136,390 matches
-
a ales cu un dușman feroce, Jacob Erlandsen, Arhiepiscop de Lund, care se afla în strânsă legătură cu familia lui Abel. Erlandsen și-a afirmat drepturile sale de multe ori, intrând în conflict cu regele. Regele Christopher a insistat ca biserica să plătească impozite la fel ca orice alt proprietar de terenuri, însă episcopul Iacov a refuzat și a mers mai departe încât le-a interzis țăranilor care trăiau și lucrau pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
departe încât le-a interzis țăranilor care trăiau și lucrau pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen a fost cel mai bogat om din regat și a insistat ca guvernul secular să nu aibă nici un control peste biserică, proprietatea sa, sau asupra persoanlului ecleziastic. El l-a excomunicat pe rege pentru a arăta că el nu dorea să se predea în fața voinței regelui. Christopher a încercat să-l canonizeze pe fratele său Eric al IV-lea, însă fără
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
Ribe. Regele a murit pe neașteptate, după Sfânta Împărtășanie. Potrivit unor surse contemporane, Christopher a murit după ce a băut vinul sfânt otrăvit din mâinile starețului Arnfast de Ryd, care se răzbunase pentru maltratatea Arhiepiscopului Erlendsen și pentru opresiunea regelui în legătură cu biserica. Excomunicarea regelui Christopher nu a avut nici un efect și a fost îngropat în fața altarului ridicat la Catedrala Ribe, imediat după moartea sa, pe 29 mai 1259. Christopher a fost succedat de fiul său, Eric al V-lea al Danemarcei.
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
la cea mai mare dimensiune a sa. Apoi, fără nici un advertisment, prietenul și consilierul lui Knut, Episcopul Absalon a murit. El a fost unul dintre cele mai importante figuri din istoria daneză. Absalon a fost îngropat lângă tatăl său în biserica Sorø. Un an mai târziu, Knut a murit brusc la vârsta de 40 de ani.
Knut al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331273_a_332602]
-
1946 și va activa până în 1948 (când va fi scos în afara legii) sub denumirea de „Rugul Aprins al Maicii Domnului”, în fapt reprezenta un nucleu de intelectuali laici și monahi care își propunea păstrarea valorilor ortodoxe, a dreptei credințe, curățirea Bisericii Ortodoxe Române în vremuri de ateism comunist. În mod practic, prin credință și rugăciune, membrii grupului doreau să se opună comunismului adus de trupele URSS în anul 1944. Încă de la înființare, grupul se remarcă a fi o comunitate a credinței
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
în România, organizația va intra în vizorul securității încă din anul 1947, pentru atitudinea protectoare și ocrotitoare manifestată față de refugiații ruși în general și față de Părintele Ioan Kulighin în special, dar și din cauza temerii organelor represive legate de apropierea dintre Biserică și intelectuali. În fapt, monahul va fi primul arestat în același an și trimis în U.R.S.S, unde va primi condamnarea la 25 de ani muncă silnică. Religia era prima care trebuia să dispară și laolaltă cu ea întreaga
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
declare că Sandu Tudor are un trecut legionar și prin extensie ”Rugul Aprins” era o organizație „subversivă și contrarevoluționară”. Mai mult decât cele declarate de anchetatori, ministrul de interne în regimul comunist, Alexandru Drăghici, susținea prezența unei conspirații legionare în interiorul Bisericii Ortodoxe Române care trebuie eradicată imediat. În concluzie , acesta își propunea doar îngenunchierea credinței în fața marxism-leninismului ateu. Vor fi mai multe valuri de arestări: În 14 iunie 1958 au fost arestați cei mai mulți dintre „suspecți”: Alexandru Teodorescu (Sandu Tudor), Benedict Ghiuș
Rugul Aprins () [Corola-website/Science/331275_a_332604]
-
Stig Andersen Hvide. Conflictele ecleziastice au apărut din cauza ambițiosului Arhiepiscop de Lund, Jens Grand, care i-a sprijinit pe haiduci, rudele sale, în ciuda jurământului său de a-l sprijini pe rege. Episcopul Jen a dat o bucată de pământ a bisericii de la Hundehals exilaților, pentru a construi o cetate. Regele nu a putut tolera acest lucru și a ordonat arestarea episcopului, ducându-l pe acesta în lanțuri la Ducele Christopher unde a fost închis în turn, pe întuneric. După câteva luni
Eric al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331277_a_332606]
-
