13,501 matches
-
urmate de profesori. E realmente nevoie de o școală pentru toți de vreme ce toți o urmează. Ce om întreg la minte consimte să piardă ani buni din viața lui zadarnic? Sau ce profesionist al formării acceptă să-și irosească energia în van, fără să atingă în niciun fel formabilul? Și totuși de oameni care au trecut prin școală ca găsca prin apă, auzim într-una. Ar trebui ca fiecare elev să vrea să se descopere pe sine și să se depășească pe
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
lor cu demotivarea, plictiseala, lipsa de apetit pentru efort, neputința de a răspunde la provocări serioase, bagatelizarea temelor esențiale, abandonul, retragerea în refugii insidioase. Dacă sunt sinceri cu ei înșiși, trebuie să accepte că pedagogii teoreticieni nu au aruncat în van spre ei aceste veste de salvare, care sunt noile paradigme ale educației. De altfel, se pune, și nu de acum , și chestiunea noilor educații care să secondeze noile probleme ale omului. La noi probleme, se impun noi soluții. Ce te
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
ringului, vorbind și, din cînd În cînd, șoptindu-și complice, ușor fîstîciți. Tom arată destul de bine la patru ace, am remarcat - iar fusta neagră brodată a lui Jess e fantastică! (Am fost sigură sută la sută că e de la Dries van Noten. Dar se pare că a fost făcută de nu știu ce cooperație meșteșugărească din Guatemala și a costat cam treizeci de pence. Tipic pentru ea.) Iar eu sînt Îmbrăcată cu noua mea rochie roz În colțuri și dansez (atîta cît Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a te apropia de un subiect. Minima moralia e o carte pe care cei mai tineri ar putea încă s-o citească fără să-și piardă timpul cu această lectură. În schimb, Apel către lichele mi se pare o întreprindere vană. Dacă lichelele ar putea asculta un asemenea Apel, ele n-ar mai fi niște lichele, deci nu ar avea nevoie să fie apelate. Dar dacă sunt lichele, nu pot auzi Apelul! E, până la urmă, un simplu exercițiu retoric, poate chiar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Sion din Galați 478. Acest moment l-a marcat pe Durcovici și din această cauză a scris articolul respectiv, pentru a împărtăși cititorilor acele clipe. Evenimentul dramatic a fost descris și într-o scrisoare adresată la 29 iulie 1918 cardinalului Van Rossum, prefectul congregatiei De Propaganda Fide479. Orizontul tematic al publicației a fost unul variat, ancorat în actualitate și cu valențe educative. Aparent, nu au existat teme adresate exclusiv tinerilor catolici. Însă prin substratul avut, prin maniera de adresare, limbaj și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
devenea o "armă" extrem de utilă pentru catolicism. La manifestare au participat și înalți prelați, tocmai pentru a oferi o legitimare și o importanță sporită evenimentului în sine și hotărârilor și măsurilor adoptate în cadrul acestor dezbateri și întâlniri. Menționăm participarea cardinalului Van Roey, a nunțiului apostolic Micara și a mons. Hilen, episcop de Namur 817. A existat o corespondență bogată între Secretariatul de Stat al Sanctității Sale și Nunțiatiră pe de o parte și între Nunțiatură și episcopi pe de altă parte
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
126 Ravensburg / 125 Răchiteni / 170, 191 Răducăneni / 178, 186, 197 Râmnicu Vâlcea / 150 Recinetti / 199 Renan / 67 Restrepo, Carol E. / 169 Ritter von Lama, Friedrich / 263 Robu, Ioan / 160 Robu, Mihai / 156, 162, 184, 193-196, 207, 225-226, 236, 260-262, 264-265 van Roey / 213 Roma / 43, 48, 66, 87, 89-91, 94, 98, 105, 107, 109, 124, 126, 128-129, 149, 151-157, 168, 176, 195-198, 200-201, 216, 218, 220, 226-227, 267, 275 Romanones / 79 Roman / 104, 106, 170, 177, 184 Roman, Alexandru / 115 România
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
116, 118-124, 127, 129-134, 136, 138-139, 141, 144, 146-155, 157-158, 162, 164-165, 171-173, 176, 179, 183-185, 192, 194, 197, 200-202, 204, 206, 208-211, 214-218, 221-228, 230-232, 234, 236-259, 264, 267-269, 274-278 Romila, Dumitru / 196, 261, 264, 266 Rossi, Giovanni / 94 van Rossum / 145 Rotariu, Gheorghe / 266 Rotti, Franco / 218 Ruothaan, Joannes Philippe / 87 Rusia / 93, 98, 109, 146, 167, 213, 229 Rusu, Alexandru / 116-117, 232 S Saiz / 82 Sanchez, Ruiz / 77 Sanchez y Hervas / 78 San Miniato / 197 Sarda y Salvany
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
