13,437 matches
-
aproape la jumătatea drumului dintre oameni și zei, dar În legătură constantă cu aceștia din urmă, se plasează eroii, o categorie de ființe câteodată semidivine, câteodată umane, categorie ce se bucura de un statut propriu În politeismul grec. În multe privințe ei pot intra În tipologia „eroilor culturali”, figuri mitice cărora tradițiile culturale ale altor popoare le atribuie misiunea fondării unor institute și forme de viață materială și culturală. Totuși nu este posibil să reducem doar la această categorie istorico-religioasă Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suprem al vieții sale. Intensitatea legăturii cu Asclepiosxe "Asclepios", expresie emblematică a acelei „religii personale” ce caracterizează o atât de mare parte a experienței spirituale a elenismului târziu (Festugière, 1954), câteodată asumând forma totală față de o singură zeitate, În unele privințe fiind analoagă experienței unei „convertiri” (Nock, 1974), este redată, printre numeroasele locuri ale Discursurilor sacre, Într-un enunț unic al celui de-al II-lea logos: Într-adevăr ține de experiența mea să am senzația că l-aș atinge și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vieții spirituale a elenismului târziu. Aceasta este o perioadă care, În analogie cu experiențele străvechi ale Greciei arhaice și clasice - cu figurile ei de ghicitori itineranți și purificatori, taumaturgi și predicatori religioși, ca un Epimenides din Creta și, În unele privințe, chiar Empedocle din Agrigent sau acei orfeotelestai, Înfierați de sentința platonică (Republica, II, 363e-366b) - vede ivindu-se numeroase personalități de profeți rostitori de oracole și taumaturgi care integrează sub diferite forme tipologia „omului divin” (Bieler, 1967). Este vorba despre figura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.) de-a lungul Întregii sale dezvoltări istorice, prezentă În asemenea măsură În G³th³ (Yasna 30, 5-6; 31, 10; 32, 2 și 12; 43, 16; 46, 3; 51, 18), Încât se poate afirma că gândirea lui Zoroastru constituie, În această privință, o elaborare originală și coerentă. Următorul fragment gathic din Yasna 30, 3-4 este fundamental pentru Înțelegerea dualismului iranian: Cele două Spirite primordiale, care șsuntț gemene, șmiț s-au revelat șcaț fiind dotate cu voință proprie șautonomăț. Cele două moduri ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a spiritului, a sufletului va supraviețui și va continua În așa fel Încât să permită dreptății să triumfe, Împărțind răsplata așteptată celui care va fi urmat preceptele religiei bune. Iată un fragment din Spent³-mainyu G³th³ care este clar În această privință (Yasna 49, 10-11): Tu le păstrezi pe acestea În locuința ta, o Înțeleptule: Gândul Bun și sufletele adepților Adevărului, respectul cu care șsuntț Devoțiunea și revigorarea pe care o conferă Puterea, șrespectulț care Încântă și atrage aici ș?ț. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
realitatea fizică, socială și morală; iar unii cercetători sunt de părere că, În lumea indo-europeană, jertfele umane reproduc tocmai această jertfă primordială și cosmică. O confirmare indirectă provine din cultura iraniană care cunoștea și practica sacrificiul uman, iar În această privință avem mărturii numeroase. De exemplu, știm de la Herodot (VII, 114) că Xerxes, În timpul traversării Traciei, ajuns la râul Strimon, pune să fie Îngropați de vii câțiva tineri și tinere din locul respectiv, pentru a atrage bunăvoința zeiilor În timpul campaniei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
i.e. cele condiționale, și să le rețină doar pe cele necondiționale. Diferența dintre condiția libertariană în versiunea Sen și libertarianismul necondițional al lui Gibbard constă, în cuvintele ultimului autor amintit, în faptul că, „deși cele două se aseamănă în anumite privințe, prima conferă fiecărei persoane o voce specială asupra unei singure perechi de alternative, iar această voce este una puternică - alternativa preferată de acea persoană este preferabilă social, indiferent de ce preferă ceilalți - în vreme ce varianta condiției libertariene necondiționale oferă fiecărei persoane o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
footnote Adică cea a variației unei subalternative, în vreme ce toate celelalte sunt constante. footnote>, nu putem decât să o folosim peste tot. Altfel spus, nu există niciun argument pentru care decisivitatea unui individ pe o pereche care variază doar într-o privință care îl afectează exclusiv să nu se extindă la toate perechile care au aceeași caracteristică. De aceea, regula de acordare a decisivităților (Rgl) trebuie să fie ca numărul decisivităților să fie egal cu cel al x variantelor . Altfel spus, dacă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de alegere colectivă care specifică ordini pentru societate este numită de Arrow funcție de bunăstare socială. Orice ordine pentru societate (mai precis, orice reprezentare a ei în numere reale) este o funcție de bunăstare socială Bergson-Samuelson” [Sen, 1970a, p. 35]. În această privință, Samuelson (1967) nota: „Pentru (funcția de bunăstare socială<footnote Paranteza îmi aparține. footnote>) Bergson, una, și numai una, dintre (...) posibilele structuri de ordini individuale, este necesară” [Samuelson, 1967, pp. 48-49]. Acesta este motivul pentru care abordarea lui Arrow a fost