Danemarcei din 1320 până în 1326 și din nou din 1329 până la moartea sa. El a fost fiul lui Eric al V-lea al Danemarcei. În ciuda semnării Cartei, regele Christopher a guvernat ca și cum acesta nu exista. Din moment ce el nu putea impozita biserica sau pe nobilii danezi, el a perceput taxe dezastroase pe teritoriile germane și pentru țărani. Christopher a încercat să-și consolideze poziția prin revigorarea politicii de război a lui Eric împotriva ducatelor, județelor și orașelor din nordul Germaniei. Acest lucru
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
încercat să-și consolideze poziția prin revigorarea politicii de război a lui Eric împotriva ducatelor, județelor și orașelor din nordul Germaniei. Acest lucru a dus la noi credite ipotecare și impozite și foarte curând a intrat în conflict atât cu biserica cât și cu magnații. În timpul unei rebeliuni în 1326, el a fost răsturnat de a alianță între magnații danezi, Contele Gerhard al III-lea și Contele Johann I de Holstein-Kiel. Christopher a fost forțat să abdice și a fost exilat
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
da mai târziu copiilor Donner. În 29 aprilie 1847, Keseberg a fost ultimul membru al expediției Donner care a ajuns la Sutter's Fort. Știrile despre soarta expediției Donner au fost difuzate de un bătrân ziarist, Samuel Brannan, membru al Bisericii mormone, care întâlnise expediția de recuperare în timp ce se întorcea cu Keseberg. La New York, poveștile despre teribila aventură a expediției Donner au ajuns în iulie 1847. În Statele Unite, povestirile au fost influențate mult de entuziasmul național pentru migrarea spre vest. În
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
mare al lui Magnus, Eric, care avea să devină rege al Suediei după moartea tatălui său. Astfel, uniunea dintre Norvegia și Suedia avea să se rupă în 1355. Datorită creșterii impozitelor pentru achiziționarea provinciei Scania, noi nobili suedezi, susținuți de biserică, au încercat să-l elimine pe Magnus, punându-l în locul său pe fiul său mai mare Eric ca rege, însă Eric a murit de ciumă în 1359, împreună cu soția sa, Beatrice de Bavaria și cei doi fii ai lor. În
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
au ieșit victorioși. Când Torgils Knutsson s-a întors de la cunducerea cruciadei din Finlanda, a izbucnit un conflict între frați iar acesta l-a susținut pe regele Birger. Birger a atins vârsta majoratului atunci când a izbucnit un nou conflict în interiorul Bisericii din Suedia cu privire la interpretarea Privilegiilor din 1280, care fusese costul pentru sprijinul Bisericii care l-a susținut pe tatăl său. Frații regelui, Eric Magnusso, Duce de Södermanland și Valdemar Magnusson, Duce de Finalnda, au profitat de acest conflict. Ducele Eric
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
Finlanda, a izbucnit un conflict între frați iar acesta l-a susținut pe regele Birger. Birger a atins vârsta majoratului atunci când a izbucnit un nou conflict în interiorul Bisericii din Suedia cu privire la interpretarea Privilegiilor din 1280, care fusese costul pentru sprijinul Bisericii care l-a susținut pe tatăl său. Frații regelui, Eric Magnusso, Duce de Södermanland și Valdemar Magnusson, Duce de Finalnda, au profitat de acest conflict. Ducele Eric a încercat să stabilească un regat independent în jurul regiunii Bohuslän, domeniu primit ca
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
au ieșit victorioși. Când Torgils Knutsson s-a întors de la cunducerea cruciadei din Finlanda, a izbucnit un conflict între frați iar acesta l-a susținut pe regele Birger. Birger a atins vârsta majoratului atunci când a izbucnit un nou conflict în interiorul Bisericii din Suedia cu privire la interpretarea Privilegiilor din 1280, care fusese costul pentru sprijinul Bisericii care l-a susținut pe tatăl său. Frații regelui, Eric Magnusso, Duce de Södermanland și Valdemar Magnusson, Duce de Finalnda, au profitat de acest conflict. Ducele Eric
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
Finlanda, a izbucnit un conflict între frați iar acesta l-a susținut pe regele Birger. Birger a atins vârsta majoratului atunci când a izbucnit un nou conflict în interiorul Bisericii din Suedia cu privire la interpretarea Privilegiilor din 1280, care fusese costul pentru sprijinul Bisericii care l-a susținut pe tatăl său. Frații regelui, Eric Magnusso, Duce de Södermanland și Valdemar Magnusson, Duce de Finalnda, au profitat de acest conflict. Ducele Eric a încercat să stabilească un regat independent în jurul regiunii Bohuslän, domeniu primit ca
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