publicistice (ale căror ecouri onorabile au ajuns recent până aici) îndrăznim să o adăugăm și pe aceasta, dar hărnicia dvs. plină de zel pentru cauza catolică, binecunoscutul dvs atașament față de Sfântul Părinte ne asigură că nu am făcut apel în van la intervenția dvs. energică" (Ibidem). 857 "Se restrânge din ce în ce timpul ce precede deschiderea solemnă a Expoziției presei catolice, ce va avea loc în Grădinile Vaticanului, anul viitor este deci necesar să ne ocupăm în mod serios de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și alte tulburări sanguine, descoperă zahărul și urina diabeticilor și descrie comparativ diabetul insipid și cel zaharat. Studiază clinic leziuni encefalice, distinge materia cenușie elaboratoare, de cea albă, distribuitoare și publică: „De cerebra anatome“ și „Nervorum descriptio et usus“. Olandezul Van Leeuwenhoek (1632 - 1723) cu un microscop realizat de el, descrie globulele roșii ca pe niște „corpusculi“ și identifică anastomozele capilare, pe care Harvey, printr-o intuiție genială, le interpretase ca porozități. Capilarele sunt apoi confirmate de Henri Power (1649) și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și descoperitorii circulației limfatice, pe suedezul Olav Rudbeck (1651) și pe danezul Guillaume Bartholin (1653) care descriu vasele și ganglionii limfatici în același timp cu Jean Pecquet. O mare personalitate din rândurile opoziționiștilor la teoria circulației sanguine este Jean Baptiste van Helmont (1577 - 1644), chimist și naturalist, medic și chirurg belgian, laborios în toate, susținător al entităților vii (arheele medievale), descoperitor de corpuri simple. El opune teoriei harveyene ideea organismului ca sediu al proceselor chimice. Helmont descoperă CO2 în sânge și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de fermentație, sugerând chimia pneumatică. Contemporanii săi îl găsesc, în adevăr complex, dar contradictoriu. Dacă nu inovează în fiziologie, în noționologia medicală are un aport mai mare decât Paracelsus, în ale cărui idei despre entitățile guvernatoare de funcții organice, credea. Van Helmont, publică în 1648, Ortus Medicinae. Un medic cu mare ecou în epocă este, incontestabil Thomas Sydenham (1624 - 1689). După ce face studii la Oxford, Cambrige și Montpellier, ajunge profesor la Londra și Montpellier, distingându-se ca teoretician și clinician. Ilustrându
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Probleme de chimie). Boerhaave va ține cursuri foarte frecventate la Colegiul de practică medicală din Leyda, orașul cu o Universitate din 1575 și locul unde s-a născut Rembrandt (1606). În Leyda, Boerhaave este precedat de un contemporan al lui Van Helmont: medicul anatomist, chimist, clinician și pedagog, francezul François de la Boë (1588 - 1672), supranumit Sylvius. Numele său e purtat și de apeductul pe care l-a descoperit = canalul Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
chimist, clinician și pedagog, francezul François de la Boë (1588 - 1672), supranumit Sylvius. Numele său e purtat și de apeductul pe care l-a descoperit = canalul Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația“, respectiv iatro-chimia lui Van Helmont, François De la Boë introduce în medicină, doctrina biochimică. În farmacopeea sa utilizează săruri volatile, antimoniu, tincturi, extracte, uleiuri vegetale. Ca și Jean Baptiste Van Helmont, De la Boë, explică alternanța între „fermentație“ și „efervescență“, face deosebirea între „aciditatea“ și „alcalinitatea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația“, respectiv iatro-chimia lui Van Helmont, François De la Boë introduce în medicină, doctrina biochimică. În farmacopeea sa utilizează săruri volatile, antimoniu, tincturi, extracte, uleiuri vegetale. Ca și Jean Baptiste Van Helmont, De la Boë, explică alternanța între „fermentație“ și „efervescență“, face deosebirea între „aciditatea“ și „alcalinitatea“ umorilor. Tot între novatori se înscrie și englezul Francis Glisson (1597 - 1677). Medic și anatomist, cu studii la Cambrige și Londra, el este unul din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a fost Del Chiaro la Curtea Brâncoveanului. În sec. XVII, ecoul umanismului occidental ajunge și în țările Române, contopindu-se cu cel structural românesc. Mai precizăm că și unele concepții medicale ajung aici, cum este cea a lui Jean Baptiste Van Helmont, medic, naturalist și chimist belgian, despre care am vorbit, pe care voievodul moldovean D. Cantemir l-a apreciat, reținându-i spiritul novator și pasiunea dialogării. Cunoștințele medicale ale lui Cantemir nu sunt reductibile la cei 70 de termeni specifici din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
create de el și cu care biologia operează și azi. Linné face și o clasificare a bolilor în 11 clase, explicate în Geneza morborum (Originea bolilor), 1763. în Arcana naturae detecta (Dezvăluirea secretelor naturii) face o clasificare a ceea ce Anton van Leeuwenhoek (1632 - 1723) numește „animaluncule“, agenți patogeni. în 1758, Linné descoperă distomatoza = afecțiune hepatică. Despre Frigurile intermitente se ocupase în teza de doctorat (1735). Prin „Philosofia botanică“ (1751), Karl Linné face cunoscută, între altele, înțelepciunea naturii. Teoria sa creaționistă este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