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
acceptabilă, o FBSA ar trebui să nu refuze transformarea în preferință socială a unei preferințe unanime. Această cerință, aparent îndreptățită, elimină cel puțin trei tipuri de reguli de decizie socială. Primul tip este cel al drepturilor inalienabile<footnote În această privință, profesorul Miroiu a propus o a doua interpretare. Aceasta constă în faptul că problema nu ar fi una de agregare a preferințelor, ci de admisibilitate a acestora. Altfel spus, problema ar fi a domeniului universal, și nu a condiției Pareto
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
chipuri fundamentale - a fi, a fi conștienți și a fi liberi (deci până și în privința capacității noastre de a hotărî) - poate fi resimțit ca o imensă umilință, se naște orgoliul: ce umilință să nu ne fi întrebat nimeni în chiar privința noastră! Când ceea ce este intim străin în noi devine pur și simplu străin, când în locul acomodării cu zestrea noastră apare revolta împotriva „celui“ care ne-a înzestrat fără să ne consulte, și astfel când în locul iubirii de noi apar ura
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eu. În spațiul umilinței nu intră decât deciziile ulterioare posibilității mele de a alege, care mă privesc, dar pe care sunt împiedicat să le iau, deși puteam să le iau singur. Ești umilit când altcineva decide pentru tine într-o privință în care se cuvenea și puteai decide singur. În plus, orice umilire autentică trebuie să emane dintr-o sursă identificabilă și să mă vizeze în mod explicit. Afirmația, de pildă, că ai fost „umilit“ de natură rămâne un simplu fel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eu le hotărăsc. Întrucât mi s-a retras dreptul de a hotărî în privința mea, întrucât tot ce fac și sunt cade sub recompensă și pedeapsă - sunt infantilizat. Umilirea este infantilizare. Umilit fiind, cunosc regresia la stadiul în care, în toate privințele esențiale, se hotărăște pentru mine pentru că eu nu pot hotărî în privința mea. Dar nu pot nu pentru că nu pot, ci pentru că putința mea este împiedicată să se manifeste. Umilirea induce în mine conștiința falsei mele infirmități. Hotărându-se în locul meu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
înființat (= hotărât) din afara mea. Eu nu mai sunt astfel decât felul desființării mele. Umilirea este desființare. A fi umilit până la capăt înseamnă a nu mai putea să-ți dai nici un hotar, a nu mai putea să te hotărăști în nici o privință, înseamnă a fi configurat numai prin hotare străine, a fi „hotărât“ de la un cap la altul. „Eu“ nu mai are în sine nici o valoare reflexivă, ci este produsul compact al unor determinări străine de mine. În umilire, eu nu recunosc
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
însăși un act de libertate și eu rămân liber și mă recunosc ca atare în „ființa“ în care am operat acest transfer. În chip liber am ales să îmi declin libertatea și să o pun în mâna „altuia“ într-o privință anume a vieții mele. Această concesionare a libertății nu poate avea loc decât în virtutea încrederii: sunt încredințat că delegarea hotărârii mele nu se întoarce împotriva libertății mele, ci, dimpotrivă, că această renunțare nu face decât să creeze cadrul în care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
concesionare a libertății nu poate avea loc decât în virtutea încrederii: sunt încredințat că delegarea hotărârii mele nu se întoarce împotriva libertății mele, ci, dimpotrivă, că această renunțare nu face decât să creeze cadrul în care libertatea mea, în toate celelalte privințe, va fi sporită. Eu și ceilalți asemenea mie ne delegăm hotărârea în privința noastră pentru a putea fi în cele din urmă mai liberi. Această concesionare a libertății nu se poate face decât într-o privință anume a vieții mele; ea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertatea mea, în toate celelalte privințe, va fi sporită. Eu și ceilalți asemenea mie ne delegăm hotărârea în privința noastră pentru a putea fi în cele din urmă mai liberi. Această concesionare a libertății nu se poate face decât într-o privință anume a vieții mele; ea reprezintă o concesionare parțială a libertății, pentru că nimeni nu-și înstrăinează integral libertatea decât dacă în chip liber vrea să devină sclav, deci dacă