se află insula lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un mănunchi ce atârna de o grindă, începu să curețe una și, înapoi în hamac, ochii i se opriră într-un punct ce se mișca acolo, departe, la capătul mlaștinii. Își șterse ochelarii cu o batistă zdrențuită, își masă un pic al pleoapele și privi din nou. Nu era nici o îndoială: punctul se mișca pe apă. Un bărbat vâslea ritmic la pupa unei bărci mari. Zâmbi când putu recunoaște pieptul gol, păros, și basca părintelui Carlos. „Au trecut trei luni“, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de pe fața pământului. Și îi am pe fiii mei. Casa mea. Librăria. — Fiii tăi sunt departe. Casa poți să o închiriezi. Librăria, să o vinzi. — Știu. Dar nu asta mă leagă de aici. Nu e nimic foarte important. Nici măcar un pic important. Este teama de necunoscut, de a nu ști să mă descurc în lumea aceea. Cred că majorității oamenilor li s-ar întâmpla la fel. Pe de o parte, simt dorința de a abandona totul, și sunt sigură că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aceste schimbări, aceste adevăruri dintotdeauna?... Tineretul din ziua de azi... să-i vezi cum umblă pe stradă... cum se îmbracă și cum se comportă... chiar și fetele... ies pe stradă cu buricul gol și înzorzonate ca vitrinele... nu mai au pic de bun simț... iar băieții, niște golani, niște derbedei... să nu cumva să le ieși în cale... Chiar așa o fi, în ziua de azi?... Așa o fi... Tinerii nu mai au respect... E chiar mai mult decît probabil că
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
adevăr... Acum, dacă tot ne-am prezentat ca personaje, să trecem la altceva. * Elevii din ziua de azi... E dezastru în școlile din ziua de azi. După ce că se îmbracă ostentativ și cu îndrăzneală mai ales fetele - și nu mai au pic de bun simț la ore - mai ales băieții - vin cu telefoanele mobile la școală, nuși mai fac temele și înfruntă profesorii după cum au ei chef... Elevii în prezent nu mai respectă școala. Nici noi n-am respectat școala la vremea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fii monoton mai bine să porți blazon... Decît să fii anost, nene, mai bine să-ți crească pene!... Decît să dai chibritu-n patru mai bine tencuiești palatu’!... Decît să îngheți, dragă lele, mai bine aprinzi surcele! Mai bine zîmbești un pic, mai bine decît nimic! Poate o să și-nțelegi dacă nu le tot alegi nod de papură și linte cine știe și pretinde! Măi da’ mam cam săturat de-atîta analizat! Acum care ce mai vrea de la identitatea mea? Eu mi-s
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și chibzuință, acest sofisticat mijloc de comunicație poate să facă viața mai plăcută. Dacă însă nu-l mai lași de la ureche, ești un om pierdut și, mai ales, nesimțit. Pe la orele 11 noaptea plutesc între somn și vis. Încă un pic și somnul mă va lua în stăpînire. Organismul își va recupera forțele și a doua zi voi fi bun de muncă. Țîrr, sună telefonul. Sar ca un arc, mă dumiresc unde sînt și ce-i cu mine și apăs pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vagabonzi care, obraznici cum sînt, le urinează gardurile cu ostentație. Cîinii, bine educați, înțeleg cum stau lucrurile și se retrag în cușcă, mulțumiți de rezultatul conversației. Uneori însă stăpînii lor se alătură conversației civilizate și tulbură tihna mea sufletească. Un pic de asfalt ar fi mers și pe aici, dom' primar. Nu mai sînt primar, ripostez moale. Totuși sînteți președinte. Sînt... Niște piatră măcar. Cîteva camioane... Nu-i parohia mea. Dar v-am votat, nu? Mulțumesc mult. O să rog primarul... Vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
perfect? Nu. Adică? Are mai multe defecte. Primul este că n-are conținut, deci este doar o suprafață sferică. Și altceva? N-are buzunare. Unde mai pune... știi tu ce. Ești prozaic, nu te ridici la nivelul care cere un pic de abstractizare. Mă legănam lehămețit de banalitatea subiectului și încercam să-mi inhib centrele nervoase care l-au generat și să mi-l imaginez pe amicul meu,demnitarul, fără buzunare . Tocmai atunci apare moș Pantalon, bine dispus, neras și pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
clienții și-și înghite amărăciunea. Ce viață nenorocită! Își amintește de Rodion și i se adună altfel de lacrimi în ochi. Bietul om! Oare ce-a pățit? Ca o somnambulă, pleacă spre spital. Întreabă și i răspunde cu greu, fără pic de amabilitate. Dumneavoastră cine sînteți? Logodnica, răspunde jenată. Trebuie să-l luați de la morgă... Pune mîna la gură și parcă moare puțin. Puțin mai mult! Tovarăși de drum De dimineață, în ziua de Sfînta Maria Mare, adică pe 15 august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
des și cerea o mulțime de sfaturi de care ținea cont. Ce faci, Pandele? întreabă directorul Mitocaru, zîmbind cu gura pînă la urechi. Treaba mea, răspunde acesta ca de obicei. Foarte bine. După ce termini treaba ta, mă poți asculta un pic? Parcă aș avea încotro? Îmi oferi o alternativă? Cam da. Ce-ai zice să fii tu director și eu să fiu în locul tău? Păi, aș zice că intrăm în normalitate. Pandele știa că Mitocaru este sătul pînă în gît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nume Vasile a lu' Banditu', lucra la un om lacom cum nu s-a mai văzut pe lumea asta și credincios doar de ochii lumii. Măi Vasile, tu mi-o aduci și eu te-oi plăti toată viața cîte un pic. Vreau tot o dată. Dacă îți dau toți banii, va veni poliția și cînd va afla că te-ai căpătuit, atunci te înhață. Și pe mata! Sigur că și pe mine. Dar eu plătesc avocați și mă vor scoate de la pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la universitate, în căsătorie și apoi în afaceri de tot felul. Mașina, un Mercedes de lux, luneca cu siguranță și eleganță, spre un loc ce-l născuse pe stăpînul său, spre acel nord moldav, sărac, dar spiritual și fără nici un pic de pragmatism. Simion Bratu jr. nu putea să evite, deși făcea mari eforturi în acest scop, legătura dintre Icoana Făcătoare de Minuni și comoția cerebrală care pusese capăt vieții tatălui său. Refuza să se gîndească la această ipoteză, refuza să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gîndul " Fie ce o fi. De la Dumnezeu vin toate". Dimineața vine odată cu un optimism exagerat, care îmi invadează toată ființa. Nici țîrîitul telefonului nu mă deranjează și răspund chiar vesel: Alo, da. Excelența Voastră, sînt Parpanghel, vă pot reține un pic? Vă rog. Dacă nu vă deranjez prea mult, aș dori să trec pe la Excelența Voastră. Acum? Dacă se poate. Bine, vă aștept. Vă mulțumesc mult. Vizita aceasta nu mă surprindea. Omul acesta s-a dovedit a fi un accident al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]