domenii și, interesant prin inovațiile sale, prin evoluția sa neliniară. Arborescent în zig-zagul său ideatic, Diderot se apropie de teoria generației spontanee, după care organismele vii pot apărea din materia nevie, anorganică sau organică în descompunere, a lui Hristot, Paracellsus, Van Helmont, de teoria epigenetică, evoluționistă, cu accent pe transformările embrionare ale oului fecundat, a lui Buffon, de „iritabilitatea fibrelor“ a lui Glisson, de doctrina hilozoistă (hilos = materie în limba greacă și zoist, prin extrapolare = viață) a sensibilității universale susținută de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acidul bazic; 1792, alcoolul absolut; se folosesc uleiuri analgezice și se prepară unguente, tonice, coliruri, soluții uleioase, prafuri etc. În 1773, Ronelle le Jeune descoperă uree în secreția renală iar Domenico Cotugno, în aceeași secreție izolează o albumină coagulată (1764). Van Helmont descoperă în urină sedimente de sare marină, amoniac, produse care-i modifică culoarea, greutatea, volumul. în 1775, Pool și Dobson descoperă în urina diabeticilor zahăr. John Rollo descoperă glucoză în sânge și o numește „zahărul strugurilor“, tot el face
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
galbenă neurogenă e studiată și descrisă de Hughes (1715); Rudolf August Vogel descrie varicela (1764). Boissier de Sauvages descrie tifosul exantematic (1776); Cotugno studiază sciatica (1764); Heberden descrie angina pectorală (1763) iar scoțianul David Pitcairn studiază localizările cardiace ale reumatismului; Van Swieten realizează prima descriere a afaziei, Casal prezintă pelagra și consecințele ei (1780); Fardyle află date noi despre vechea hemofilie familială (1784) iar Werlholf descrie „morbus maculosus“ (1735) din categoria afecțiunilor hemoragipare; Underwood este primul care descrie poliomielita (1784); cancerul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Unele din afirmațiile sale se găsesc și la alți practicieni și teoreticieni, dar stilul său aforistic accentuează originalitatea descoperirilor și interpretărilor sale. Elevii formați de Boerhaave au ajuns în toată Europa, viitori fondatori de școli medicale. Între discipolii săi Gerard van Swieten, este medicul chemat de Maria Thereza, în 1745, să organizeze învățământul medical universitar la Viena. Swieten descrie afazia (1753) și scrie mai multe cărți de farmacologie. în adevăr, medicina din Viena va ajunge foarte cunoscută prin personalitățile sale medicale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
București, 1995. Ediții: Mihai Gafița, Studii de istorie literară, pref. Aurelia Batali, București, 1979; Sergiu Dan, Serviciul de noapte, pref. edit., București, 1980. Traduceri: Yves Berger, Călătorie în Virginia, București, 1972; Honour Hugh, Neoclasicismul, București, 1976; John Rewald, Postimpresionismul. De la Van Gogh la Gauguin, I-II, București, 1978; Klaus Rifbjerg, Anna, pref. trad., București, 1979; George Henderson, Goticul, București, 1980; Jacob Rosenberg, Criteriul calității în artă, București, 1980; J. Lippet, Biografie. Un model, București, 1983; Joseph Conrad, Agentul secret: o istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
iar șocul a fost pentru Hooke atât de puternic încât în anii care au urmat el a decăzut complet. A murit în 1703, iar doi ani mai târziu i s au publicat notițele care au dezvăluit diversitatea preocupărilor sale. ANTON VAN LEEUWENHOEK în lumea ființelor invizibile Unul dintre cei mai pasionați șlefuitori de lentile minuscule a fost olandezul Anton van Leeuwenhoek. El dorea ca lentilele sale să fie cele mai bune și a reușit: și-a construit propriile microscoape prin anii
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
A murit în 1703, iar doi ani mai târziu i s au publicat notițele care au dezvăluit diversitatea preocupărilor sale. ANTON VAN LEEUWENHOEK în lumea ființelor invizibile Unul dintre cei mai pasionați șlefuitori de lentile minuscule a fost olandezul Anton van Leeuwenhoek. El dorea ca lentilele sale să fie cele mai bune și a reușit: și-a construit propriile microscoape prin anii 1670. Pentru a șlefui o lentilă Leeuwenhoek o introducea în scobitura unei plăcuțe de lemn. Lentilele lui, puțin mai
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
drept de viață și de moarte asupra omului, a fost demonstrată de abia câteva milenii mai târziu, odată cu inventarea microscopului. Robert Hooke a fost primul care a susținut existența microorganismelor în 1665 în lucrarea sa Micrografia, însă în 1676, Anton van Leeuwenhoek a fost primul care a văzut cu ajutorul microscopului și a desenat primele microorganisme, demonstrând existența lor. Iată de ce el este considerat de mulți oameni de știință părintele microbiologiei. Cea mai importantă descoperire a sa datează din anul 1674, când
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]