mare al lui Magnus, Eric, care avea să devină rege al Suediei după moartea tatălui său. Astfel, uniunea dintre Norvegia și Suedia avea să se rupă în 1355. Datorită creșterii impozitelor pentru achiziționarea provinciei Scania, noi nobili suedezi, susținuți de biserică, au încercat să-l elimine pe Magnus, punându-l în locul său pe fiul său mai mare Eric ca rege, însă Eric a murit de ciumă în 1359, împreună cu soția sa, Beatrice de Bavaria și cei doi fii ai lor. În
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
și s-a angajat în corectarea situației politice, financiare și economice reușind să susțină pacea în timpul restul de 20 de ani ai domnie sale. În această perioadă au avut loc modificări în finanțe, comerț, procedura judiciară, educație, a apărut guvernul biserică Carol al XI-lea a fost succedat de singurul său fiu, Carol al XII-lea, care a făcut uz de armata bine instruită în bătălii în întreaga Europă. Când regele Carol al XI-lea murea de cancer la stomac la
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
daneză de succesiune a fost prin mama sa, Estrid Svendsdatter, luându-și numele Estridsson după ea, subliniind legătura lui cu regalitatea daneză. De asemenea, el și-a bătut propriile monede. Svend a căutat să-și consolideze puterea prin intermediul legăturilor cu biserica, precum și cu puterile străine și a căutat în mod activ prietenia papilor. El a vrut ca fiul său cel mare, Knut al IV-lea al Danemarcei să fie încoronat de către Papă, însă a murit în drum spre Roma. El a
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
încercare în luptă și a introdus un sistem folosit de englezi pentru a apela la oamenii onorabili să depună jurăminte în numele părților în procese. Knut s-a dovedit a fi un rege foarte ambițios și devotat. El a sprijinit autoritatea bisericii și a cerut observare austeră a sărbătorilor bisericești. A oferit daruri mărețe bisericilor din Dalby, Odense, Roskilde, și Viborg, și mai ales la Lund. Mărirea sa cu ajutorul bisericii a servit pentru a crea un aliat puternic, care la rândul său
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
apela la oamenii onorabili să depună jurăminte în numele părților în procese. Knut s-a dovedit a fi un rege foarte ambițios și devotat. El a sprijinit autoritatea bisericii și a cerut observare austeră a sărbătorilor bisericești. A oferit daruri mărețe bisericilor din Dalby, Odense, Roskilde, și Viborg, și mai ales la Lund. Mărirea sa cu ajutorul bisericii a servit pentru a crea un aliat puternic, care la rândul său a sprijinit poziția puterii lui Knut. Ambițiile lui Knut nu erau numai interne
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
a fi un rege foarte ambițios și devotat. El a sprijinit autoritatea bisericii și a cerut observare austeră a sărbătorilor bisericești. A oferit daruri mărețe bisericilor din Dalby, Odense, Roskilde, și Viborg, și mai ales la Lund. Mărirea sa cu ajutorul bisericii a servit pentru a crea un aliat puternic, care la rândul său a sprijinit poziția puterii lui Knut. Ambițiile lui Knut nu erau numai interne. Ca nepot al lui Knut cel Mare, care a condus Anglia, Danemarca și Norvegia până în
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
pe nepotul său Eric și pe Knut Lavard, fiul lui Eric I al Danemarcei. Regele Neils a sprijinit canonizarea fratelui său Knut al IV-lea prin oferirea cadourilor clericilor din Odense, căutând să mărească puterea și influența monarhiei prin ajutorul bisericii. Cu toate acestea, este foarte probabil să nu fi câștigat suportul pe deplin al magnaților. De asemenea, el a militat împotriva slavilor de vest, în alianță cu Polonia. În 1125, fiul lui Niels, Magnus a fost numit rege al Suediei
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
și unde au făcut planuri pentru o cruciadă comună în Estonia. În același timp, Eric s-a confruntat cu probleme de ordine religioase, care insistau că acestea sunt imune la impozitele pe care Eric le pusese. Eric voia ca terenurile bisericilor să fie impozitate ca orice alt teren din țară. Papa a trimis un nunțiu pentru a negocia cu regele și episcopii de la Odense, în 1254. Excomunicarea amenința pe oricine, de la mare la mic, oricare ar fi încălcat drepturile vechi și
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
fie impozitate ca orice alt teren din țară. Papa a trimis un nunțiu pentru a negocia cu regele și episcopii de la Odense, în 1254. Excomunicarea amenința pe oricine, de la mare la mic, oricare ar fi încălcat drepturile vechi și privilegiile bisericii. Între timp, conflictul dintre regele Eric și frații lui a izbucnit din nou în 1246. Conflictul a început atunci când Eric l-a invitat pe Holsten, într-o încercare de a restabili controlul tatălui său în țară. Ducele Abel s-a
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]