în chip liber el vrea să înceteze să fie liber. Dar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să fie parțial concesionată? Acest lucru se întâmplă tocmai în vederea funcționării ei: atunci când e vorba de „mulți“ și de „toți“, libertatea nu se poate exersa decât dacă se autoîngrădește. Libertatea mea și a celorlalți asemenea mie se deleagă în anumite privințe pentru a elibera și a lăsa apoi permanent liber spațiul libertății mele și al libertății celorlalți. Delegarea libertății este forma gravitațională a libertății în câmpul de întretăiere a libertății celor mulți și a libertății tuturor. Pentru ca libertățile să nu se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ei în spațiul multora și al tuturor. Dar această delegare a libertății care creează cadrul nu se face în contul cuiva. Nu o persoană anume devine depozitara eurilor libere care au intrat în declinare și care au renunțat într-o privință anume la exersarea alegerii și hotărârii lor. Delegarea libertății trebuie să se facă în contul unei instanțe care nu are altă atribuție decât aceea de a depozita restricția libertății ca libertate delegată. Instanța care preia libertatea delegată și ajunge în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ar mânca legați la ochi, neștiind dinainte nici ce au în față, nici cât au să mănânce, în vreme ce doar cei care-i servesc știu acest lucru. Acest raport între ceea ce este cunoscut de zei, dar necunoscut de oameni, în chiar privința vieții oamenilor, constituie miezul oricărei tragedii grecești. Tragedia este tocmai spectacolul necunoașterii limitei care este viața omului, al necunoașterii propriei limite. Artele plastice presupun privirea-prealabilă către limita posibilelor opere ale oamenilor. Tragedia reprezintă tocmai imposibilitatea acestei priviri atunci când „opera“ este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
devină protectorul lui și, în ciuda suișurilor și coborîșurilor relației dintre ei, un prieten sincer. Iorga s-a concentrat asupra limbilor străine, intensificînd studierea limbilor germană, franceză, greacă, latină, italiană și a altor limbi romanice. Și-a continuat lecturile. În această privință, cum își amintea Iorga, "bunul Emanuil Hayman", un evreu, l-a ajutat, împrumutîndu-i studentului lipsit de mijloace materiale multe cărți din librăria lui pentru cîțiva bănuți. I-a permis și să împrumute gratuit cărți netăiate cu condiția să nu le
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a contribuit educația oficială a lui Iorga la formarea sa? Așa cum am văzut, și-a dobîndit cea mai mare parte a cunoștințelor prin lecturi de o anvergură extraordinară. Prin însuși volumul acestora, le putem atribui o influență hotărîtoare în această privință. Prin memoria lui fenomenală și prin imaginația sa evocatoare, Iorga era capabil să se plaseze în însăși inima oricărei situații despre care citea. Aceste lecturi și contactele pe care le-a avut la universitate și ulterior în Franța și Germania
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fel, lupta naționalistă a lui Eminescu (și a lui Iorga) dovedește respectarea sfatului lui von Clausewitz, care considera că acela care cîștigă bătălia principală a cîștigat și campania. Cei care respectau "Legea supremă" nu puteau deci să greșească în nici o privință. Iorga credea că istoria oricărei națiuni poate fi înțeleasă numai în contextul istoriei universale (și al caracteristicilor permanente ale acesteia). Istoriile naționale și cea universală trebuie deci nu numai studiate în paralel, dar trebuie și să fie considerate complementare. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
intégrale de la vie". Și-a petrecut o mare parte a vieții cercetînd bibliotecile și arhivele, cufundîndu-se în tăcerea acestora, iar firea lui romantică a găsit prilejul de a reconstitui trecutul. Memoria lui prodigioasă l-a ajutat foarte mult în această privință 47. Iorga stăpînea bine limbile europene moderne și avea excelente cunoștințe de latină și greacă. Singura lui lacună era necunoașterea limbilor slave, a maghiarei și a limbii turce. Doamna Catinca (a doua lui soție), întrucît era ardeleancă, l-a ajutat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
influența italiană le-ar putea înlocui pe cele austro-ungară și rusească. Serbia ar accepta-o pe linia păstrării tradițiilor româno-venețiene. Iorga nu avea prea multă simpatie față de aspirațiile croaților, față de caracterul croat al Dalmației sau de intențiile italienilor în această privință. Chiar și după ce Mussolini a devenit susținător al revizionismului maghiar, Iorga a continuat să cultive noțiunea cooperării româno-italiene. Dar Italia era slabă și nu prezenta garanții: se pare că Iorga nu a prea pus la inimă descrierile tipurilor politice italiene
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]